Uite, știi?! M-au trimis în spațiul cosmic. Ce spui tu? Prunariu n-a fost acolo unde am ajuns eu. Păi da! Pesediștii, peneliștii, useriștii, ăia de la AUR, udemeriștii, toți în păr, s-au înghesuit să mă trimită direct pe planeta Nibiru. Parlamentul a votat în unanimitate de voturi. Miniștrii au votat în unanimitate de voturi. Da, pe el și numai pe el. M-au urcat în racheta și nația, draga de ea, da, ea, nația a murit de bucurie, a ieșit val de val pe străzi, sărbătoare națională fără de mască și fără de distanțare socială. Tocmai pe mine.
Să conduc trupele noastre spațiale în contra planetei Nibiru. Uniunea Europeană a fost de acord atâta vreme cât Mircea Geoană conduce NATO cu o mână forte, de ce nu? Rușii nu s-au opus, chinezii nici atâta, hai, băiete la răzbel pe planeta Nibiru. Toți politicienii au murit și ei de bucurie, gata, scăpăm de scriitorașul ăsta bezmetic, el, da, care ne-a rafistolat atâta amar de vreme, el care ne-a încurcat ițele, general de general l-am făcut, l-am uns, l-am înaintat degrabă în rang, valea, în spațiul cosmic, chiar așa! Pe planeta Nibiru cum să fie?
Exact ca în viața politică din România. Întunericul mi se vălurește pe față, e că un melc, casca mi s-a încins, extratereștrii vor să-mi taie calea către râu, mă târăsc prin noroiul plin de moluște care se văluresc și ele, soldații mei au șters-o, cântă o muzică ciudată moluștele astea, una dintre ele pare să se fi îndrăgostit de mine, cerul mocnește. Cine și-ar fi imaginat că la Boolida, câmpia aceea noroioasă de pe Nibiru, vom fi înfrânți atât de rușinos, atât de nasol, îi trimit un SMS lui Argantonia Behnonian, operatorul de serviciu, Behnonian, ticălosule, dezactivează perverșii ăștia de extratereștrii, nu pot, așa e programul, trebuie să treci prin toate forumurile, OH, javră ce ești, te știu eu, pipăi pipițele, bulănești câte un transsexual, te-ai buhăit, te dai mare operator de jocuri războinice, zi drept, ai de gând să mă ucizi, nu, pentru că ai auzit că vor să mă avanseze, nu?
Întunericul mi se vălurește pe față, o moluscă mi se lipește de față, simt ceva ciudat, simt ceva nou. Văd altfel, parcă ar fi în infraroșu.
Mă văluresc odată cu noua mea privire dincolo de Boolida, duc cu mine acest poligon virtual, Boolida, eu sunt poligonul, îmi deschid trapele și trag semnalele de alarmă, Argantonia Behnonian coboară speriat, cere ajutoare, moluștele se văluresc strângând spațiu-timpul în jurul ticălosului până îl fac harcea-parcea, ce să fie, o defecțiune tehnică, OH, zice un administrator de la NASA, să iasă luptătorul afară din poligon, încerc să ies, mă zbat în clisă, clisa urlă, îmi curge sângele pe gură, mă îndrept către trapa de salvare, nu e trapă, e voalul unei meduze, hei, hei, nu mă aude nimeni, încet, încet sorb spațiul și chestia asta cu spațiul îngrămădit în sifonul meu mă ajută să înaintez dincolo de orizontul nostru vizibil, se face un fel de lumină, lumea râde, politicienii râd, de fapt am fost digitalizat într-o expoziție de pictură, sunt amestecat cu vopselele pictorilor entuziaști, sunt un tablou, o operă de artă, ce ți-e și cu digitalizarea asta nebună, avem politicieni-androizi, avem președinte-robot, și, de ce nu, uite acum avem și un scriitoraș pe post de tablou, de moment pictural, naiba să mai înțeleagă aspectele atât de controversate ale revoluției tehnico-științifice.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.