Iată, nu doar România invocă Europa, ci și continentul comunitar se vede influențat cumva de strategiile Bucureștiului. UE se recentrează, diminuându-și proiectul din perioada lărgirii, spre miezul dur. Rămasă la periferie, deseori surclasată cu amploare de Bulgaria vecină, România manipulării, reocupată subteran de fosta Securitate, nu se expune doar ieșirii din UE, ci unei crize interne absolute. Condusă de o clasă politică a cărei strategie constă doar în implementarea pensiilor speciale, care vandalizează Fondul național de pensii și Bugetul național, cu consecința accelerării emigrării tinerilor, România aparține deja unei ordini sociale, ilegale. Nicăieri în lume, în acest moment, nu există un asemenea dispreț pentru administrarea banilor publici și față de proiectele publice în ideea actualizării lor permanente. În România s-au reactivat toate formulele statului mafiot care, în foarte scurt timp, vor bloca viața socială în totalitate, în contradictoriu cu legislația, funcționarea și respectul față de interesul general.
Angajarea Bucureștiului în administrarea UE pentru o jumătate de an obligă la stabilitate politică, aceasta fiind foarte greu de obținut pe fondul luptei electorale interne și a factorul extern vest-est. Politica noastră externă se află sub un fel de deghizare, vădit inflențată de aceea din perioada comunistă, cu dezinvoltura specifică perioadei actuale. Fără așezare economică extinsă și capacitate de rezistență la provocările crizei, România se dovedește a fi totuși un miracol, așa cum ar putea să fie și la pupitrul UE, care se vede confruntată cu lipsa de identitate stabilită prin înscrisurile din Tratate. Mecanismul de asigurare a președinției UE nu este decât unul relativ formal. Mobilizarea românească pentru reușita acestui mandat este extrem de redusă, cel puțin din partea responsabililor de la Cotroceni. Sub aspectul dezbaterii publice, care obligatoriu ar fi trebuit să fi fost declanșate cu mai multe luni în urmă, situația este chiar alarmantă.
Societatea românească nu are nici un cuvânt de spus prin această președinție românească, nefiind conectată la un capăt de linie de comunicare. Mandatul românesc este pus la dispoziția miezului dur al UE într-un mod mai penibil decât supușii Moscovei, din anii ’50. Președintele Iohannis are un singur scop, acela de a urma linia de comportament al foștilor activiști comuniști slujind interese contrare agendei naționale. Președintele a declarat, nu cu mult timp în urmă, cumva ținându-se de mână cu populara noastră prim-ministru, apoteotic, posibilitatea renunțării la mandatul președinției UE.
Nu numai PSD ne ține la periferia UE, însă cu asupra de măsură o fac toți cei care fiind veritabili lachei de serviciu se imaginează eminențe. Slujirea unor interese benefice este mult mai complicată decât tranzacționismul pe care serviciile secrete ar trebui să-l monitorizeze, nu să îl susțină. În fond, politica externă și internă urmează un cadru legal, prea puțin sau deloc invocat.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.