' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
În urmă cu câteva zile am fost sunat de un prieten, profesor într-o școală dintr-un cartier periferic al Bucureștiului. Nu m-a sunat doar pentru a-mi cere un sfat și nici doar ca să-mi relateze un incident disciplinar obișnuit. Era vizibil tulburat de ceva ce nu știa exact cum să formuleze.
În timpul unei ore, nu de istorie sau științe sociale, doi elevi de clasa a VII-a au făcut referiri pozitive la Adolf Hitler, au relativizat Holocaustul și, atunci când profesorul le-a spus că nazismul și Hitler au fost criminale, au răspuns printr-un salut hitlerist. Gestul nu a fost însoțit de agresivitate și nici de un discurs articulat. A părut mai degrabă un reflex, o formă de bravare.
Ulterior, confruntați cu gravitatea situației, elevii au încercat să se justifice. Au spus că nu știau exact despre ce este vorba, că nu înțelegeau pe deplin semnificația gesturilor, că poate au exagerat. Au invocat, în cele din urmă, influența unui film de desene animate pe care îl văzuseră recent.
Pentru profesor, momentul cel mai derutant nu a fost gestul în sine, ci lipsa oricărei percepții a gravității. Copiii nu păreau conștienți că ar fi depășit o limită fundamentală. Nu au manifestat vinovăție morală, ci mai degrabă surprinderea că reacția adulților a fost atât de fermă. Nu contestau faptele istorice, dar nici nu păreau capabili să le lege de o judecată etică.
Deși din punct de vedere administrativ școala a reacționat conform procedurilor, din punct de vedere educațional rămâne clară fisura dintre nivelul formal și cel informal al instituțiilor care structurează transmiterea normelor morale.
Ceea ce devine vizibil prin acest episod nu este doar un comportament deviant punctual, ci slăbirea unui cadru normativ care ar fi trebuit să funcționeze implicit, fără a fi explicat sau negociat. Faptul că un simbol al exterminării poate fi mobilizat ca instrument de provocare arată că interdicția morală nu mai este interiorizată ca evidență, ci tratată ca regulă contingentă, susceptibilă de a fi testată.
De aceea întrebarea care se impune este dacă fascismul a devenit o instituție informală funcțională, adică un repertoriu de practici, simboluri și reacții stabilizate social, sau dacă a fost dintotdeauna o astfel de instituție latentă, tolerată, ignorată sau ascunsă cu bună știință sub presiunea conformismului democratic?
Ce ne spune această întâmplare
Acest caz nu sugerează o radicalizare clasică, ci una care este instrumentalizată prin circulația unor imagini, gesturi și narațiuni rupte de context, consumate fără filtru, fără ierarhie morală, fără conștiința consecințelor. Un contact timpuriu cu un imaginar violent, care nu mai este perceput ca periculos.
Întâmplarea nu indică o simplă eroare de percepție sau o confuzie infantilă. Dimpotrivă, elementele relatate sugerează o provocare deliberată. Elevii știau cine este Adolf Hitler, știau că nazismul este asociat cu crimele în masă și știau că gesturile lor vor produce reacție. Salutul hitlerist nu a fost un joc inocent, ci un gest calculat, menit să testeze o limită și să producă șoc.
Justificarea ulterioară – bravada, influența unui desen animat – trebuie citită ca strategie de retragere, nu ca explicație reală care apare după confruntarea cu autoritatea și cu consecințele posibile. Nu explică gestul, ci încearcă să-l dezamorseze. Asta confirmă caracterul conștient al provocării inițiale.
Astăzi radicalizarea nu se produce prin argumente sau doctrine, ci prin normalizarea simbolului extremist. Hitler este adus în spațiul clasei nu ca figură istorică analizată critic, ci ca instrument de sfidare extras dintr-un repertoriu cultural deja familiar. Holocaustul nu este invocat pentru a fi înțeles, ci pentru a fi relativizat. Fascismul este folosit ca resursă simbolică într-un joc de putere, nu ca ideologie asumată.
Acest mecanism corespunde a ceea ce cercetările recente au descris drept pop-fascism, respectiv circulația imaginarului fascist prin mijloacele culturii populare digitale, unde dictatorii sunt transformați în personaje recognoscibile sau elemente estetice aparent inofensive. Investigațiile asupra platformelor digitale arată cum figuri precum Hitler, Mussolini sau Franco sunt reintroduse în spațiul public într-un proces constant de dezistoricizare și banalizare a violenței extreme
În acest context, gestul provocator al elevilor nu este o inițiativă izolată, ci reproducerea unui scenariu cultural deja disponibil. Simbolul extremist este folosit pentru a produce șoc, reacție și superioritate simbolică, nu pentru a exprima o convingere politică structurată. Radicalizarea începe astfel prin familiarizare ludică cu răul extrem, într-un registru cinic, nu prin adeziune doctrinară. Dictatorul nu mai apare ca responsabil al unei crime istorice, ci ca figură interzisă devenită circulabilă tocmai pentru că a fost golită de semnificația ei morală.
Acest tip de comportament indică o familiaritate periculoasă cu repertoriul extremismului, chiar dacă fragmentară și superficială. Copiii „joacă această carte” pentru că știu că produce o reacție, destabilizează adultul, creează o formă de superioritate momentanee. Radicalizarea începe adesea prin plăcerea de a transgresa și nu din convingeri absolute.
Ceea ce este nou și neliniștitor nu este existența unor astfel de provocări, ci vârsta la care ele apar și ușurința cu care sunt mobilizate. Fascismul nu mai este perceput ca o limită de netrecut, ci ca un instrument disponibil, gata de folosit. Nu pentru a construi o viziune politică, ci pentru a afirma o poziție de forță într-un raport imediat.
Fizica și economia fascismului ambiental
Această formă de radicalizare prin provocare nu apare în vid. Ea se sprijină pe o fizică socială recognoscibilă a fascismului contemporan, în care frustrarea joacă un rol central. Nu este vorba despre frustrare punctuală sau despre eșec individual, ci despre o experiență difuză a vieții blocate, a promisiunilor neîmplinite și a unei competiții percepute ca profund nedreaptă. Cercetările recente asupra economiei psihice a fascismului arată că disponibilitatea fascizantă nu se naște din sărăcie extremă, ci din decalajul persistent dintre efort și recunoaștere, dintre adaptare și statut, dintre conformare și recompensă.
Această frustrare nu se exprimă direct ca revendicare socială. Ea este trăită pe un plan abstract, generalizat, fără țintă precisă, și tocmai de aceea este ușor de canalizat simbolic. Fascismul oferă aici o soluție aparent simplă, nu prin explicație, ci prin redistribuirea afectelor. El transformă neputința în agresivitate, incertitudinea în dorință de ordine, lipsa de perspectivă în plăcerea de a sfida. Din acest punct de vedere, fascismul funcționează ca un mecanism de conversie a frustrării în sentiment de putere simbolică.
Aceeași fizică a frustrării a putut fi observată în alte spații sociale, inclusiv în diaspora, unde experiența mobilității forțate și a recunoașterii limitate produce forme similare de resentiment abstract. Diferența este de grad și de vârstă, nu de natură. Ceea ce apare la adulți sub forma discursului politic radicalizat apare aici, la vârste mult mai mici, sub forma provocării cinice și a jocului cu simboluri extremiste. Fascismul nu este încă un proiect, dar este deja un repertoriu disponibil.
Austeritatea, democrația de vitrină și orbirea instituțională
Această fizică a fascismului ambiental nu poate fi separată de cadrul mai larg al politicilor neoliberale ale austerității care structurează de decenii viața socială și prioritățile publice. Reducerea sistematică a investițiilor în educație, cultură, servicii publice și protecție socială nu produce doar inegalități materiale, ci și o degradare lentă a instituțiilor informale care susțin democrația ca practică vie. Austeritatea nu este neutră din punct de vedere civic, pentru că ea erodează tocmai spațiile în care normele sunt interiorizate, contestate legitim și transmise între generații.
În acest context, prioritățile sunt fie prost înțelese, fie deliberat eludate. Se vorbește despre eficiență, competitivitate și responsabilitate fiscală, dar se ignoră costurile instituționale pe termen lung ale subfinanțării cronice a educației și ale retragerii statului din rolul său de garant simbolic al limitelor morale. Dintr-o perspectivă neoinstituțională, nu asistăm doar la un deficit de resurse, ci la un deficit de capacitate instituțională de a produce sens comun și interdicții împărtășite.
Democrația de vitrină nu este o deviație recentă, ci o boală veche, mascată mult timp de ritualurile electorale și de conformismul procedural. Atunci când democrația este redusă la formele ei exterioare, iar conținutul ei social și educațional este sacrificat în numele austerității, spațiul rămas liber nu rămâne gol. El este ocupat de instituții informale alternative, de repertorii simbolice radicale și de forme de autoritate cinică care funcționează fără legitimitate democratică, dar cu eficiență afectivă.
În acest sens, fascismul nostru cel de toate zilele nu este un accident și nici o simplă reacție la excesele culturale ale platformelor digitale ci un produs cumulativ al unei politici care a tratat democrația ca decor și educația ca variabilă de ajustare. A vorbi despre prevenirea radicalizării fără a interoga acest cadru înseamnă a confunda din nou simptomele cu cauzele și a continua să ne îndreptăm, cu luciditate contabilă, spre un zid pe care pretindem că nu îl vedem.
Fascismul nostru cel de toate zilele nu concurează cu o democrație reală, pentru că aceasta nu a fost niciodată pe deplin interiorizată, ci cu o democrație de vitrină, observată încă din anii treizeci de Mattei Dogan ca mecanism de adaptare externă și conformare mimată. Atunci ca și acum, instituțiile formale funcționează ca semnale adresate Occidentului, în timp ce regulile informale care organizează viața socială rămân neschimbate, personalizate, negociate și opace. Într-un asemenea context, fascismul nu apare ca alternativă radicală, ci ca soluție familiară, pentru că el nu promite o ruptură cu ordinea existentă, ci o radicalizare a ei, mai sinceră, mai brutală și mai eficientă afectiv decât decorul democratic care o acoperă.
musiu Parvuloescou,
te mutasi bre la Cotidianul, ca sa continui sa bati campii aici ? La ce nu te pricepi, amigo ? Le Decan. Mare valoare inteleftuala a lui Bassesco, capitan de vas si mariner. Lasa-ne. Ce or fi avand de invatat studentii de la tine ?????
Ieri la 17:51 am fost bloc cat la caudine pentru ca mi-am exprimat o convingere ferma, Mili nu o sa inteleaga nici in trei vieti ca toate ismele moderne sunr derivatii ale marc’s/Bolsh Shev V-ismului…Si nu e singura…
Dupa ce Trumpescu le-a stricat petrecerea de 95 de ani de la Davos, s-a dat ordin pe unitatea de monolit din jurul lui Gyuri sa se scrie, orice, mirositor sa fie, despre american. Continuati, pentru ca meritati, stima noastra si dispretu’ pentru Gyurilescu !
nu le place fascizma, pt ca prefera copitalizma
„Democrația de vitrină nu este o deviație recentă, ci o boală veche, mascată mult timp de ritualurile electorale și de conformismul procedural. Atunci când democrația este redusă la formele ei exterioare, iar conținutul ei social și educațional este sacrificat în numele austerității…”
N-ar fi mai bine sa ne vorbesti de LOVITURA DE STAT din decembrie 2024-mai 2025?
@ La ăsta probabil că ”funcționează” , ,,poluatorul plătește” ?
@ Vă imginați și voi că ăsta umbla cu poneiul roz cu zvastică , cu Corina Șuteu și cu Bulai și Pieleanu , cu care umbla și Nistorescu și se oferă să explice despre comportamente deviante, că s-a ”specializat”, deci că nu e ”ingenuu” ?
Asta toti salutam cand eram copii daca va amintiti si radeam. O mica problema e daca saluti la maturitate ca Elon Musk.
Întreb și eu: câți ani merită,la răcoare, Kremlin Georgescu?Pentru tot răul făcut acestei țări?
Ce dă mai evoluții la Cotidianul.
Să răsucește Rațiu în groapă.
Dacă ați ajuns să-l publicați și pe Pârvulescu, vai de capu’ vostru.
Nistorescule, evită terasele. Oricând te va paște o bere vărsată în cap.
Da’ bine, oportunist cum ești, o vei folosi la îndreptarea frezii.
De-aia mi-au plăcut mie întotdeauna ardelenii.
Băieți de încredere; ai un cui în roata din față? nicio grijă, îți mai înfig ei unul și-n aia din spate.
Cine, ce, unde, când, cum? Interesant e că România face parte din grupul Statelor Inamice în Carta Națiunilor Unite. Are un marker montat adică. Azi pare desuet, ca diabetul la copii, dar măcar poate fi un argument forte al adultului dacă manualul de istorie nu construiește la clasă nimic în jurul clasificației.
Gloata să meargă la școală!Și la centrele de sănătate pentru administrarea vaccinului anti prostie.
Și acum ,cel mai probabil, istoria se repetă cu un Simion pe post Codreanu ,un cancer care va face mult rău țări! Prostimea nu își da seama pe mâinile cui da tara !.
Naz…ul (leg…ul) si com…ul sint religii stanice, atee. Scopul acestor religii este distrugerea completa a omului.EDITAT le are pe toate.
Asasinatele leg…ev au fost picătura care a revărsat apa din pahar, dar volumul care a umplut paharul a fost constituit de „românizarea” bunurilor evreilor care nu au fost decât niște tâlhării ordinare și din care Antonescu nu prea obținea nimic. Asta l-a deranjat maxim. Pe modelul com….lor-tâlhari care au „naționalizat” proprietățile, dar s-au mutat ei în ele. Toți acești neisprăviți istorici nu au fost altceva decât niște mari diversioniști care nu au putut niciodată să pună mâna pe putere cu mijloace democratice și meritocratice. Se va întâmpla din nou.
Regimul lui Vladimir Putin șterge granițele între nostalgia imperială și tendințele fas…te.
Hopa, a aparut si EDITAT la Cotidianul .
Aur, pot și sos sunt partide pro leg…e susținute de ruși.
Indi vidu e paralel si se inca adreaza per fect in ST Tatu parale lel…
Profesarea unor ideologii extr… e delict de opinie, scârnăviilor. Iar iubirea de Rusie trebuie pedepsită cu execuția publică și legală în orice țară normală.
si tu ce profesezi, Simioneasco, cand ceri executii publice pentru pareri politice neconforme?
Documentat și echilibrat articol! Mă tem, însă,că este peste nivelul de înțelegere a cca.90% dintre cititori care și-au exprimat opiniile.Ar trebui simplificată narațiunea și pentru mințile mai plăpânde!
Constatatorul
29 ian. 2026 la 10:00
@Constatatorul
,,Mama și ce chefuri se organiza la „Stefan Gheorghiu” înainte de 89!,,
Ai fost chelner acolo ,sau simplu maturator si lingator de blide ???
Si pana acum la SNSPA a fost scoala pe dezbracate !
Numai păunii din pădure de la Băneasa se mai umflau în pene! Trăiască președinții de CAP adunați de prin șanț! „Leul’ a fost mic copil. Americanii se întrebau de ce ei pot și noi nu! Era vorba de roboții deținuți în 84 de japonezi!
Saracu @Gh(u)itza ,Marghita asteapta alt Ignat. Si ca sa fiu in „tema” cu articolul nimeni nu are grija de el.Poate tic-tacul , pardon tik tocul ?Altul care a tras pe nas ceva , adica opiu…
Saracu @Gh(u)itza ,Marghita asteapta alt Ignat. Si ca sa fiu in „tema” cu articolul nimeni nu are grija de el.Poate tic-tacul , pardon tik tocul ?
o tineti in discursuri despre…”…” o sa ne determinati sa ne documentam pt acele vremuri si s-ar putea ca acele lucruri pe unii sa-i atraga…nu vreau sa citesc, nu-mi place istoria contemporana, dar nici ca altii sa mi-o prezinte…lasati-ma sa traiesc in mitologie, in originile lumii…nu ma mai ”ademeniti” cu articole sa caut…
Nu trebuie să ne mirăm,o mare responsabilitate o are ticktoc -ul.Razbunarea chinezilor ,după ce și noi,europenii, am făcut la fel cu opiumul.
Pentru a te putea pronunta in materie de ideologii trebuie sa posezi solide cunostinte, inclusiv si in special istorice…
Nu-ti trebuie ceva, orice ideologie care face program oamenilor este fasc.ism-comun.ism, singura diferenta este nr.de victime, atat. Asta au inteles-o si copiii de la gradi in sus si nu-i mai suporta pe parvulestii astia !
@ Ce opinie ai Nistorescule că Funeriu ți l-a relevat de ,,extremist” pe Pîrvulescu ?
@ Constatatorul- ” Mama si ce chefuri se organiza(u) la Stefan Gheorghiu….”. Mama ei de limba romana….Probabil ca se organizeaza si acum, altfel cum iesea la iveala hartuirea studentelor ?
Tuasu este tot confeti-onar la varsta sa, sa inteleg ca n-a sifonat destul colegi, studenti si musafiri precum marii profii care predau filosofia gandita si scrisa de altii ? Sa se mute la UBB Cluuuj, acolo va fi apreciat la adevarata valoare !
De la sloganul post co.munist, „Ați prostit poporul cu televizorul!’la diversi ‘formatori de opinie’care joaca dupa cum li se canta ,nimic nu s-a schimbat!
Nu documentatia istorica existenta conteaza,conteaza numai ce zice Parvulescu si altii ca el
Alta forma de Charlie, fara si-la-be !
De la sloganul post co.munist, „Ați prostit poporul cu televizorul!’la diversi ‘formatori de opinie’care joaca dupa cum li se canta ,nimic nu s-a schimbat!
Nu documentatia istorica existenta,conteaza numai ce zice Parvulescu si altii ca el
Dl. decan SNSPA are fix o reacție de stalinist. O ține cu „gravitatea faptei” și „consecințele” pe care puștii ǎia trebuie musai sǎ le suporte mai rǎu decât ar fi fǎcut-o comuniștii cei cruzi și nenorociți! Asta-i noua „democrație”.
Domnul de la SNSPA, acolo unde toate studentele sunt hartuite si agresate sexual de profesori care mai de care mai bolnav psihic si libidinos, unul arestat, altul demisionar, iar acest domn NU STIA NIMIC, la fel ca si REMUS PRICOPIE, nu stiau NIMIC, desi existau reclamatii, pe care acesti domni nu le luau in seama, nu se cheama complicitate???avand in vedere functiile pe care le aveau si faptul ca erau sesizati, dar nu faceau nimic concret sa stopeze aceste abuzuri/infractiuni???
Dacă tot publicați universitari, aveți grijă măcar să selectați oameni care au proprietatea termenilor.Înțeleg că aveți cotă de propagandă dar confuziile istorice sunt prea elementare
Gloata să meargă la școală!Și la centrele de sănătate pentru administrarea vaccinului anti prostie
Cei din redactia Cotidianul chiar permit oricui sa posteze articole? Chiar nu aveti nicio problema cu acest individ care a tacut stiind foarte bine ca avea colegi care abuzau sexual studente la facultatea la care lucrau. Chiar nu aveti o mica forma de integritate morala?
Nooo duomn parfesor. Asta-i „ieducatia”postdecembrista.Si mai ales „minunatele conditii de viata si de trai” din „democratia „dimboviteana.Plus accesul neingradit pe retelele sociale.”Rebelii”actuali vor deveni radicalii de miine. Ce semeni aia culegi. Oricit de decan ai fi la „Stefan Gheorghiu”!
Mama și ce chefuri se organiza la „Stefan Gheorghiu” înainte de 89!
Asta-i rezultatul politicii liberale de distrugere și jefuire a țării din ultimii 36 de ani. Este evident că național-socialiștii să câștige mult teren. Vedeți numai efectele ,cauzele nu!
@ ”Pîrvulescule afirmă-te ! Probabil că ești o valoare care nu a fost studiată corespunzător” ?
Toate că toate dar acest articol nu trebuia să apară la TEREN NEUTRU. Faceți o rubrică critică IRECONCILIABIL sau INADMISIBIL.
… sau iSOROSIBIL !
Pai, hitlerica asta n-a fost un patriot ca-cea.usica, ca-codrenica, ca-calinica-kremlinica ? Tuasu profesorica, vezi sondajul Cotidional al suporterilor lui Gyurico, iubitor de horthyca si antisemitica din tata in fiu: 75% sustin ca cea.usica a fost patriot, a dat ordin eroului-criminal milea sa deschida foc de razboi impotriva copiilor acestui popor, din dragoste de patrie, adica patriot, com.unisto-fas.cist, ce pusca mea !
@ Un viteaz adevărat a ieșit să se afirme ?
Pentru mine nu exista un coșmar mai mare decât sa vad în scoala un profesor cu barba ,rujat și pe tocuri.
A intrat vraia in toti activistii lui Soros deghizati in profesori , de la ‘universitari’ pna la cei de gradinita. Toata lumea vede ca lumea isi schimba directia. Trump este sustinatorul in forta al suveranismului.