Bum! Bum! Lume, lume! Rap! Rap! îşi rupe mâinile toboşarul tropăind cu cizmele-i noroite pe scândurile proaspăt geluite ale scenei. Bum. Iată Fandomul!
– S-au strâns cu zecile de-alde gură-cască, şoşotesc vocile din culise. Unde e Fandomul?
– Arlechino! Arlechino! Urlă târgoveţii înfierbântaţi. Unde e Fandomul?
De-a tumba, Arlechino. Druuum. Şi cortina cade în urmă-i. E suplu Arlechino. Şi viclean.
– Aha! zice parşivul. Îl vreți pe Dan Doboș? Îl vreți pe Florin Purluca? Îl vreți pe Jean-Lorin Sterian? Îl vreți pe Daniel Botgros? Îl vreți pe George Ceaușu? Pe Cătălina Fometici o vreți? O vreți pe Rodica Bretin? O vreți pe Anamaria Borlan? Oh, ce scriitori talentați!
– Aha! dau târgoveţii ochii peste cap. Îi vrem pe toți. Adu-ne cărțile lor!
– Aha, ahaaaa! Vrem cărțile lor, Abația, Aventura Înstelată, Marele Prag, Motocentaurii pe acoperișul lumii, asta vrem, vrem, vrem, vrem!
– Aha, ahaaaa! îşi dau în petec târgoveţii.
Rânjeşte Arlechino, gata-s, învârte-i dară! Şi-şi umflă pieptul şi bate cu pantofioru-i curcubeu, tăcere. Înfiorată, gloata sâsâie, acu-i acu! Tăcere.
– Spune povestea… Spune-ne povestea lui Cornel Secu! Spune-ne despre Vladimr Colin, despre ion Hobana, despre Florin Giurcă, despre Nic Dobre, despre Daniel Timariu!
– Aaaa! şoptesc înfioraţi burtoşii târgoveţi.
Dar lasă povestea Arlechino şi sare de pe scenă şi sărut-o fată din mulţime. Leşină tânăra şi, hop, mulţimea-i dă cu gura. Că vrea povestea, să urce iar pe scenă.
– Spune povestea cu bravul Pantalone…
– Dar nu e brav! strig-un târgoveţ cu palmele trompetă-n dreptu’ gurii.
– Cine-ndrăzneşte? Se-ncruntă Arlechino. Tu?! Ei, hai, curaj! Tu sufletu-ţi despoaie!
Dar târgoveţu’ îşi plecă ruşinos privirea în pământ. Şi ceru-i înnorat. Şi rage un măgar. Şi garda regelui stă snop mai sus de birt. Să vază care-i dă cu gura. Dar lasă!
– Nu-i brav numitu’ Pantalone, ai?!
– Dar zi povestea! Zi-ne despre cartea Figurine de Ceară! Zi-ne despre Cătălin Ionescu! Zi-ne despre Mihaela Murariu Mândrea! Zi-ne despre Cornel Robu! Zi-ne despre Lucian Dragoș Bogdan! Despre Marcel Luca! Despre Lucian Ionică și despre Viorel Marineasa! Spune-ne despre Viorel pîrligras, despre Marian Mirescu și Michael Hăulică! Despre Ana-Maria Negrilă!
Şi Arlechino face-un gest curtenitor şi, iată, cortina se ridică şi-apare Pantalone. Peruca-i strâmbă şi merge-mpiedicat. Şi târgoveţii râd, vezi bine.
Colombinaaa! Colombinaaaa! ridică glasul Pantalone.
Şi alde gură-cască aşteaptă s-apară fata, dară. Unde-i, Pantalone, unde-i? Dă din umeri ofticosu, o ţine pentru el, i-e teamă că vine Capitano şi-o fură c-un sărut. Stă soarele în spatele umflatului nor ce-a stropit acum un ceas Turnu’ Fierarilor.
– Cu broaşte-a plouat! Gâfâie unu’.
– Ba c-orologii mari, de-argint, să mor de nu-i adevărat!
– Fugiţi de-aici, au coborât din cer îngeri o droaie şi nici măcar un strop!
– Dar tacă-vă gura, zău, aici ne spun povestea! se-nfurie cumplit o calfă de zidar.
Arlechino-i fugărit de Pantalone. Au ei o pricină. Dar lumea-i răbdătoare ioc. Vreo câţiva bat din buze şi-aleargă să se pricopsească, zău, cu-argintatul orologiu căzut din cer. Nu-i doar unul, tot bâiguie-un tâmplar, sunt sute. E darnic Domnul!
– Nu-i Dumnezeu, şopteşte-o precupeaţă. E o forţă ascunsă-n stele, pe cuvânt, a zis spiţerul.
– Minte şi-o va sfârşi pe rug! se-nfoaie altă precupeaţă. Să ne zică despre Florin Corneliu Pîtea! Să ne zică despre Cătălin-Badea Gheracostea! Să ne zică despre Viorel Marineasa! Să ne zică despre Dorin Davideanu! Să ne zică despre Dan Popescu! Despre Adrian Ionescu și despre Marian Coman! Despre Mircea Pricăjan și despre frații Bănuță! Să ne zică despre Roxana Brinceanu! Să ne zică despre Alexandru Trușcă și despre Marcel Gherman! Să ne zică despre Clubul Helion!
– Taci soro, drept grăit-a bunul de spiţer, e-o forţă. Ce mai, nici aburu’ nu-i mai presus de ea! Să ne zică despre clubul Antares! Despre clubul Quasar! Despre ProspectArt! Să ne zică de editura nemira și despre ewditura Pavcon!
– Care abur, proasto?! Lasă aburul, să ne zică despre Romcon! Să ne zică despre Adrian rogoz și despre Vladimir Colin și despre Leonard Oprea!
– Proastă eşti tu! Aburu’ care pune în mişcare păpuşa construită de spiţer. Dansează păpuşa şi spune stihuri. Am auzit-o glăsuind.
– Tacă-vă gura! răcneşte-un mustăcios de spadasin aflat întâmplător în piaţă. Nu-i forţă necurată! Pe legea mea, e chiar atracţia lunară!
Se îmbulzeşte lumea chiar în faţă. Parşivul de Arlechino maimuţărindu-l pe bietul Pantalone tot cere Colombinei să se arate. Fiori străbat mulţimea. De prin văzduh, chemată, chicotitoare, se lasă legănându-se de-o umbreluţă. Crucindu-se, un târgoveţ îi dă cu huideo, căci diavolească-i arta saltimbancilor! Şi-o precupeaţă-i ţine hangul şi lumea toată.
– De ce vă-nverşunaţi? întrebă cu glas firav micuţa Colombină. De ce vreți să știți atât de multe despre fandom?
– Tu din văzduh te-ai întrupat! Morocănos îi strigă spadasinul. Fandomul e măiastru, fată!
– Ei şi? E cu păcat? Să vrei să ai Fandomul la degetul mic? Să ne zică despre Robert David, despre Costi Gurgu, despre Florin Manolescu, despre Alexandru Ungureanu și despre Răzvan Haritonovici!
Dar las-o! Uite-l pe mândrul Capitano cum răsare dintr-o secretă înfăţişare-a scenei. Ba-i scenă, ba-i castel, ba coastă-mpădurită. Nebunii saltimbanci au gust de hârjoneală. Iar bietul târgoveţ îşi rupe gâtu-n două zgâindu-se la scatolceala lor. Căci Pantalone îl arde pe Arlechino iar el, parşivul, ca din întâmplare, un şut îi trage lui Capitano, bravul.
– Străpunge-l! Fă-l praf! se-nfierbântă calfa de zidar cerând pe scenă moartea-ndrăzneţului nebun.
Capitano nu-l ia în seamă şi-aleargă în urma micuţei Colombine să-i cucerească bătaia inimii speriate. Iar Pantalone-atent se umflă-n pene, zice:
– Un căpitan?! Aha! Dar mâna el să-mi ceară şi-om mai vedea! Trufia şi prostia cu un preţ prea greu se cer a fi plătite! Viteze, înfăţişează-mi-te chiar acum!
Din picioare, nărăvaşi, bat târgoveţii. Ar vrea o chelfăneală ca-n piesa de ieri seară. Ha, frumos a fost, arlechinul mort era şi bine pus la saramură! Oh, mincinosul! A luat-o pe cocoaşă! Dar azi, acum?! Ce-i cu-aiureala asta? Tot se codesc, tot poartă vorba saltimbancii! Şi Pantalone acesta ce-i? Îşi lasă fata curtată de-un curajos de mucava? Păi să-l vedem la luptă! Să ne zică tot ce știe despre Fandom, despre intrigi, despre uneltiri, despre roboți și despre extratereștrii!
– Luptă! Strig-un măcelar frecându-şi palmele-lopeţi.
Naivul! Omule, priveşte-n jur, nu-i lupta ce-o tot ceri! E numai viclenie, sperjur, trădare în lumea ce te înconjoară!
– Să-l pună la pământ! Tot strigă măcelarul.
– Bolândule, ai vrea strivindu-mi picioruşul să te înalţi, să vezi mai bine?! Să-mi vină slujitorii să te scarmene, păzea! îi strigă o copiliţă al cărei mijloc de albină e strâns cu o curea din piele adusă din Orient.
Şi lumea râde-nveselită. Doar sub arcade doi gardieni şoptesc misterioase vorbe. Cum că din saltimbanci din când în când s-ar slobozi un şuierat. Ba chiar şi mici străfulgerări. E abur, zice unul din gardieni. Taci, ne-aude cineva. E Necuratul, mă crede pe cuvânt. Şi tac. Şi-şi zdrăngănesc pumnalele în teacă.
– De unde vii tu dragă Colombină?! se hotărăşte să-şi joace rolul parşivului de-Arlechino.
– Din Lună vin! şopteşte ea. vezi bine, știu tot ce vrei despre Fandom!
– O, dar mă minţi! Credeam că vii de dincolo de sat!
– Nici nu visezi! Din Lună vin şi-am auzit de tine!
– Mă măguleşti! Să-mi zici povestea măiastră a lui Constantin Cozmiuc, să-mi zici despre George Lazăr, despre Radu Gavrilescu, despre Dodo Niță!
E proastă piesa, zice-un târgoveţ, sau, dimpotrivă, e frumoasă rău. Că minte Colombina, mâncat-au Luna-n faptu’ serii vreo doi trei vârcolaci. Şi-apoi cum s-ajungă ea în Lună? Doar nimeni nu e prost.
– Căpitano, o crezi?!
– Din Lună sau din Soare să vină ea, eu mâna i-o voi cere, acum, neîntârziat!
Dar Colombina-l călcă pe picior, nu asta-i spusa, le-a încurcat vezi bine beţivanul. De la o poştă simţi c-a dat pe gât o bute. Şi-l ia, în grabă, de-o ureche, micuţa Colombină şi, iureş, pe-ntreaga scenă, iute. Să râzi? Să plângi? Se-ntreabă târgoveţii şi mai c-ar şterge-o acasă să se culce. Mai e şi mâine-o zi! Dar vai! Priveşte! Înţepenită, Colombina dă ochii peste cap şi-un abur străveziu pluteşte ieşindu-i din orbite. Să te cruceşti, ce naiba! Se-avântă cei doi gardieni şi-agită pumnalele. Lumea se dă în lături speriată. Pe scenă, pe scenă, strigă. Şi o explozie de lumină în plin văzduh. Şi-un huruit.
– Nu-s oameni! Strigă unul din gardieni. Sunt scriitori adevărați!
– Nu-s! Ba-s! Cine mai știe!
– Şi aburul îi părăseşte! Sau nu!
– Ţin-te bine, se mişcă scena!
– Priveşte, funii o trag în cer!
– Încă mai vezi Pământul?!
– Încă dar vezi, o mare de-ntuneric ne cuprinde.
– Nu mai vorbi, uite cum pierde aburu’ din tine!
– Nu-s nici eu om?!
– Vezi, bine, nu!
– Atunci? sâsâie speriat gardianul.
– Atunci?
– Tu cine eşti?
– Nu m-am născut, voi fi.
– Vorbeşte prostii, şopteşte păpuşa-gardian.
Şi-urcând în cer, în cercuri largi, gardianul-cel-adevărat se aruncă în jos purtând în loc de-aripi, cortina.
rap,rap, rap si zang ,zang , zang ,
n-auzi caii nechezand .
si sabiile fulgerand ..
Nu vezi cum pe campii se strang
rap, rap, rap si zang ,zang , zang ,
Avem si noi fandomul nostru ,avem fanfiction-istii nostri,avem si fanart-istii nostri,avem de toate si din toate ,domnule Bufnila! Citind carti de(aproape) toate genurile si urmarind anumite emisiuni, documentare ori filme artistice ori muzica clasica,jazz(nu toate genurile) etc, nu prea m-am confundat ca facnd parte din fandom ori fanfiction. Poate ca am o sensibilitate pentru Fandomul SF,nu ma implic in fanzine pentru ca nu am cultura necesara si nu mai sunt tanar.Accept subcultura iar nu mainstream-ul. Tocmai de aceea vreau sa va explic,domnule Bufnila ca un transmisionist ca mine, trebuie sa ,,spioneze” scriitorii Sf tocmai pentru a intari nitel fandomul Sf, acest produs rar al subculturii unora in genul meu!
P.S. Mi-a redat bucuria de a revedea putin din lumea fantastica a copilariei mele, lecturand aceste randuri scrise de dvs.E ca si cum m-am trezit cascand gura la mici scenete de circ de balci in care, Colombine si pitici,mancatori de flacari si inghititori de sabii,atrageau lumea sa intre sub cortul in care avea sa se produca ,,marele spectacol”!Si,pentru cateva minute de lectura ,am uitat de politica! Multumesc ,domnule Bufnila dar raman totusi cu ochii-n patru!
@Victor Socolovici: Subcultură? Mă luați la mișto?!
Subcultura,domnule Bufnila, in sociologia contemporana, in antropologie si in studiile culturale,in ciuda conotatiilor peiorative ale traducerii din franceza (sous-culture) este o cultura (revendicata, ascunsa,subterana)partajata de un grup de persoane,diferentiindu-se astfel de culturile dominante(numite impropriu si mainstream).Daca veti citi explicatiile din Wikipedia veti intelege la ce ma refer. Eu zic ca sunt parte din subcultura, adica ma opun vaccinarii obligatorii a adultilor si copiilor in deplina sanatate, sunt militant pentru abolirea partidelor politice,etc. Deci,subcultura mea nu e delicventa ci distincta, ma disting prin opiniile mele fata de cei din mainstrean! Recunosc ca uneori sunt,,mistocar” insa in comentariul meu de mai sus ,vream sa precizez ca uneori si cei care sunt ,,fanfictionisti” pot fi catalogati ca fiind parte din subcultura.Daca v-am ofensat in cer scuze si sper ca explicatiile mele nu sunt de prisos! O duminica placuta!