Printr-o stranie coincidenţă, exact acum un an, în 14 martie 2019, în „Cotidianul” publicam articolul „Gabriel Liiceanu: „M-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu. Mi se părea angelic”, în care citam dintr-un dialog al lui Platon, „Phaidros”, acest pasaj despre dragostea dintre doi bărbaţi: „Dacă, vîrstnic fiind, îndrăgostitul se însoţeşte cu unul mai tînăr, el nu-l va părăsi de bună voie pe acesta nici zi, nici noapte. Îmboldit de silnicia dorinţei, el e mînat fără încetare către plăcerea de a-şi vedea iubitul, de a-l auzi, de a-l atinge, de a-l simţi cu toate simţurile sale”.
Cine citeşte ultimul articol al lui Gabriel Liiceanu, publicat pe „contributors.ro” sub titlul „Maica Tereza”, va fi şocat de insistenţa cu care „filosoful” revine la obsesia sa de acum un an, avîndu-l în centrul atenţiei pe acelaşi Vlad Voiculescu, pe care-l compară fie cu Maica Tereza (!), fie cu „Idiotul” lui Dostoievski! Iată aceste două pasaje:
– „L-am descoperit pe Vlad Voiculescu în câteva apariții TV pe când era ministru al Sănătății. M-a uimit să văd pe chipul său o bunătate „mîșkiniană”, pe care îndeobște o asociem cu dezarmații în fața vieții, cu cei pe care-i înlături din calea ta cu un simplu gest al mâinii. Oameni care nu vin din lumea asta și care nu sunt făcuți să răzbată în ea. „Ia uite, mi-am zis, ne-am procopsit cu un bleg ca ministru! Numai asta ne mai lipsea.”
– „Și, cu graba mea de a așeza oamenii care mi se par frumoși sub un arhetip, l-am botezat „Maica Tereza”, după sfânta din Calcutta care a înființat „Casa Inimii” și care a spus că „o moarte frumoasă pentru cei care au trăit ca animalele este să moară ca îngerii, iubiți și mângâiați”. Oricât de sfântă era, Maica Tereza nu era o bleagă”.
Aşadar, Liiceanu mărturiseşte că, după ce l-a văzut prima oară pe Vlad Voiculescu ca pe un „bleg” de genul lui Mîşkin, dintr-o dată s-a luminat şi l-a botezat „Maica Tereza”!
Nu insistăm pe motivele care au dus la această radicală schimbare de percepţie, fiind, totuşi, de partea protecţiei intimităţii, dar nu putem să nu observăm că această transformare se petrece simultan cu îndepărtarea lui Gabriel Liiceanu de fundul lui Traian Băsescu (pe care l-a pupat vîrtos atîţia ani) şi apropierea de USR-ul din care face parte acest Vlad Voiculescu, nepotul lui Nic, supranumit „Regele medicamentelor”.
Motivul aparent pentru articolul lui Gabriel Liiceanu este apărarea lui Vlad Voiculescu în faţa linşajului mediatic la care a fost supus nepotul lui Nic după dezvăluirile privind turnătoriile tatălui său, devoalate de CNSAS. Pe Vlăduţ, Liiceanu insistă să-l scoată din zona beizadelelor care profită de statutul părinţilor, pe care le acuză extrem de dur („Când e vorba de odrasla unui personaj care a jucat un rol politic nefast, firesc e să ne uităm dacă ea e profitoarea corupției, ticăloșiilor și minciunilor tatălui său. Ne uităm dacă e o odraslă de bani gata, un terchea-berchea tupeist și sfidător”), aruncîndu-l direct în zona sfinţilor, exagerînd monstruos rolul lui Vlăduţ în – atenţie! – punerea pe picioare a unei presupuse reţele a citostaticelor („Cine, dintr-o funcție publică sau din poziția de persoană privată, a făcut mai mult bine românilor în acești ani?”)!
De altfel, Liiceanu, cum vedeţi în citatul de mai sus, se şi laudă că el este cel care l-a botezat pe Vlad Voiculescu cu Nic-name-ul „Maica Tereza” şi scrie despre acesta că „Spre deosebire de beizadelele trimise de tăticii lor în Parlamentul Europei sau de cele pe care genitorii le-au cadorisit cu firme de porci pe banii UE și cu bolizi cu patru roți de omorât oameni pe șosele – Vlad Voiculescu s-a făcut singur. Nici un părinte nu și-a pus amprenta de infractor pe destinul lui”.
Pe bune? La cei 78 de ani săi, Gabriel Liiceanu îşi permite să se compromită în aşa hal, încît să mintă cu neruşinare şi să facă un astfel de scenariu de spălare de păcate în numele banilor unchiului lui Vlad Voiculescu? Şi nici nu mai are vioiciunea minciunilor interesate, căci îşi devoalează în cîteva rînduri adevăratele intenţii! Să citim:
„Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o „comisie anti-coronavirus” condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi. Această comisie, cu atribuții clare și puteri pe măsură, ar urma să fie creată de el cu oamenii lui, fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui”!
Păi, zi aşa, măi, filosofule, nu o mai lua pe la Ploieşti! Deci, Liiceanu îi recomandă Primului-ministru să înfiinţeze o „Comisie anti-virus”, pe care s-o conducă Vlad Voiculescu şi „oamenii lui”, care să nu dea socoteală nimănui în afara premierului!
Adică, mai simplu zis, în plină pandemie Coronavirus, cînd medicamentele au devenit o afacere uriaşă, Liiceanu îl vrea pe Vlad Voiculescu, nepotul lui Nic, Regele medicamentelor, coordonatorul „Comisiei anti-virus”, adică omul care să gestioneze banii de la buget şi cei de la UE, destinaţi combaterii Coronavirusului!
Bravo, Liicene! Era gata-gata să ne păcăleşti că nu mai poţi dormi de grija imaginii tatălui lui Vlăduţ, cînd, de fapt, erai interesat de banii unchiului Nic, al cărui nepot ar trebui să fie numit paznic la stîna cu oi.
O fi Vlăduţ al matale ba Maica Tereza, ba Mîşkin, dar să-l vezi coordonatorul anti-Coronavirusului spune multe despre cine eşti cu adevărat matale: un profitor al tuturor regimurilor, aşa cum a demonstrat colegul Victor Roncea, în faţa căruia ai pierdut recent procesul.
Ei, acum, că am aflat ce gînduri îl străbat pe Gabriel Liiceanu, parcă sîntem mai liniştiţi în privinţa Coronavirusului. Altfel, bătrînul Liiceanu s-ar mai fi gîndit la banii pentru combaterea virusului, dacă n-ar şti că într-o zi vom scăpa de această pandemie?
P.S.1. Vă amintiţi, desigur, cum apărea Gabriel Liiceanu la protestele #Rezist. De asemenea, vă amintiţi cum îl executa pe Theodor Paleologu pentru că-l împiedica pe Dan Barna să ajungă Preşedinte. Ei, bine, apropierea lui de USR are în epicentru intenţia lui Liiceanu de a-l impune pe Vlad Voiculescu, membru USR, ca mare specialist în Sănătate, ca viitor Primar General al Capitalei şi, iată!, ca gestionar al banilor pentru Coronavirus. Cît despre banii unchiului Nic, vorba lui Liiceanu, „ziceam și eu”!
P.S.2. Sper ca Liiceanu să aprecieze că n-am scos aici nici o vorbă despre plagiat, mai ales că am aflat că recent a republicat „Tragicul”, în care a pus din nou capitolul despre Marx, pe care-l scosese acum cîţiva ani pentru a-şi ascunde opiniile despre proprietatea privată. Acum, apropriindu-se atît de mult de USR, partid neo-marxist, era normal să-l readucă pe Marx în centrul afinităţilor lui, nu?
Bravo domnule Liiceanu, ce scrieti are conotatii „sexi”