O serie de documente uluitoare scot la lumină un adevăr pe care mulți fie nu-l știu, fie îl știu dar refuză să-l discute. Boala sau presupusa îmbolnăvire de sifilis a lui Mihai Eminescu, poetul nostru național. Cât adevăr și câtă minciună este în acest caz dar și care este implicarea lui Titu Maiorescu? Ce interes avea acesta? Încearcă să facă lumină Constantin Barbu, membru Academia Europensis Scientarum Artium Litterarumque din Paris.
(II)
Scrisoarea lui Obersteiner, în care nu există diganosticul luetic
Biletul „lui Leidesdorf“ (scris de falsificatorul Maiorescu) lăsa în propoziția finală înțelesul că nu ar fi exclusă o „îmbunătățire sau chiar vindecare“.
Maiorescu falsifică biletul lui Leidesdorf (cel din 13/12/83) după data de 1 ianuarie 1884, când îl vizitează pe Eminescu la institutul din Viena.
Maiorescu vrea să vadă, el însuși, care este starea reală a lui Eminescu, cum funcționează memoria și mintea lui Eminescu.
Falsul lui Maiorescu privitor la diagnosticul de sifilis al lui Eminescu (I)
Aici, Maiorescu introduce diagnosticul imaginar de „creier luetic“. Văzând că Eminescu este intact (ca memorie și minte) adaugă sintagma posibilei îmbunătățiri sau vindecări a lui Eminescu.
Dovada cinstită a realității minții lui Eminescu se află în scrisoarea din 10 februarie 1884 trimisă de doctorul Obersteiner lui Maiorescu.
Iată scrisoarea lui Obersteiner în facsimil, în transcriere germană și în traducere românească.
PROF. H. OBERSTEINER Wien –Döbling 10 Februar 1884
[Seine] Hochwolgeboren,In Erwiderung Ihres sehr liebenswürdigen Schreibens kann ich Ihnen die erfreuliche Mitteilung machen, daß sich das Befinden des Herrn Eminescu langsam aber constant weiter bessert. Ihre Beurteilung seines Briefes ist die vollkommen richtige; auch in seinen Gesprächen bildet die Eßens-Frage den Mittelpunkt, es felt noch das Verständnis für die Bedeutungdes krankhaften Zustandes, dener durchgemacht hat. Allein auch in dieser Beziehung ist ein wesentlicher Fortschritt unverkennbar; er ist nicht mehr so verschloßen, nun gelingt es auch Gespräche allgemeineren Characters, die nicht seine Person betreffen, z.B. über deutsche Literatur längere Zeit fortzuspinnen. Noch vor Kurzem war Herr Eminescu eigentlich nicht im Stande etwas in Zusammenhang zu lesen, er brachte den größten Theil des Tages geistig nahezu untätig zu. Gegenwärtig aber liest er beispielsweise die Dramen von Hebbel die ich ihm vorschlug, mit Intereße.
Herr v. Rosetti war so freundlich einmal Herrn Em. aufzusuchen.
Herr Popasu machte gestern mit ihm eine kleine Spazierfahrt, die ihm sichtlich aufheiterte; seitdem hat er sich auch entschloßen an meiner Familientafel Theil zu nehmen, was er vorher immer zurückgewiesen hatte. Wir wollen ihn so nach und nach wieder an die Freiheit, die Außenwelt gewöhnen. Weiterhin wäre es nun wol am angezeigteren, wenn sich Jemand
fände, der mit Herrn. Em. – deßen alsbaldige Rückkehr in sein Vaterland aus verschiedenen Gründen nicht rathsam erscheint – einige Zeit auf Reisen z.B. in Italien zubringen würde. Es erscheint mir dies ein weitaus beßerer Uebergang zu seinem früheren Leben zu sein, als ihn über
die nötige Zeit hinaus in der Anstalt zu behalten, wo er sich denndoch, trotz aller Freiheit die ihm gegönnt wird, beengt fühlen wird.
Ich erlaube mir daher Ihnen obigen Vorschlag zur gefälligen Beurteilung vorzulegen.
Auch ich habe es lebhaft bedauert
… Hochwolgeboren, gelegentlich IhresFreundlichen Besuches nicht persönlich
Empfangen zu haben.
Mit dem Ausdruck meiner vorzüglichen Hochachtung ergebenst,
Obersteiner
(Transcrierea din manuscris în limba germana este realizată de Domnul Dr. Ioan Teodor Marcea)
Iată traducerea scrisorii privitoare la diagnoza lui Eminescu
PROF. H. OBERSTEINER
Wien –Döbling 10 Februarie 1884
Alteța Voastră,
urmare a foartei afectuoase scrisori a Dvs., vă pot transmite îmbucurătoarea veste că starea Domnului Eminescu se află pe calea unei latente, dar constante îmbunătățiri.
Evaluarea pe care ați făcut-o asupra fișei sale este una perfect corectă; și în discuțiile sale, punctul principal se concentrează pe problema alimentației, existând încă o lipsă de percepție a semnificației bolii prin care a trecut.
Dar chiar și în această situație, progresul substanțial este inconfundabil; el nu mai este așa de închistat, reușind să poarte acum discuții si cu caracter general ce nu aduc referire la propria-i persoană, cum ar fi cele care se rotesc mai îndelungat în jurul literaturii germane.
Nu cu mult timp în urmă, Dl. Eminescu nu reușea nici să citească, fiind inactiv mental în cea mai mare parte a zilei. Actualmente, citește cu interes din dramele lui Hebbel pe care I le-am recomandat.
Domnul de Rosetti a fost atât de prietenos să-l viziteze odată pe Dl. Em.
Domnul Popasu a facut ieri o mică plimbare cu el, fapt care l-a bine-dispus în mod vizibil; de atunci s-a și hotărât să ia masa împreună cu familia mea, ceea ce anterior refuza în mod constant.
Noi dorim ca, încetul cu încetul, să-i redăm libertatea și obisnuința de a ieși din nou în lume.
Pe deasupra, ar fi acum poate mai indicat, dacă s-ar găsi cineva care să-l însoțească pe Dl. Em. pentru o perioadă de timp într-o călătorie, cum ar fi de exemplu Italia – o apropiată reîntoarcere a sa în țara natală fiind din diverse motive aparent nerecomandabilă.
Aceasta mi se pare a fi o tranziție mult mai bună spre viața lui anterioară, decât să-l pastrez în azil dincolo de timpul necesar, unde, în ciuda întregii libertăți ce i s-ar acorda s-ar simți stingher.
Prin urmare, îmi permit să vă fac propunerea susmenționată, în vederea efectuării unei evaluări favorabile.
Și eu am regretat profund să nu va fi putut întâmpina personal cu ocazia prietenoasei Dvs. vizite.
Cu expresia profundei mele considerații,
cu plecăciune,
Al Dvs., Obersteiner
(Traducerea scrisorii lui Obersteiner este realizată de Domnul Dr. Bogdan Cuza, strănepotul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Domnitor pe care Eminescu însuși îl vizitase chiar la Ober- Döbling…)
Din scrisoarea doctorului Obersteiner aflăm că este un răspuns către o epistolă expediată de Maiorescu.
Doctorul Obersteiner îi transmite lui Maiorescu că Eminescu „se află pe calea unei latente dar constante îmbunătățiri“. Numai că doctorul Obersteiner scrie că Maiorescu ar fi făcut o evaluare „perfect corectă“. Atunci: cum scrie falsificatorul Maiorescu că Eminescu ar avea un „creier luetic“ dacă marele poet român este pe calea „unei latente dar constante îmbunătățiri“.
Doctorul Obersteiner scrie că nu mai este nici inteligent nici necesar să-l păstreze pe Eminescu „în azil dincolo de timpul necesar“.
Doctorul Obersteiner mai scrie „Prin urmare, îmi permit să vă fac propunerea susmenționată, în vederea efectuării unei evaluări favorabile.“.
Doctorul Obersteiner îi cere permisiunea lui Maiorescu de a „efectua o evaluare favorabilă“! Din ultima propoziție a doctorului Obersteiner aflăm că Maiorescu mai efectuase o vizită la Ober-Dobling între 1 ianuarie și 10 februarie 1884!
În ziua de 1 ianuarie 1884, Obersteiner fusese de față, Eminescu dându-i un autograf pe un exemplar din Poezii (din ediția întâi Maiorescu).
Scrisoarea autentică a doctorului Obersteiner diferă în chip capital (ca descriere a stării lui Eminescu, ca diagnoză, ca ton ) de biletul falsificat de Maiorescu, cel din data de 13/12/83, bilet pe care el îl lasă posterității ca fiind al lui Leidersdorf.
Falsul lui Maiorescu a înșelat mulți intelectuali români, chiar mari eminescologi, în frunte cu Călinescu însuși.
O desființare a diagnosticului inventat de Maiorescu va face și doctorul Șuțu, în celebrul său raport (nesemnat) în care scrie clar : „Eroare. Eminescu n-a fost sifilitic.“
Acest raport „Mihail Eminescu“ al doctorului Șuțu l-am descoperit în Biblioteca Academiei Române (grație doamnei Gabriela Dumitrescu) și l-am publicat inedit (în facsimil și transcriere) în cartea Autopsia lui Eminescu urmată de „Creerii lui Eminescu“ (Revers, Craiova, 2013).
(Va urma)
Este bine de stiut! Despre arborele genealogic al lui Eminescu (II):
[[ Din cauza războiului ruso-austriaco-turc din 1735-1739, în urma căruia Banatul reintra sub suzeranitate turcă, și în urma apelului lui Inocențiu Micu-Klein către românii de pretutindeni, preotul Iovul Iminovici pleacă din Banat spre Blaj pe la 1738-1740.Iovul Iminovici a avut doi fii, Iosif, și Petrea Iminovici.
Petrea Eminovici, străbunicul poetului, s-a născut probabil în 1735, iar din căsătoria acestuia cu Agafia Șerban, născută în 1736, au apărut mai mulți urmași, cunoscută cu certitudine fiind doar existența mezinului Vasile, bunicul poetului. Vasile Iminovici, născut la 1778, a făcut școala normală din Blaj și se însoară cu Ioana Sărghei.
Vasile Iminovici, în vârstă de 26 ani, atras de condițiile economice oferite de Imperiul Austro-Ungar în Bucovina, se mută cu familia la Călineștii Cuparencu în 1804, unde primește post de dascăl de biserică. Cel mai mare dintre feciori, Gheorghe, născut la 10 februarie 1812, a fost tatăl lui Mihai Eminescu.
Gheorghe Eminovici a făcut vreo trei ani de școală la dascălul Ioniță din Suceava, a fost în slujba boierului Ioan Ienacaki Cârstea din Costâna, apoi scriitoraș la baronul Jean Mustață din Bucovina, iar mai apoi la boierul Alexandru Balș din Moldova. După moartea boierului, fiul acestuia, Costache, îi capătă de la vodă titlul de sulger.
Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona Hotinului.
Gheorghe Eminovici s-a căsătorit cu Raluca Jurașcu în primăvara anului 1840, iar la 12 mai 1841 a primit titlul de căminar de la vodă Mihail Grigore Sturza.
Mihai Eminescu a fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai lui Gheorghe Eminovici și al Ralucăi… Wiki ]]
@IR: Comentind ultimatumul, Molotov se referea la intreg teritoriul dintre Prut si Nistru ca ar fi fost locuit majoritar de ucraineni, nu numai la Bucovina de Nord. Teritoriul respectiv a fost revendicat si ocupat de URSS, in continuarea naravului tarist, URSS inlocuind doar panslavismul cu pan-comunismul. Acelasi Molotov, intrebat fiind de Lucretiu Patrascanu, de ce conditiile de acum sint mai aspre decit cele oferite lui Antonescu, raspundea cu cinismul sau bine cunoscut ca delegatia sa nu reprezinta nimic in timp ce Antonescu reprezenta tara. Acesta s-a petrecult la tratativele de la Moscova din septembrie 1944, numite impropriu de armistitiu – depre ce armistitiu mai putea fi vorba cind intreaga tara fusese deja ocupata de trupele sovietice?. Tot el, la tratativele de pace de la Paris, se opunea vehement acordarii Romaniei statutului de cobeligeranta. Este clar deci cu cine avem de a face si nu este deci cazul a-i ridica osanale. De altfel, Dictionarul Enciclopedic din anii ’60 nici macar nu il mentioneaza, nici pe le nici pe Visinski, si bine a facut, ca nu merita. Deznationalizarea Bucovinei de Nord a inceput odata cu ocuparea sa de catre Imperiul Habsburgic si s-a intetit pe timpul celui sovietic. Ea continua inca si mai si azi, in Ucraina, care revendica intreaga Bucovina si intreg Maramuresul. Un porc de politruc ucrainean nu s-a sfiit sa o spuna in plin Parlamentul Romaniei, de bine ce Romania recunoscuse independenta Ucrainei.
despre stramosii lui Eminescu;
[[Strămoșii paterni ai poetului se presupune că provin dintr-o familie românească din Banatul ocupat de turci. Acolo la 1675 s-a născut un copil care adult fiind a fost poreclit Iminul[9], fiul lui Iminul a fost Iovul lui Iminul, născut la 1705, care a fost hirotonisit ca preot sub numele sârbizat de Iovul Iminovici, în conformitate cu uzul limbii slavone al cancelariei mitropoliei de la Carloviț.Wiki]]
deci … strabunii lui Eminescu fiind DOAR romani … M. Eminescu a ramas si el doar ROMAN … dupa genealogie …
Deci am dreptate … Ucraina este doar o noua „natiune” … fabricata dupa anul 1000 … sau chiar 1900…venita pe filiera antica scitica …dar … cu influente slao-tatare …
[Historical linguists trace the origin of the Ukrainian language to the Old East Slavic of the early medieval state of Kyivan Rus. Wiki]
Deci am dreptate … Bucovina, Basarabia, si pana in Gagauzia … au fost ale noastre … zone de spiritualitate geto-daco-latina … atestate inca din antichitate (Herodot/geti) … pana la Stefan … pana la Eminescu … si pana la Romania Mare …
Zone … TOTAL diferite istoric … de cele scito-slave….
Bucovina si Basarabia … trebuie sa REVINA (din punct de vedere istoric) si astazi … Romaniei … cea din UE.
Restul Ucrainei … a fost, este si ramane de sorginte scito-slavo-tatara-austro-ungara-rusa …
@Anonim: „ucrainieni infiltrati de puterea tzarista”: nu, dom’le! N-aveau de unde sa fie „infiltrati”. Sunt un popor de sine statator, creat de-a lungul a sute de ani, de … POLONIA. Cauta harta Republicii celor Doua Natii, sa vezi ca Ucraina de Nord era, de fapt, POLONIA. Cu orase bine dezvoltate, centre de cultura si universitare celebre, între care Lvov. Polonia, care voia s-ajunga la Marea Caspica, unde fusese-nlantuit Prometeu (= „proiectul” de azi al Democratilor, national-socialistii americani-, de la Carter-Brzezinski-Obama-Robinette). La caderea Republicii celor Doua Natii (adica-n secolul al XVIII lea, a treia împartire – , rusii poate sa nu-si fi dat seama ca era vorba de-ALT popor (între polonezi si rusi, primii, dar si ultimii, la rândul lor contaminati de nemti. Popor catolic, la nord, si ortodox, poate, la sud (în care densitatea populatiei si era infima, cu câte-un sat, doua, din 100-n 100 de km…). Te-oi fi ratzoind tu la Molotov, însa tipul avea dreptate: în Bucovina erau UCRAINIENI. Si mai mult decât atâta, fanatici de-ai nazismului („slavii”, „comunistii” = „popor inferior”). @doru popescu : între Rusia Kieveana si Ucraina s-a situat, în timp – aproape 1000 de ani, cu intermitente, fiindca, de revansarda ce era, de 3 ori a fost împartita -, Republica celor Doua Natii, adica Polonia-Lituania cu parti din Estonia-Lituania de astazi. Moldova pâna pe Nistru a fost pâna inclusiv la Stefan cel Mare. Dupa el, tara suferind si de pe urma slehtelor poloneze („Potopul”), a turcilor si tatarilor, si-a propriilor domni -înscaunati de otomani-, cruzi si corupti. Balticele ca state, la fel Ucrainei, fiind creatia lui Stalin, pe ruinele Imperiiilor Austro-Ungar si German, disparute la 1918.
Despre Ucraina … cea nascuta dupa anul 1000AD:
[ „În timpul Evului Mediu, zona a fost centru cheie al culturii slavilor estici, puternicul stat Rusia Kieveană formând baza identității ucrainene. În urma fragmentării acesteia din secolul 13, teritoriul a fost disputat, condus și împărțit de o varietate de puteri, precum Uniunea statală polono-lituaniană, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Rusia. ” Wiki]
Deci este o cultura relativ noua (1000 de ani), fata de spiritualitatea si cultura noastra (continua timp de peste 8000 de ani) pe o portiune din acele meleaguri (Bucovina si Basarabia).
Bucovina si Basarabia … au fost ale noatrea … din antichitate (Herodot) … in vremea lui Stefan … si pana in sec. XX (vezi limba si cultura acestora).
Degeaba le clameaza, astazi, ucrainienii sau rusii … acestea … au fost si raman … „insule de spiritualitate romanesca” … in estul ROMANIEI!!!