Fervoare, Pasiune şi Extaz la “Festspiele” de la Salzburg

Sfârşit de iulie. Festivalul de la Salzburg, care celebrează 98 de ani, îşi ridică astăzi cortina.

Întâlnire estivală de neocolit pentru toţi melomanii, Festivalul de la Salzburg transformă oraşul într-o imensă scenă.

La această ediţie, tema Fervorii, a Pasiunii şi Extazului va inspira cele 206 reprezentaţii oferite în 18 locuri diferite.

Ideea de a crea un festival la Salzburg s-a născut spre sfârşitul Primului Război Mondial, când regizorul Max Reinhardt, care şi-a început cariera ca actor la Landestheater din Salzburg, a trimis un memoriu în acest sens la Viena. În 1919, poetul Hugo von Hofmannsthal s-a alăturat şi el ideii. Festivalul a debutat la 22 august 1920, când opera morală a lui Hugo von Hofmannsthal, intitulată Jedermann, a fost prezentată pe terasa Catedralei, în regia lui Max Reinhardt.

De atunci Festivalul a crescut constant, devenind unul dintre cele mai importante festivaluri muzicale din lume. În 1921, au fost programate, pentru prima dată, concerte, iar în 1922, a apărut secţiunea Operă. Salzburg a devenit curând locul de întâlnire al celor mai buni regizori, dirijori, actori şi cântăreţi.

Am avut bucuria să fiu de mai multe ori la acest festival şi de fiecare dată am fost fascinată. Soarele mângâie turnurile-clopotniţă. Ansamblul clopotelor acordate cântă Mozart. Fântânile fredonează arii. În faţa Palatului Festivalurilor poţi admira baletul caleştilor din care coboară cupluri elegante, nebune după operă. Faţadele clădirilor din Evul Mediu s-au îmbrăcat de sărbătoare. Totul îţi dă senzaţia că trăieşti într-un alt secol.

Ţi se perindă prin faţa ochilor imaginile din Sunetul muzicii, filmat aici, cu Julie Andrews şi Christopher Plummer, şi din pelicula lui Milos Forman, Amadeus.

În fiecare an, peste un milion de aleşi, veniţi în acest micuţ oraş ce numără numai 150.000 de locuitori să aplaude divele nemuritoare, îşi smulg unii altora suvenire şi ciocolată cu efigia lui Mozart, născut aici în 1756.

Traversat de Salzach,”fluviul drumului sării”, care i-a dat numele, Salzburg era destinat să fie “Roma Nordului”. Oraşul atrage în fiecare an, prin muzica, fermecătorul centru istoric şi peisajele sale lacustre numeroşi melomani. Fortăreaţa Hohensalzburg oferă o panoramă magnifică asupra oraşului şi a împrejurimilor sale.

Oraşul natal al lui Wolfgang Amadeus Mozart, Salzburg răsună şi străluceşte şi astăzi graţie muzicii create de geniul austriac. Arta şi cultura domină sezonul estival al oraşului.

Festivalul, ce se va desfăşura până în 30 august, de o paletă repertorială ispititoare, cu muzică, teatru, literatură şi dans, a luat naştere în 1920, la iniţiativa lui Max Reinhardt, Hugo von Hofmannsthal şi Richard Strauss. Pe 22 august 1920, ei au prezentat în faţa Catedralei Saint Rupert un mister medieval, Jedermann (se mai numea şi „Despre moartea omului bogat”). Jedermann, bărbatul bogat pentru care în viaţă n-au contat decât valorile materiale, devine conştient de acest lucru abia în ultima clipă şi-i cere morţii o oră de răgaz pentru a se căi şi a păşi astfel în faţa lui Dumnezeu la Judecata de Apoi. În piaţa din faţa bisericii, gongul bate pentru ultima scenă din „Jedermann”.

Spectacolul se joacă de atunci cu casa închisă, cu excepţia perioadei de domnie a lui Hitler, care nu-i iubea nici pe evrei, nici pe intelectualii vienezi. În toţi aceşti ani, fascinaţia pentru Jedermann n-a secat nici o clipă, spectacolul fiind un adevărat magnet. Publicul se aşază de la ora 17 la coadă, în smoking şi în rochie de seară, pentru a asista la drama cu Jedermann. Cei mai apreciaţi actori ai vremii au interpretat de-a lungul timpului mult râvnitul rol al bogatului şi necredinciosului Jedermann pe esplanada Domului din Salzburg, ridicat în 1628.

În faţa statuilor gigantice ale sfinţilor Rupert, Petru şi Pavel, Doamna Moarte, în negru, vine să-l smulgă plăcerilor pe acest burghez egoist, îmbrăcat în alb. Acesta se căieşte şi diavolul cade într-o trapă spre hazul mulţimii. Cu siguranţă că o bună parte din spectatori îl cunosc şi îl apreciază pe Klaus Maria Brandauer pentru această partitură în care a evoluat atât pe scena de la Burgthater din Viena, cât şi pe cea a Festivalului de la Salzburg, interpretând acest rol în nenumărate ediţii la rând, dar şi pentru rolurile din Mefisto, din Out of Africa, cu Merryl Streep şi Robert Redford, din James Bond cu Sean Connery. Brandauer, care a jucat roluri de magician, spioni, băieţi răi, persoane seduse de putere, povesteşte că era fascinat de acest personaj.

Doi ani mai târziu, festivalul îşi va lua dimensiunea lui adevărată, odată cu reprezentarea mai multor opere ale lui Mozart. În acea vreme, starurile muzicii clasice se numeau Bruno Walter, Arturo Toscanini, Wilhelm Furtwängler, Hans Rosbaud. Acestora le vor urma Lorin Maazel, Karl Böhm, Leonard Bernstein şi, mai ales, Herbert von Karajan, care a fost director din 1960 până la sfârşitul lui 1988. Timp de aproape 30 de ani, Karajan a dirijat festivalul cu o mână de fier, impunând un stil şi reabilitând reputaţia celei mai mari manifestări muzicale din lume. După preluarea conducerii de către Gérard Mortier în 1991, festivalul s-a deschis şi spre compoziţiile muzicale moderne şi către teatrul contemporan. Compozitorul Peter Ruzicka şi regizorul Jürgen Flimm au continuat tradiţia. Succesorul său a fost Alexander Pereira, directorul Teatrului Liric din Zürich.

De-a lungul timpului, renumiţi regizori precum Bob Wilson, Peter Stein, Peter Sellars, Peter Mussbach, Herbert Wernicke, Luca Ronconi, Robert Lepage, Patrice Chéreau au fost oaspeţii acestui magnific festival.

Din 20 iulie până în 30 august, Festivalul de la Salzburg se declină între cultura clasică de înaltă ţinută şi puneri în scenă de mare modernitate. Festivalul a devenit vestit mai ales începând din anii 60, datorită celebrului dirijor Herbert von Karajan.

Astăzi, sub direcţia lui Markus Hinterhäuser, melomanii se pot aştepta la o vară de excepţie. Vor fi cinci noi montări de opera, de teatru şi numeroase concerte.

Reprezentaţia cu Jedermann se anunţă ca de fiecare dată un mare succes de public. Având peste 650 de reprezentaţii, această piesă de teatru este un eveniment-far al Festivalului de la Salzburg. Anul acesta, ea îi va avea în rolurile principale pe Tobias Moretti şi Stefanie Reinsberger.

Montările contemporane de la Sommerszene vor atrage, desigur, un public internaţional. În sfârşit, DomQuartier îşi va arăta strălucirea cu o expoziţie specială consacrată Colecţiei artistice (Kunstkammer) Würth.

Flautul fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart va inaugura festivalul, sub bagheta dirijorului Constantinos Carydis, la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Viena şi în montarea regizoarei Lydia Steier. Markus Hinterhäuser îl descrie pe Constantinos Carydis, drept “un dirijor de top, care are o viziune cel puţin la fel de interesantă ca Teodor Currentzis”.  

Alături de actorul Klaus Maria Brandauer, baritonul Matthias Goerne şi soprana Albina Shagimuratova se află pe afişul acestei opere celebre.

Sub privirea atentă a celor trei nepoţi, un bunic povesteşte… Pierdut într-o ţară îndepărtată şi ameninţat de un şarpe, prinţul egiptean Tamino este salvat graţie intervenţiei a trei necunoscute. După ce l-au pedepsit pe păsărarul Papageno, care se lăuda că l-a salvat pe călător, cele trei doamne îi prezintă şi Tamino delicatul portret al prinţesei Pamina, de care acesta se îndrăgosteşte imediat. Când, plângând, mama tinerei, Regina Nopţii, apare la rândul ei, ea îi face o promisiune lui Tamino…

Creată în 1791 pentru micul teatru vienez condus de libretistul Emanuel Schikaneder, opera n-a încetat să inspire artiştii timp de peste două secole.

După ce a impresionat cu ultimele sale montări (Turandot, Alcina, Troienele…) americanca Lydia Steier, figură proeminentă a scenei lirice internaţionale, a pus în scenă Flautul fermecat cu câteva luni înainte de moartea sa. Ea a reunit o echipă de cântăreţi de prim rang, printre care, baritonul Matthias Goerne, sopranele Albina Shagimuratova şi Christiane Karg, tânărul tenor Mauro Peter. O distribuţie la înălţimea acestei poveşti iniţiatice strălucite, care celebrează triumful dragostei şi al fraternităţii.

În afară de Mozart, muzica lui Richard Strauss, Dama de Pică de Ceaikovski, Încornarea Popeei de Claudio Monteverdi şi The Bassarids de Hans Werner Henze vor încânta publicul internaţional de operă.

Soprana Cecilia Bartoli va evolua în rolul principal din Italianca în Alger de Rossini.

Anna Netrebkova fi prezentă şi ea la Salzburg, ca în fiecare an, la Gala la sfârşitul festivalului, pentru că este foarte ocupată cu debutul său la Bayreuth. Revine la Salzburg şi Plácido Domingo, în două concerte, în rolul Zurga din Pescuitorii de perle. Jonas Kaufmann va veni pentru un “simplu” Liederabend.

Dar vor putea fi aplaudate în festival şi alte stele ale artei lirice. Asmik Grigorian va interpreta rolul principal din Salomé, pusă în scenă de Romeo Castellucci, sub bagheta dirijorului Franz Welser-Möst. Felul în care inventivul Castellucci reinventează spaţiul extraordinar de la Felsenreitschule merită el singur vizionarea spectacolului.

Evgenia Muraveva a înlocuit-o anul trecut pe Nina Stemme în rolul Lady Macbeth de Mtzensk, suscitând entuziasmul general. Ea evoluează anul acesta în Dama de Pică, spectacol regizat de Hans Neuenfels.

În perspectiva aniversării centenarului în 2020, festivalul revine asupra propriei istorii, programând două opere create aici. Este oarecum uitat Gottfried von Einem (1918-1996), compozitor important şi una dintre persoanele responsabile de renaşterea intelectuală şi morală a festivalului după anii nazismului. Adaptarea sa după Procesul de Kafka, creată la Salzurg în 1953, va fi prezentată în versiune de concert, sub bagheta lui HK Gruber. De asemenea, este programată în versiune de concert una dintre capodoperele ignorate adesea, dar care entuziasmează pe cei care au şansa s-o asculte: The Bassarids de Hans Werner Henze, creată la Salzburg în 1966, având unul dintre cele mai bune librete de operă din secolul al XX-lea, datorat poeţilor Chester Kallman şi W. H. Auden. Este o operă de o forţă muzicală profundă, o anticipare a înfruntării ordinii vechi şi a individualismului hedonist, tiranice amândouă. La pupitru va fi Kent Nagano, iar regia este semnată de Krzysztof Warlikowski, care debutează astfel la Salzburg.

Antichitatea a fost fără încetare reinventată de operă. Festivalul propune unul dintre modelele de nedepăşit ale acestei Antichităţi mereu moderne, cu Încoronarea Popeei de Monteverdi. Pe lângă faptul că este dirijată de William Christie, atrage atenţia distribuţia: Sonya Yoncheva reia în Popeea unul dintre marile sale roluri, iar Stéphanie d’Oustrac este un exemplu de stil şi de emoţionantă muzicalitate în Octavia. În plus, spectacolul este rezervat amatorilor de estetici teatrale puternice: Jan Lauwers, nou venit în domeniul operei, dar cu o bogată experienţă de plastician, coregraf, om de teatru, este marele pariu al directorului festivalului, Markus Hinterhäuser.

Rolando Villazon va consacra un concert muzicii spaniole şi sud-americane, Riccardo Muti va oferi, cu Filarmonica din Viena extraordinara Mare Mesă D. 950 de Schubert, cu Krassimira Stoyanova, Marianne Crebassa propune publicului Folk Songs de Berio, cu Esa Pekka Salonen, Philippe Jaroussky va cânta Haendel alături de minunata Emőke Bárath…

În domeniul teatrului sunt aşteptate 14 reprezentaţii cu Jedermann de Hugo von Hofmannsthal. Regizorul Michael Sturminger şi echipa sa vor îmbogăţi montarea din 2017, în parteneriat cu compozitorul Wolfgang Mitterer. Distribuţia îi include pe Tobias Moretti în rolul Jedermann şi pe Stefanie Reinsperger care va străluci din nou în rolul iubitei sale. Jedermann va fi prezentat, ca de obicei în Piaţa din faţa Catedralei, un cadru magnific pentru această dramă.

Arhitectura lui barocă, acţiunea exercitată de prinţii-episcopi şi cantitatea impresionantă de mânăstiri şi biserici conferă oraşului Salzburg statutul de oraş ecleziastic. Muzica sacră şi obiceiurile religioase deţin un rol important.

Seria Uvertura spirituală va marca începerea festivalului şi va constitui un luminos preludiu dedicat muzicii sacre. Această serie de concerte religioase va fi inaugurată în mod solemn, în 20 iulie în Manège des Rochers.

Programul cuprinde Passio et mors Domini Nostri Jesu Christi secundum Lucam, «Patimile după Sfântul Luca » de Krzystof Penderecki, creaţie compusă în 1966 pentru orchestră, coruri şi solişti, interpretată de Orchestra Simfonică din Montreal, care debutează la Salzburg, sub bagheta lui Kent Nagano. Concertul se înscrie în anul celebrării împlinirii celor 85 de ani ai compozitorului polonez, cu care Orchestra din Montreal are, de aproape 50 de ani, o relaţie privilegiată.

“De aproape un secol, Festivalul de la Salzburg este recunoscut în întreaga lume pentru imensa lui calitate muzicală. Orchestra Simfonică din Montreal este mândră să participe la această importantă tradiţie a festivalului în care Patimile după Luca ale lui Krzysztof Penderecki, o operă importantă dar rareori interpretată, va fi la loc de cinste. Patimile după Luca reuneşte o mare orchestră, trei coruri mixte şi solişti, într-o expresie plină de text sacru şi de credinţa profundă a compozitorului”, preciza Kent Nagano.

Vor interpreta soprana Sarah Wegener, baritonul Lucas Meachem, basul Matthew Rose, Corul de băieţi din Varşovia, Corul Filarmonicii din Cracovia.

Ca şi frescele muzicale pentru voci şi orchestră, cum ar fi Patimile de Bach şi Requiem-urile de Mozart şi Fauré, această operă, inspirată de liturghie, este remarcabilă prin forţa şi profunzimea ei.

Va fi adus un omagiu şi compozitoarei ruse Galina Ustwolskaja.

La Salzburg, de bun-gust este să păstrezi o anumită atitudine, să-ţi menţii eleganţa, rigoarea şi buna dispoziţie reţinută. Turistul care debarcă în jeans şi T-shirt trebuie să-şi cumpere degrabă haine, apoi el trebuie să înveţe să sărute mâna doamnelor, atunci când le salută, cu ochii în ochii lor. Sărutul nu trebuie să fie prea apăsat. Iar când îi salută pe domni, trebuie să-şi apropie călcâiele atunci când le strânge mâna, făcând o uşoară aplecare a corpului. Numai atunci va fi considerat un om de „bon ton”. Există însă în ultimii ani un alt Salzburg, mai viu, mai vesel, mai comic, care, chiar dacă nu este hrănit cu muzică sacră şi clasică, atrage un număr impresionant de turişti.

O vară plină de promisiuni şi de tentaţii pentru melomanii din întreaga lume.