Am revăzut aseară, la Centrul Cultural Calderon, spectacolul: Fugato Labile pour Camille Claudel de Georgette Garbes Putzel, pe muzică de J.S.Bach, un omagiu adus artistei Camille Claudel, femeie de geniu, propus de Asociația Femeilor din teatru If…/…Dacă pentru Femei, cu sprijinul UNITER, MNAR și UNArte.
,,Camille Claudel. Femeia-artist cunoscută mai mult pentru relaţia ei cu Rodin (căruia i-a fost elevă, colaborator, amantă şi muză) şi-a depăşit timpul şi a fost dată uitării chiar de oamenii cei mai apropiaţi ei. Un destin remarcabil, atât prin forţa cu care a pătruns şi a reuşit în lumea artistică, cât şi prin tragismul care i-a marcat sfârşitul. Paul Claudel fratele ei mai mic, spunea că ar fi fost înzestrată cu toate darurile; considerată genială, inteligentă, cultivată, de o frumuseţe izbitoare – a fost dăruită acestei lumi pentru a revela frumosul.
Camille Claudel a adus sculptura într-un punct în care echilibrul sfida zborul. Nu a fost însă lăsată să zboare. Nu o permiteau prejudecăţile timpului, Nu se cădea, Nu era voie… Camille Claudel a luptat cu fiecare NU al timpului ei…, devenind ea însăşi un NU, refuzând să mai lucreze, să mai existe. A trebuit să treacă aproape un secol pentru a i se recunoaşte geniul”, afirmă Liana Ceterchi.
Fugato labile pour Camille Claudel a avut premiera în 2016 la Institutul Francez din București şi, de atunci, spectacolul a mai fost prezentat cu succes pe nenumărate scene, atât din ţară cât şi din străinătate la BOZAR (Bruxelles), la Muzeul Național de Artă (Sala Auditorium)… contribuind la cunoașterea unui capitol sensibil și important din istoria artei moderne – creația sculpturală a unei femei geniale, de patrimoniu cultural mondial.
Fugato labile pour Camille Claudel prezintă publicului român o perspectivă actuală asupra biografiei şi creaţiei sculptoriţei, într-o perioadă în care opera sa este recuperată la nivel internaţional prin expoziţii temporare şi cataloage dedicate, evenimente care au culminat cu deschiderea Muzeului Camille Claudel la Nogent-sur-Seine.
“Tout ce qui m’est arrivé est plus qu’un roman c’est une épopée, l’Illiade et l’Odysse et il faudrait un Homère pour la raconter. Je ne l’entreprendrai pas aujourd’hui et je ne veux pas vous attrister. Je suis dans un gouffre. Je vis dans un monde si curieux, si etrange. Du rêve que fut ma vie, ceci est le cauchemar” (Tot ceea ce mi s-a întâmplat este mai mult decât un roman, este o epopee, Iliada şi Odiseea, şi ar fi nevoie de un Homer pentru a o povesti. Eu n-o voi face astăzi şi nu vreau să vă întristez. Sunt într-o prăpastie. Trăiesc într-o lume atât de curioasă, atât de stranie. După visul care a fost viaţa mea, acesta este un coşmar), îi scria Camille lui Eugène Blot, de la Azilul din Montdevergues.
“Dragă Camille, sculptura ta a devenit manifestul sculpturii moderne. Acolo ai devenit … tu însăţi, eliberată de influenţa lui Rodin, la fel de talentată în inspiraţie şi în măiestrie artistică. Cu tine părăsim falsele aparenţe în favoarea lumii ideale a gândirii. Eşti genială! Cum de ne-ai putut lipsi de atâta frumuseţe?”, o întreba Eugène Blot/Georgette Garbès Putzel.
Iar Edith Negulici, traducătoarea textului, afirma, la rândul ei: “Camille Claudel s-a născut purtând în ea povara genialităţii, iar geniile sunt victimele timpului în care trăiesc. Camille a fost o deschizătoare de drumuri în arta sculpturală a sfâşitului secolului XIX şi a începutului secolului XX. Într-o societate profund patriarhală, în care femeia era înghesuită în roluri limitative de soţie, mama şi eventual amantă, Camille a îndrăznit să spună NU! Ea îşi dorea să sculpteze!
“Camille Claudel şi Auguste Rodin: pasiunea la patru mâini!
Cine pe cine a influenţat?
Cine de la cine a ,,furat“ idei?
Cine s-a folosit de celălalt mai mult?!”
De ce Camille Claudel?
După Anne Frank, Rose, Charlotte Salmon, Zelda Fitzgerald, Mata Hari, Vivien Leigh, Camille Claudel mi se pare în ordinea firească a lucrurilor. Mă fascinează să urmăresc destinul acestor femei-artist înfruntând normele impuse de epoca şi de societatea în care trăiau, înfruntând prejudecăţile, având o viziune care depăşea timpul lor. Până la un punct traiectoria lor se aseamănă şi Dragostea este de fiecare dată o mare răscruce şi un factor determinant în carierele lor. Îmi dau seama că vorbind despre ele, vorbesc de fapt despre cuplu. Se spune că în spatele unui bărbat mare stă o femeie deosebită şi cred că şi reciproca este cel puţin la fel de valabilă.
Am fost cuprinsă de mândrie aflând că există la Muzeul Naţional de Artă al României două lucrări ale lui Camille Claudel, Sculptorul Rodin (gips patinat) şi Tors de femeie (bronz), şi mi-aş dori ca prin acest spectacol să fac cunoscut publicului şi acest lucru. Mi-aş dori astfel ca publicul român să aibă ocazia să descopere viaţa acestei artiste excepţionale care s-a luptat pentru promovarea femeii artist.
Camille! De ce Camille Claudel?! Pentru că am simţit că nu se poate fără Camille Claudel. A fost proiectul cu care am întâmpinat cele mai «ciudate» obstacole, de la actriţe care au refuzat partitura la directori de teatru care ne-au abandonat … Destinul real al lui Camille s-a prelungit într-un fel straniu şi asupra spectacolului nostru: aşa cum în viaţă ea nu a avut o casă a ei… mama ei refuzând s-o reprimească în casa părintească, Paul Claudel, fratele ei, care avea un castel, nu i-a oferit o camăruţă acolo…şi până la un mormânt…de care nu a avut parte – Camille are o groapă comună. Sper ca acest spectacol să fie un «remember» mai puternic decât toate coroanele funerare. Singurele mărturii ale vieţii ei de artistă genială sunt lucrările ei superbe, sfidând TIMPUL! În teatru, oamenii se identifică cu personajele, asta îi face să asculte povestea, să vină la Teatru, aici se regăsesc şi îşi regăsesc magia. Eu vreau să le vorbesc oamenilor de la suflet la suflet”, mărturiseşte Liana Ceterchi.
Regia Lianei Ceterchi
Scenografia Alina Nica Gurguță şi Ellida Toma. Coregrafia: Georgiana Dobre, Fotografii și lumini: Steluța Popescu.
În distribuţie: Liana Ceterchi, Teodora Toader, Cezara Munteanu
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.