Extazul mulțimilor frenetice

Extazul frenetic al mulțimilor frenetice? Păi da, uite-așa, politica ta, e numai a ta, tu hîpîi politică perversă de dimineață până seara, frenetic!! Muşcând-o de urechiuşă pe domnişoara Margareta, Baleaev îi povesti despre buclele Davi, despre orgasmul universal şi despre diamantele de lumină veche în care ar fi stat ascuns teribilul adevăr al tuturor lumilor și despre comoara lui Bibescu care vălurea mințile înfierbântate ale întregii noastre planete măturată de la un capăt la altul de furtuni electromagnetice.

Domnişoara Margareta îşi trecu degetul printre buze şi îi şopti lui Baleaev că ignoranţa şi prostia guvernantei naţionale din București or să ducă la pierzanie agenţii secreţi şi că minunata artă a spionajului se apropia de sfârşit. Baleaev încercă s-o liniştească dar chiar atunci ne zări plutind prin văzduh. O luă la fugă după albatrosul imperial vrând să-l doboare cu pietre. Se lăsă păgubaş pentru că dincolo de stâncile de pe ţărm văzu submarinul galben al lui Abu Kadâr tăind leneş valurile.

Lângă tunurile de la prova, vicepreşedintele Weinberger stătea la taclale cu Obin Oba, să vezi și să nu crezi. Râdeau de se prăpădeau. Fumau trabuc. Se băteau prieteneşte pe umăr şi, din când în când, se strângeau în braţe. Puneau la cale soarta popoarelor din Sofia, Madrid, Beijing, Guaribo, Oran, Kodaon, Sidney şi Tonga Tongao, răpirea lui Agomanian Agomanianos care lupta împotriva demonului acvatic din Madagascar, extazul mulţimilor din Takla Makan, dimineaţa generalilor din Quanqo Koqué, mareea trandafirilor din București şi furtul secretelor din San Gastoban, ce să mai vorbim.

Colonelul Sharun ar fi dat orice să afle toată tărăşenia. Privindu-se într-o oglindă adusă de un pelerin din Burbansk, colonelul îşi ţuguie buzele şi-şi promise că într-o bună zi va conduce lumea. Baleaev îşi scoase ocheanul şi urmări cu atenţie mişcările buzelor celor doi demnitari de pe submarinul galben sperând că o să primească o tresă în plus. Un matroz se căţără în nacelă vrând să împuşte albatrosul imperial, ah, albatrosul imperial, pentru prânzul fiorosului Abu Kadâr. Matrozul era gras şi ştirb. Avea obrazul plin de cicatrice. Luptase în Nulome, la Popocatepetlán şi în Guabano Lao, la Havana și în Beirut în războiul meduzelor.

Era iubitul lui Abu Kadâr şi fusese cumpărat pentru două baniţe de aur din Metongo Bambo sau din Bagdad sau din Istanbul. Abu Kadâr ţinea la el ca la ochii din cap şi omorâse cu mâna lui o mulţime de vânători de balene şi de soldaţi imperiali care doar îndrăzniseră să arunce o privire iubitului său. Vicepreşedintele Weinberger îl lovi pe matroz peste mână, uite-așa îl lovi.

Glonţul fierbinte şuieră ameninţător şi se pierdu în spuma valurilor. Abu Kadâr se apropie în grabă. Era asudat. Avea tunica descheiată iar mustăţile uriaşe i se zbârliseră foarte tare.

Bocancii îi miroseau a catran. Catarama centurii ruginise din cauza aerului sărat iar chelia îi era plină de pete maronii. Sabia din oţel de Polga Polgani zăngănea nerăbdătoare, periculoasă şi ameninţătoare. Puşcociul dăruit de tunarii din Beauburg se umflase de plumbi grei gata, gata să trimită pe lumea cealaltă orice ageamiu care ar fi îndrăznit să-l înfrunte pe Kadâr, ce tevatură!

Pumnalul furat din Galeea se pregătea să lovească mişeleşte iar arcanul dăruit de guvernatorul din Togai mustăcea vrând să-i gâtuie drăgăstos pe toţi cei din preajmă.

Vicepreşedintele mărturisi că în copilărie un albatros imperial i se arătase de mai multe ori în vis şi că îi povestise despre diamantele de lumină veche, despre universul plin de universuri şi despre femeile din Mandhala, despre luminile din Dresda și despre vestitul circ acvatic din Varșovia. La prima vedere totul părea să fie o superbă iluzie dar Weinberger era convins că e acelaşi albatros imperial. Abu Kadâr îi aruncă o privire scurtă lui Obin Oba, vai, ce privire. Obin Oba avea un caftan cusut cu fir de aur şi nişte ochi ca de smoală. Galopul cailor sălbateci se auzea în răsuflarea lui, se auzeau trompetele apocalipsei. Sute de bătălii sângeroase se citeau în tatuajele sale iar pe cizme încă nu se uscase sângele pneumaticilor ucişi în şarja de cavalerie de la Qinzacoatl.

Obin Oba încuviinţă dând uşor din cap. Era sfârşitul primăverii şi se anunţau evenimente tragice care aveau să schimbe soarta tuturor lumilor şi a universului plin de universuri, chiar și soarta mândrului nostru București. Abu Kadâr îşi scoase sabia şi reteză scăfârlia iubitului său. Să fi fost oare acest moment un act de descurajare strategică iniţiat de serviciile secrete inamice din alte lumi? Să fi fost o intrigă ţesută de un rebel din interiorul enciclopediei? Să fi fost o conspiraţie împotriva mândrului nostru București pusă la cale de augusta oficială din Calabra aflată mână-n mână cu spionii veniţi de dincolo de orizontul vizibil, la sfârșitul verii?

Iar eu? Eu mă plimbam pe Calea Victoriei. Când… Stai așa… Nu mișca… Nu l-am convins pe comisarul Terente.

Comisarul Terente și-a scos chipiul aruncându-l de perete și m-a privit ucigător, trăgându-se de vipușca-i portocalie și bătând nervos din picior, vai ce nervos era.

Cât ai de gând să-mi înșiri toate balivernele astea, văluritule? Chiar mă crezi tâmpit, ia zi repede!? Și cine mama dracului e Baleaev ăsta?!