Fiat Lux – Lumină din trecut

Lămpile cu tub central (stânga-sus) apar la finalul secolului VIII a.Chr. și facilitau manevrarea, iar cele cu con central apar în al doilea sfert al secolului VI a.Chr.

Fiat Lux  – Lumină din trecut

Lămpile cu tub central (stânga-sus) apar la finalul secolului VIII a.Chr. și facilitau manevrarea, iar cele cu con central apar în al doilea sfert al secolului VI a.Chr.

Un articol scris Alina Streinu, muzeograf, Muzeul George Severeanu MMB

În colecția Maria și dr. George Severeanu, se păstrează 35 de lămpi din epoca bronzului până la finalul perioadei elenistice. Locurile de provenință ale pieselor sunt preponderent Tomis și Callatis, dar colecția include și piese provenite de la Olbia, Delos, Arhipelagul grecesc și Chiusi.

Vă prezentăm o parte din principalele tipuri de lămpi grecești și o piesă extrem de rară pe teritoriul României, lampa de tip punic (centru-sus). Această piesă deschisă a cunoscut o lungă existență, din secolul VII a.Chr. până în secolul II p.Chr. Numeroase exemplare au fost descoperite la Cartagina, motiv pentru care a primit și numele de lampă punică. În România mai cunoaștem două astfel de exemplare, unul provenit dintr-o colecție privată, fără loc de descoperire și un al doilea descoperit la Callatis.

Primele tipuri de lămpi au fost realizate prin modelare. Recipientele astfel realizate erau deschise, cu un cioc, toartă și uneori cu o cavitate centrală, omphalos, pentru distribuția eficientă a uleiului. Lămpile cu tub central (stânga-sus) apar la finalul secolului VIII a.Chr. și facilitau manevrarea, iar cele cu con central apar în al doilea sfert al secolului VI a.Chr. În a doua jumătate a secolului IV a.Chr. mânerele sunt înlocuite de apendice perforate ce permiteau suspendare când lampa nu era folosită și uleiul nu se elimina, dar și ca sprijin în manevrare (stânga-jos). Acest model dăinuie până în secolul I p.Chr., apendicele ajungând mai degrabă un element de decor, adesea neperforat. Anumite categorii de lămpi au primit și nume mai apropiate de morfologia lor si de imaginația cercertătorului. Astfel a fost delimitată categoria Herzblattlamp – piese realizate lipirea a două proeminenţe laterale, mai bine cunoscute ca lămpilor cu apendice laterale. Acest tip a fost asociat producțiilor efesiene pe criterii morfologice și de pastă, dar au fost produse variante și la Pergam., distribuite în orașe din Asia Mică. O altă categorie este Vogelkopflampe -lămpile cu ciocul în forma de nicovală, care sunt și primele producții de serie din epoca romană în secolul I până în secolul al II-lea p. Chr.

O altă piesă unică în colecție este lampa pe suport ceramic – colomnar lamp/lampe a collonete/standerlampe. Deși nu fac parte dintre tipurile cele mai răspândite, astfel de descoperiri sunt atestate în diferite centre, folosite fie individual sau într-un ansamblu, introduse în suporți speciali.

Începând cu epoca elenistică se trece la realizarea lămpilor în tipare, tehnică ce se păstrează inclusiv în perioada romană. Folosirea tiparelor bivalve, pornind de la o lampă prototip, încurajează producțiile în serie și standardizarea tipurilor. Principale formă de decor era aplicarea unei angobe mate sau glazurate, prin scufundarea piesei sau folosirea pensulei pe roată. Lămpile plastice, cu reprezentări atât antropomorfe cât și zoomorfe, apar la sfârșitul secolului al III-lea a.Chr., dar se răspândesc de abia în secolul I a. Chr., produse în special în ateliere italice și egiptene.

Tehnica prelucrării în tipar se răspândește la începutul secolului al III-lea a.Chr. și formele obținute devin asemănătoare, cu corpuri carenate-bitronconice și ciocuri integrate (spre deosebire de cele aplicate în cazul lămpilor realizate la roată), cu toarte aplicate. Principalul avantaj al acestui proces de producție stă în realizarea unui număr mult mai mare de lămpi, dar și în numeroasele posibilități de decor ale acestora. Cel mai adesea lămpile erau acoperite de firnis negru începând cu al treilea sfert al secolului VII a.Chr., cu scopul de a impermeabiliza recipientul (centru-jos). O altă piesă unică în colecție este lampa pe suport, aplicată pe stativul ceramic, cilindric, ce putea fi la rândul său, aplicat într-un alt tip de receptacul (centru-dreapta). În anumite perioade istorice au predominat forme specifice, preluate de artizani din toate centrele de fabricație. De exemplu, modelul unul fabricant putea fi copiat de un atelier rival din același oraș, dar se copiau și modele fabricate de orașe învecinate sau de la mare distanță. Astfel, corintienii au imitat modelele atice, iar atenienii au imitat modelele corintiene; lămpile cnidiene au fost imitate în centrele atice; atelierele ateniene au reprodus forme efesiene.

Bibliografie

Bussiere; Lindros Wohl 2017: J. Bussiere, B. Lindros Wohl, Ancient Lamps in the J.Paul Getty Museum, J.Paul Getty Museum, Los Angeles.

Croitoru 2017: C. Croitoru, Despre unele tipuri de lămpi greco-elenistice descoperite în dava de la Barboși, Istros XXIII, 2017, p. 355-371.

Hanotte 2018: A. Hanotte, Lux. Catalog des luminarires en terre cuite de Bavay, Forum Antique Musee Archaeologique, 2018.

Howland 1958: R.H. Howland, The Athenian Agora IV. Greel lamps and their survivals, Princeton, 1958.

Iconomu 1967: C. Iconomu, Opaițe greco-romane, Muzeul regional de arheologie Constanța.

Distribuie articolul pe:

7 comentarii

  1. Romanii veneau dupa ce se saturau sa le plateasca taxa de protectie dacilor, ca sa nu mai prade la Sud de Dunare. Iar cand veneau mai aduceau si scoala, dreptul roman, cultura, administratie, teatru, terme romane, drumuri, statutul de matroana si unica sotie ptr doamnele dacilor poligami si calitatea de cetatean roman jinduita in toata Europa.
    Asadar lasau in urma lor multe, spre deosebire de dragii si vitejii nostri stramosi daci, care nu lasau nimic in urma lor la Sud de Dunare, cand faceau pradaciuni sau cand se bateau intre ei ca chiorii.

  2. Dar si cand veneau romanii cu Kuku Baul erau cinstiti foc ! Astia si alti vizitatori(nostalgici pentru plaiul dacilor!) nu furau dar te bateau pana dai tot din coliba! De aceea gasim si in alte muzee ale lumii opaite de pe la noi! Draga Kuku Bau poate nu ai observat ca articolul in speta ne face sa divagam de la mizeria zilei cotidiene! ,,Sa fie lumina !” zice azi clasa politica de la noi, vanzand sursele de energie la altii! Fara razboi,furtul e valabil in orice anotimp din…toate timpurile! Din pacate lumina divina , nu ne lumineaza pe toti la fel!

  3. La inceput a fost roata sau opaitzul?
    Indienii se inchina la opait mostenit din vechea sanscrita. Dar nu stiu ca este opaitz ci il spala cu apa.
    Cred ca Alexandru Macedon le-a adus opaitul si ei vedeau doar ca este spalat si nu aprins de soldatii macedoneni.

  4. Dacii in special faceau un comert foarte intens si cinstit cand treceau Dunarea inghetata si pradau de rupeau in teritoriile aflate sub stapanirea romana, furandu-le alora pana si opaitele de pe masa.
    Baietii destepti aflati azi la butoanele energiei electrice vor scumpi in asa hal curentul electric incat vom ajunge si noi tot la opaitele acelea din epoca bronzului. Eu mi-am ales deja modelul de opait: acela klingonian de 100 W, cu celule cu LED. V-as sfatui si pe voi sa-mi urmati exemplul.Cu guvernul Citu totul este posibil, daca nu cumva chiar inevitabil sa ajungem si noi la opaite.

  5. ma deranjaza, pt ca nu-i corect sa divaghezi pe prezenta unor tipuri de opaite in alte regiuni si sa le consideri ”copii” cand pot face parte dintr-un schimb comercial si sa refuzi sa crezi oamenii pot fi inventivi,
    este ca si cum roata este apanajul unui singur loc din lume, la fel spirala/incolacirea unui sarpe, refuzand sa intelegeti ca toti oamenii pot observa natura si pot crea obiecte asemanatoare fara sa fi copiat de la -escu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.