Exploratorul

Siberia colcăia de tot felul de paranormali, şi de vrăjitoare, şi de soldaţi atomici, şi de animale fugite din laboratoarele secrete ale armatei viitorului. Transformat într-un om lup, Mitică Popescu avea acum să fie pentru noi o adevărată pacoste. Aşa că, în mare taină, am organizat o poteră să-i aţinem calea la întoarcere când ar fi avut el chef să se întoarcă din Siberia.

O vreme am hălăduit prin păduri şi am pus santinelele în port. Am ochit o barieră şi ne-am postat acolo aşteptând nerăbdători întoarcerea mutantului. Mama Filoni a luat legătura prin radio cu o mătuşă de-a ei de la Odessa, iar poetul Salvador a stat de vorbă la telefon cu prietenul său din Ekaterinburg.

A trecut aşa un întreg anotimp şi s-au petrecut o seamă de întâmplări uluitoare. Ceaţa ne-a adus o turmă de elefanţi, în golf s-a aciuat un caşalot vorbitor, ne-a survolat un pterodactil, iar omul zăpezilor a dat o raită prin parcul de distracţii, punând pe fugă întreaga noastră suflare. La începutul lui septembrie s-a zvonit că Mitică Popescu ar fi murit într-o ambuscadă în Nepal pe unde s-ar fi dat mare explorator.

Orlando Furioso a încercat s-o scalde, iar noi l-am făcut cu ou şi cu oţet. Eu am plecat în Franţa să mă plimb cu vaporaşul pe Sena, iar Mama Filoni s-a înscris la Facultatea de Litere de la Chicago. Într-o dimineaţă, în timp ce admiram malurile însorite ale Senei de la bordul unui vaporaş colorat în roşu şi verde, o voce cunoscută m-a făcut să tresar.

Era chiar Mitică Popescu în travesti. Nu l-ai fi putut recunoaşte sub claia de păr afro. Ne-am strâns mâna şi am vorbit de una de alta. Povestea lui incredibilă m-a emoţionat. Ruşii, americanii şi japonezii voiau să pună mâna pe el pentru că într-adevăr se transformase într-un om lup. Mi-a spus că nu are scăpare, dar că până va fi prins va răzbuna milioanele de morţi din cel de-al Doilea Război Mondial.

Peste câteva zile poliţia franceză m-a luat la întrebări, dar jur, am tăcut mâlc, jur că nu l-am trădat pe Mitică Popescu. Mitică Popescu m-a strigat cu jumătate de gură pe când treceam frontiera în Ungaria. Mi-a zis că a călătorit pe întreg mapamondul. Cine să-l creadă? Vameșii unguri ne-au scotocit și-n urechi.

Mitică Popescu a făcut niște pase magnetice care însă nu i-au adormit. Cu chiu cu vai am intrat în țară unde deja se pornise o răzmeriță care țintea să dizolve parlamentul, să aresteze guvernul și președintele. Sub ploaia de gloanțe, Mitică Popescu mi-a povestit tot felul de aventuri incredibile. Dar cine să-l creadă?

După vreo două-trei zile, au intervenit Marile Puteri care au numit un guvern provizoriu cu acordul insurgenților. După aia, alegerile electorale au fost trucate și toți cei care au îndrăznit să lupte pe baricade au fost reduși la tăcere fără drept de apel.