Dar ce rămâne dacă se aprinde focul și izbucnește incendiul care mistuie case, catedrale, cetăți, orașe, lumi, imperii? Ce rămâne dacă vine apă mare peste oameni și lucruri? Păi cum s-a întâmplat întotdeauna în istorie? Ce ne facem dacă planeta asta rămâne fără aer? Secretul a rămas.
Orice foc ar fi, orice apă ar fi, secretul rămâne. E acolo, în fața ochilor noștri, oricâte incendii ar fi, oricâți oameni ar muri. Secretul e acolo, dincolo de turle și de ziduri. Ce sunt turlele și zidurile? Niște convenții așa cum sunt și zbaterile noastre ridicole în căutare de premii literare, de romcoane tembele și final-frontiere triste, fără cititori, fără firesc, cum sunt toate frecușurile de pe facebook, auto-legitimarea unor vieți căznite care, pe rețelele de socializare, par fantastice.
Secretul rămâne. E un secret al ființei, ascuns în palpitul universului care se drăgălește în forme diverse, în catedrale, în partide politice, în cărți SF pe care, să fim drepți, nu le citește nimeni, în momente de derută, în clipe de dragoste, în mașini ochioase, în mii de LIKE-uri care, la drept vorbind, nu semnifică decât însingurarea și automatismului Mileniului III. Secretul e dincolo de noi. Și dacă stai bine și te gândești, nu e nici un secret.
Este doar Spiritul Navigator care ne împinge sau nu către larg. Iar noi suntem veșnic văluriți în formele secrete ale oceanului universal, de necuprins. Acum ce să zic, în timp ce zic acestea, vine un parlamentar de la parlamentul european și se ia de viața mea. Că de ce scriu incorect politic. Eu nu prea-s sperios, îl întreb, bă, ce ai tu cu mine?
Europarlamentarul european dă un pas înapoi. Eu îi zic, așa, la mișto, golănește, pe limba mea, una, două, ia vezi că-ți trag vreo două, să mă ții minte. Și insul, vezi bine, o ia la sănătoasa și strigă ca din gură de șarpe să vină jandarmeria europeană, să sară la gâtul meu poliția europeană, mă rog chestii din astea contondent-europene. Lasă bă, zice nea Vasile, de pe trotuar, că le venim noi de hac. Și ne ducem noi la o bere în gara de Nord.
Ne cățărăm pe vagoane să ne vadă mai bine Europa! Vin și alde Iancu, Gheorghe, Ion, Neculai, Parascheva, Marghioala, Smărăndița, Maria, mă rog, mai toată lumea din satele noastre de la vale și de la deal și de la munte. Bem bere de-a-n picioarelea în Gara de Nord și așteptăm trenul să ne ducem la mânăstirile noastre, luminile noastre, acolo în Nord. În Nord. Da. Focul, aerul și apa ne sunt dragi, zice nea Vasile.
Dar vezi să nu te îmboldești cu Europa pe chestia asta. Da’ voi nu veniți să ne caftim cu ei? Băi, venim! Băi, nu vorbiți aiurea că știu eu că nu veniți. Păi ostrogoții, turcii, maghiarii, rușii, acum americanii, franțujii și vizigoții și tătarii n-au vrut ei cafteală cu noi?! Au vrut, râde Gheorghe dând pe gât, dintr-o suflare, o halbă babană de bere. Și râdem așa, în hohote de una, de alta. Lasă, bă, cu Europa asta o să ne iubească în cele din urmă, ai să vezi și, parcă văd, zău că văd, noi o să conducem lumea, na!
Bombardamentele la care AMERICANII supun lumea musulmana, de cateva decenii, CA SA-I GONEASCA PE MUSULMANI IN EUROPA, in America fiind mai greu sa ajunga cu TIR-urile, cu barcile, sau in portbagajele masinilor, NU SUNT SF.
Asta mi-a plăcut mult, maestre. La mulți ani cu sanătate!
Conducem pe dracu! Noi vom rămâne cu berea babana și cu veceul din fundul curții. Cu dacii liberi, cu corupții noștrii care s mai buni decât ai lor… Și cu mândria asta prostească ca le o tragem, mama lor de europeni. Și, unii, vom rămâne cu dorința neimplinita, de „o tara ca afară”.
Până nu vom învața bine lecția: Să fii bun GOSPODAR, stăpân la tine ACASĂ, pe propriile resurse, cu proiecte tari proactive, și nu reactive, vom fi terminați, atrași in proiectele LOR, ca sclaveți de mâna a cincea! Hai, să nu ne mai umflăm în penele de păun ale formelor fără niciun conținut, că suntem penibili!
Secretul e dincolo de noi. Și dacă stai bine și te gândești, nu e nici un secret. Este doar Spiritul Navigator care ne împinge sau nu către larg. Iar noi suntem veșnic văluriți în formele secrete ale oceanului universal, de necuprins!”. Ai auzit, mai Rapandele, ca secretul e dincolo de noi? Eu zic ca e dincolo de dincoace și ca el coace la viitorul Europei si, ca de fapt el e in spatele nostru fiindca este corect politic si nu dorește ca sa fie in fata, caci fata sa e cea a dosului serviciilor secrete pe care nici securitatea nu e capabila ca sa-l descifreze azi, ci numai maine dupa ora pranzului cand mintile celor care ne conduc sunt doldora de gratare si de apa de ploaie distilata la 60 d grade la umbra ca sa ne ia noua mintile pe care nu le avem, dar le-am avut cand le-am pierdut. Da, ma Rapandele, dar de fapt nu e niciun secret, ci doar spiritul navigator care ne impinge spre larg. Hai ca-i buna. Ce spirit navigator te impinge pe tine in larg? Pe tine, ma Gherghinescule, care stai toata ziua cu ochii in televizor si-i belesti de fiecare data cand iti apare farul vietii in imagine? Ia zi cine te impunge pe tine in larg? Vantul, sa stii ca vantul ma impinge. Si cum te impinge?
Cum sa ma impinga? Uite asa. Ma bate din lateral si din spate si dupa ce ma bate bine ma mana in larg, percum cibanii oile in strunga si acolo ma bate pe obraji si-mi spune ca sunt o persoana care-si da aere de mare expectorant si ca ar fi cazul ca sa ma mai potolesc fiindca altfel ma face de ocara si de tot rasul in fata valurior de covid care au trecut pe acolo si nu au lasat nicio urma pentru ca arhelologii sa poata face sapaturi in ele cu pompa si cu lopatica de apa statuta si puturoasa. Ma Gherghinescule, vantul nu e o necunoscuta. Necunoscuta e necunoscuta si gata.Uite. Ieri a venit la mine o necunoscuta si a-ncercat ca sa ma mane sper necunoscut, dar fiinda eu cunosteam necunoscutul, necunoscutul nu a fost un necunoscut. ci un cunoscut, care si-a schimbat printr-o operatie de sex, sexul si a ajuns o necunoscuta care era de fapt sora vitrega a tobosarului din satul natal in care s-a nascut fiica lui cea mare si fratele sau cel mic si foarte peiceput la devoalarea necunosutului. Ai inteles? NU! Ce sa-nteleg de la un tonomat care da bani numai daca i-ai bagat codul? Adica, ma Gherghinescule, ma faci tu pe mine tonomat? Tu, ma Gherghinescule care ti-ai cunoscut sotia dupa noaptea nuntii si si atunci prin intermediari sus pusi de catre partid si securitate.
Cum de ai tu curajul ca sa ma impingi pe mine in larg si aici sa ma iei la luntre si punte ca sa pun velele si ca sa ridic moralul marinarilor care mai de care mai zgarciti si cu apucaturi de Hagi Tudose si Tudose fostul prin ministru securist, pe care Dragnea l-a dat jos cu securisti cu tot si cu securiste cu toate? Hai, ca ai tupeu de valuri de alea de ale oceanului de necuprins fiindca tu, ma Gherginescule ai si bratele si mintea scurte si tu de fiecare data cand iti imbratisezi sotia o imbratisezi de maini si-n cel mai fericit caz de cap ca sa i-l desucesti ca e tare scucita cu sucitorul de la soacrata incă din frageta pruncie, adica de mica de tot si de toate cele pe care nu le cunosti. Deci sa recapitulam, zice Rapandele. Uniunea Europenana ne impinge in larg si acolo vrea sa ne scufunde cu echipament cu tot. Ce echipament? De sky, ma dovleac spart, de sky, că doar sa nu-mi spui ca nu stii ca Zerodoctul face reclama la sky si la zama de barabule cu varza murat de import legume si fructe uscate.
Ce eu sunt mafalda ca sa le stiu pe toate, eu stiu un singur lucru: ca secretul e dincolo de noi si dincoace de voi, adica de tine caci tu esti voi si eu sunt noi. Si mai stiu ca nu stiu de ce seful nostru de scara rulanta s-a îmbolnăvit pe mine si a facut icter informatic si mecanic in forma usoara si asimptomatică si ca acum zace pe patul de spital privat unde este proprietar pe lenjerie si pe hartia igienica. Restul nu ma mai intereseaza. Asa ca hai sa mai comandam un rand si apoi vom vedea daca scecretul va mai sta dincolo de noi sau isi va cumpara un apartament la etajul 8 si ca sta dincoace de tanti Zeita, cea cu ciorapi de barbat si cu peruca de dame tango si dame de companie multinationala cu sediul in Coasta lui Rica si a lui Del Dobo.