Planul Național Investițional în infrastructura de transporturi. Strategia irațională care aduce fondurile europene la dimensiunea unui bacșiș, seprecizează într-o analiză făcută de colegii de la grupinfrastructura.ro.
În articol se arată că „avem nevoie de 72,77 miliarde de euro pentru toate modurile de transport. Acești bani provin din:
- Finanțare europeană aprox. 40.78 de miliarde. În realitate, datorită cofinanțării naționale de 60%, asumate prin MFE, 27.35 miliarde de euro din această sumă sunt asigurate de la bugetul de stat.
- Rămâne un deficit de 31,99 miliarde de euro, care va fi acoperit din bugetul de stat.
Din 72,77 miliarde euro, contribuția din bugetul de stat va fi de 31.99 miliarde, plus cofinanțarea de 27,35 miliarde de euro. Rezultă astfel:
- Fonduri europene nerambursabile (gratis) de 13.43 miliarde
- Fonduri de la bugetul de stat 59.34 miliarde. Acești bani se vor acoperi prin împrumuturi externe și/sau fonduri private (PPP), plus cei 2% din PIB stabiliți anual.
Asadar din cei 72.77 miliarde de euro necesari, 13% sunt asigurați pe fonduri europene nerambursabile (gratis), iar 87 % din bugetul de stat!“
Infrastructura de transport – un bacșiș relativ
Din același articol mai reiese că „de fapt contribuția din fonduri nerambursabile este la nivelul unui bacșiș relativ, la suma totală care se dorește investită.
Mai departe putem aprecia și că ideea ,,strălucită” se traduce de fapt în: ”Haideți să ne facem singuri infrastructura de transport! Și pe toată odată!”
Această idee simplistă și heirupistă, teoretic nu și practic, era posibilă oricând, dar o facem azi și ne mândrim cu ea. De ce?
Se precizează în textul documentului că:
,,Pe baza priorizării realizate în cadrul capitolelor strategice, Planul Invențional dezvoltă o strategie a asigurării finanțării necesare pe cei 10 ani de implementare plecând de la corelarea principalelor surse de finanțare disponibile României: PNRR, POT, CEF 2.0 și bugetul național.” Sursa aici.
Planul Investițional nu dezvoltă o strategie în vederea asigurării finanțării necesare. Există o singură direcție care este reprezentată: de finanțarea din bugetul de stat și împrumuturi tot prin bugetul de stat. Nu se are în vedere nici măcar costul cu aceste împrumuturi, care vor duce în final la o sumă semnificativ mai mare decât cea precizată, de 59.34 miliarde de euro.
Dacă nu avem bani de la buget atunci împrumutăm!
De fapt nu există indicii care să conducă spre ideea unei strategii. Ideea este simpla: Dacă nu avem bani de la buget atunci împrumutam! Însă NU se spune la ce dobândă imprumutam, nu se spune de unde împrumutam…nu se detaliză nimic.
(…)
Cea mai mare eroare de strategie – exportăm toți banii împrumutați și dezvoltăm state precum Bulgaria, Ucraina
Cea mai mare eroare de strategie constă în faptul că exportăm toți banii împrumutați și dezvoltăm state precum Bulgaria, Ucraina ..etc din care se va importa masiv materiale, mână de lucru și echipamente de construcție.
Planul Național de Investiții va deveni practic o strategie de dezvoltare pentru terți și nu pentru țară! Pentru că acești străini de țară cunosc și ei faptul că este necesar un volum uriaș de materiale de construcție, mână de lucru și echipamente, volume care la nivel național nu pot fi asigurate intern.
(…)
Concluzii:
- Unde ne grăbim?
- Ne permitem această grabă?
- Care sunt beneficiile acestei grabe? Nu există concluzii pe cât și cum va crește economia națională, dar facem toate acestea pentru economie.
Cei 60 de miliarde de euro în mare parte se vor transforma de fapt în:
- în importarea echipamentelor necesare execuției;
- importarea resurselor materiale (mai ales bitum, fier beton …etc);
- servicii de proiectare și lucrări de execuție cu terți din afara țării.
(…)
Cum va ajuta acest lucru economia națională? Cum păstrăm banii în țară?
Nu regăsim o corelare a randamentului investițiilor cu cei 60 de miliarde de euro din bugetul de stat care urmează să fie cheltuiți. Calculele sunt mult prea generale și pleacă de la ipoteză în care importantă a fost dorința unor decidenți locali și nu au pornit de la ipoteza sănătoasă: dacă este sustenabil și construibil pentru a fi implementat.
- Cum este explicată și argumentată cheltuiala judicioasă a banului public? Nu este explicată! Există investiții cu indicatorii tehnico-economici prin care se demonstrează lipsa de sustenabilitate/rentabilitate a acesteia și cu toate acestea urmează să o implementăm!
NU se dovedește capacitatea administrativă de a gestiona fonduri în valoare de 72 miliarde de euro.
- Singura strategie pare să fie cea în care luăm banii și implementează descentralizat, în teritoriu, unitățile administrative?
Oare aceste U.A.T.-uri au capacitate administrativă? Se pare că nu, din ceea ce semnalează în presă o serie de aleși. Detalii aici.
- Care sunt riscurile?
CEL MAI MARE RISC, CU CEL MAI MARE IMPACT, ESTE RISCUL CU IMPLEMENTAREA PRIORITARA A INVESTITIILOR CU BENEFICIILE CELE MAI MICI!!!! (dar cu importanta politica regionala ), tronsonat si nu la nivel de coridor având în vedere doar importanta politica regionala.
(…)
Alte aspecte
Din aprox. 60 de miliarde de euro cheltuiți pe execuția investițiilor propuse, minim 5% va fi profitul antreprenorilor, respectiv 3 miliarde de euro! (Ex. Autostrada Ploiești – Pascani).
Considerăm că Planul Național Investițional ar trebui citit mai ales de categoriile sociale cărora li s-au promis mult, dar li s-au făcut puține.
Cum vor mai crede aceste categorii sociale că Guvernul își poate angaja toate promisiunile?
Articolul integral poate fi citit pe grupinfrastructura.ro.
Unde se grabesc? Sa imprastie fondurile exact dupa metoda bechtel si microsoft, in conturile destinate! Pare ca deja e stabilit traseul! De la sursa, in trecere prin Romania si ajung in conturile care nu au nicio legatura cu proiectele, in urma controalelor, daca vor mai fi facute, bugetul statului roman se goleste cat ai zice peste.