Expoziţii româneşti la Veneţia şi Tel Aviv

Românii au cucerit Veneţia prin frumuseţea costumelor

Între 2 şi 14 februarie a avut loc la Veneţia expoziţia “România: costume şi măşti populare de ceremonie”, desfăşurată în cadrul Carnavalului de la Veneţia, care a fost axat la această ediţie pe tema “Trăieşte în culori”.

Femeia, cu pricepere şi măiestrie artistică, a făcut hainele din tot sufletul ei. A cusut fiecare frunză, floare, figură. Avea în memorie fiecare etapă a lucrăturii – de la lână brută la fir, la ţesătură. Fiecare împunsătură de ac trecuse prin zâmbetul, lacrima, dragostea ei. Cusătura descrie chiar ţinta finală – lumea fără dor. Hainele acestea erau adevărate arme spirituale, asigurând protecţia purtătorului faţă de demoni.

Costumul popular românesc s-a dovedit a fi unul dintre cele mai atractive domenii de afirmare a artei populare. Totodată, el reprezintă unul dintre cele mai expresive câmpuri de afirmare a creativităţii feminine. Numeroase sunt probele de imaginaţie şi ingeniozitate, de talent şi bun-gust din ceremonialul costumelor tradiţionale din fiecare regiune a României. Ele sunt realizate din ţesături de in şi cânepă, din lână şi bumbac, din blănuri şi borangic, cu trăsături artistice inconfundabile în context european. Splendide şi colecţiile de paruri şi marame adaptate gusturilor fiecărei generaţii.

Ca într-un vechi hrisov, scris de mână cu o frumoasă caligrafie de către femeile de la ţară, costumul românesc este o mărturie vie de transmitere prin secole, cu referiri importante la identitatea etnică, la locul de origine, la vârstă şi statutul civil.

De la costumul popular purtat în biserică şi în zilele de sărbătoare, de Paşte sau Crăciun, la celebrarea sfinţilor patroni, caracteristicile specifice, cu valoare simbolică, sunt în funcţie de fiecare ceremonial, transmise prin mesajul cromatic al broderiei şi al motivelor decorative. Roşul în infinitele lui nuanţe era simbolul tinerilor atunci când participau la hore şi la căsătorii, roşul închis era expresia vârstei mature, iar negrul era culoarea oamenilor în vârstă şi a doliului. Se remarcă iile cu broderie neagră, măştile din ţara Vrancei sau Măştile de Cuci implicate în ritualurile de fertilitate.

Accesoriile cu statut de ornament au avut un rol important pentru a marca ceremonialul, aşa cum erau pălăria bărbătească cu pene, specifică zonei Sibiului şi Bistriţei, sau “brâul guvernatorului”, pălăriile de căluşari din Oltenia.

Exista o unitate morfologică între materiale, tipologie şi cromatică, de la o zonă la alta. Toate erau legate de entitatea teritorială aşa încât se poate afirma că fiecare piesă a costumului popular de ceremonie este ca o Biblie pentru înţelegerea sufletului românesc şi a universului spiritual.

Este vorba despre o expoziţie care se înscrie în tematica proprie Carnavalului, evidenţiindu-se prin frumuseţea costumului românesc, cât şi prin cromatică.

Au încântat costumele bănăţene, în care ciupagul şi poalele sunt confecţionate din marchizet şi decorate cu broderie în punct adăugat cu fir albastru în două nuanţe, galben şi alb, cele din Mărginimea Sibiului, în alb şi negru, cu cheptar, cămaşă şi îndeosebi pălăriile migălos lucrate din mărgele, împodobite manual, necesitând multă răbdare din partea celui care le confecţionează.

Imagine din expoziţia de la Veneţia

Splendide s-au dovedit a fi încă o dată costumele din Maramureş. Cămaşa pentru femei era ţesută în casă, în război manual, din pânză de in şi cânepă pentru zilele de lucru şi numai din bumbac pentru zilele de sărbătoare, brodată cu ornamente florale în culori vii, roşu, verde, albastru, într-o bogată paletă de combinaţii, dovedind fantezia şi talentul înnăscut al femeilor, transmise din generaţie in generaţie. Mânecile sunt trei sferturi, terminate cu o manşetă mai largă încreţită în întregime şi brodată, iar pe margine cu acea “cipcă” (dantelă) cu “colţişori”.

Cele două zadii vărgate cu dungi orizontale se prezintă într-o succesiune cromatică: roşu cu negru, galben cu negru, portocaliu, verde etc., diferind de la un sat la altul. Ele se pun peste poale, în faţă şi în spate, fiind prinse cu baiere de lână (şnur împletit din lână, în mai multe culori) împletite, iar culorile diferă în raport cu vârsta, în sensul că fetele tinere poartă culori mai vii, iar pe măsură ce înaintează în vârstă trec la culori mai şterse.

Pieptarul este făcut din piele de oaie sau de miel cu blana înăuntru, scurt şi strâmt, fără mâneci, cu motive florale abundente, care cuprind toată suprafaţa într-o varietate cromatică. “Zgărdanul” ca element de podoabă se poartă în jurul gâtului şi este făcut din mărgeluţe foarte mici împletite în motive geometrice, în diferite culori.

Costumul popular bucovinean este deosebit de decorativ. Cămaşa, în formă de tunică, are mâneci lungi şi este înfrumuseţată cu broderii la gât, la mâneci cu desen geometric simplu sau vegetal stilizat. Partea de sus a cămăşii – „piepţii” se făceau dintr-o ţesătură mai bună şi mai subţire, iar partea de jos – „poalele” – dintr-o pânză de cânepă sau in. Iile având ca motiv „pomul vieţii” sau „spicul” făceau parte din costumul de nuntă din secolele trecute până la mijlocul secolului al XX-lea. Deosebite prin cromatică sunt şi catrinţa, fota, ţesută cu dungi colorate, şorţul, dar şi bundinţele din blană, zăbunul, lucrate cu mare meşteşug

Ca podoabă de cap se evidenţiază „marama” din fire de mătase naturală – borangic şi bumbac subţire, sau „ştergarul de îmbrobodit” din fire de bumbac gros – „tereplic” şi fire subţiri se ţeseau manual cu ornamente florale sau geometrice „alese”.

Pentru sărbători costumul femeilor era completat cu bijuterii: inele, cercei, mărgele. Femeile înstărite purtau bijuterii scumpe de coral, argint, aur.

Costumul românesc este ca un pilon al identităţii noastre. Aş spune chiar, legitimaţia noastră.

Inaugurarea expoziţiei organizate de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia cu sprijinul Muzeului Naţional al Satului şi în colaborare cu Scuola Grande di San Teodoro şi Venezia Marketing & Eventi –a avut loc în prezenţa unui public numeros.

La eveniment au participat Stefano Karadjov, curatorul ediţiei 2013 a Carnavalului de la Veneţia, Piero Menegazzi, preşedintele “Scuola Grande di San Teodoro”, şi reprezentanţii partenerilor media: Venezia News, Un Ospite di Venezia şi Azienda per Promozione Turistica della Provincia di Venezia. În cadrul deschiderii oficiale a fost prezentată şi echipa de specialişti a Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” formată din: Doina Isfănoni, cercetător ştiinţific, Georgiana Onoiu, şef secţie tezaurizare patrimoniu. De asemenea, a fost prezentat publicului prezent şi meşterul popular Paul Buţă, care pe durata desfăşurării expoziţiei “România: costume şi măşti populare de ceremonie” a făcut demonstraţii de realizare a măştilor populare româneşti în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, aflată la parterul Palatului Correr, frumosul edificiu istoric cumpărat de Nicolae Iorga în beneficiul bursierilor români de la Veneţia.

România a participat şi la “Carnival Culture Night”, trezind, de asemenea, admiraţia.

„Spiritul Săpânţei” – proiect româno-israelian de artă tradiţională

În perioada 16 februarie-10 martie 2013, la Kibbutz Beeri din Tel Aviv sunt expuse lucrări realizate sub titlul „Spiritul Săpânţei” – proiect româno-israelian de artă tradiţională şi contemporană, iniţiat de prof. Haim Maor în colaborare cu ICR Tel Aviv.

Expoziţia cuprinde lucrări ale artiştilor israelieni Haim Maor şi Nora Stanciu, precum şi ale artistului popular Dumitru Pop Tincu, continuatorul tradiţiei fondatorului „Cimitirului Vesel”, Stan Pătraş.

Timp de o lună, cei trei artişti au lucrat în comun la Proiectul „Spiritul Săpânţei”, concretizat în lucrări ce fac apel la memorie, comemorare, artă şi folclor.

Cimitirul Vesel de la Săpânţa

Proiectul „Spiritul Săpânţei” şi-a propus să evidenţieze unele trăsături comune ale artei contemporane israeliene şi ale artei tradiţionale româneşti. Lucrările (picturi, desene, fotografii documentare, înregistrări video) au fost realizate în perioada august-septembrie 2012 la Săpânţa, şi au fost prezentate într-o expoziţie organizată la Galeria Lina – Sinagoga Bistriţa, cu sprijinul Ambasadei Statului Israel la Bucureşti, în colaborare cu Centrul Cultural Municipal Bistriţa, Comunitatea Evreilor Bistriţa-Năsăud şi Primăria Municipiului Bistriţa.

Vernisajul este inclus în Festivalul „Darom Adom”, care are loc anual în zona de sud a Israelului.