Târgul Internaţional de Artă de la Maastricht şi-a închis porţile în 21 martie. O adevărată frenezie i-a cuprins pe vizitatori, dar şi pe galerişti. Un articol din „International Herald Tribune” compara evenimentul cu un imens supermarket, umplut cu obiecte de fără prea mare interes, dar printre care se ascund uneori adevărate capodopere. Printre ele, câteva lucrări ale marilor clasici: Picasso, Degas, Modigliani, Van Gogh, Rembrandt, Dali, Hopper, Zurbaran, Goya, prerafaeliţii, Vasari, Pontormo, Rosso, până la simbolişti şi cubişti, dar şi lucrări ale unor pictori necunoscuţi, unele chiar nesemnate, ceea ce nu a împiedicat vânzările.
FEFAF Maastricht a strâns un public numeros de colecţionari sau numai de amatori de artă, în pofida preţului de intrare de 55 de euro. Marele interes vine din diversitatea incredibilă a ofertei, care însumează opere realizate de-a lungul a 5.000 de ani de istorie. Criza economică a provocat absenţa unor mari negustori de artă, obişnuiţi ai târgului, cum ar fi Acquavella şi Widenstein din New York. Multe galerii europene au propus însă piese realmente excepţionale.
Pe primul loc, ca interes, s-a situat la această ediţie negustorul de artă londonez Dickinson, care a avut două „vedete”: o pânză de Gauguin, una dintre ultimele lucrări din perioada tahitiană, „Două femei”, din 1902, evaluată la 18,4 milioane de euro, şi un panou cu „Madona cu pruncul” semnat de maestrul Renaşterii italiene, Sandro Botticelli (12 milioane de euro). Prima a fost achiziţionată în 2006, la licitaţie, cu 16 milioane, în timp ce opera lui Botticelli a apărut ultima dată pe piaţă în 1992, când a fost vândută cu 338.000 de dolari. În secţiunea vechilor maeştri iese în evidenţă o lucrare rară a lui Giovanni di Paulo din secolul al XV-lea, "Madona cu pruncul", în ramă originală, evaluată la două milioane de euro.
În acest imens cabinet de curiozităţi al secolului XXI, cum a fost denumit inspirat Târgul de la Maastricht, a apărut şi un „Autoportret”, recent descoperit, al olandezului Cornelis Van Haarlem (1562-1638). Tabloul îl prezintă pe artist la tinereţe şi este unicul autoportret cunoscut al acestuia. Preţul de 275.000 de euro, cerut de negustorul Bob Haboldt, specialist în pictură oalndeză, pare, în aceste condiţii mai mult decât rezonabil. Rămânând în zona Ţărilor de Jos, dar călătorind preţ de aproape patru secole, descoperim, la galeria Odermatt-Vedovi, „Explicaţia” belgianului René Magritte, realizată în 1952. Titlul este departe de a lămuri privitorul, dar calitatea tabloului şi cota artistului suprarealist au ridicat preţul la 2,5 milioane de dolari.
Galeria americană Blumka, din New York, specializată în piese renascentiste, a adus la Maastricht, ca piesă de referinţă, un „Cal” de bronz al lui Ferdinando Tacca, sculptorul oficial al Familiei Medicis din Florenţa. Înalt de 19 centimetri, realizat în 1650, bronzul a fost estimat la 650.000 de euro. Tot de peste Ocean, galeria Anthony Meier, din San Francisco, a expus, în secţiunea sculpturilor monumentale realizate din table îndoite şi zgâriate, o piesă semnată de un artist devenit clasic în viaţă, John Chamberlain, înaltă de 155 de centimetri şi propusă la preţul de 775.000 de dolari.
La capitolul sculptură, a atras atenţia şi grupul de 28 de statuete africane în mărime naturală, provenite din Nigeria, ce au aparţinut vestitului colecţionar de piese de artă primitivă Jacques Kerchache. Piesele au fost prezentate la Maastricht de Galeria Bernard de Grunne, la preţuri variind între 30.000 şi 200.000 de euro. De la Madrid, Galeria Lopez de Aragon a adus o „Pieta” din secolul al XV-lea, din alabastru, atribuită Maestrului de Rimini, din Flandra, evaluată la 175.000 de euro. „Omul care cântă”, pictat de Jean Lievens a fost vândut pentru 800.000 de euro, iar pentru un „Portret al lui George Washington” s-au cerut cinci milioane de dolari de către Galeria Hammers din New York, şi 3,7 milioane pentru „Untitled X”, operă din 1982 a lui Willem de Kooning.
Două alte secţiuni au polarizat interesul vizitatorilor. La Gravură s-a evidenţiat Galeria Rumbler din Frankfurt, cu un portret de Rembrandt, dintr-un tiraj realizat în timpul vieţii artistului, propus la preţul de 60.000 de euro.
La secţiunea Fotografie s-a remarcat un album pitoresc, din 1904, aparţinând unui inspector de poliţie din Lyon, prezentat de negustorul Michael Hoppen din Londra. Inspectorul lyonez a fotografiat tatuajele răufăcătorilor, unele dintre ele fiind adevărate comentarii ale propriilor meserii. O prostituată, de exemplu, şi-a tatuat pe braţ fraza: „Oh, la dracu’, alt idiot care mă priveşte”. Albumul complet are preţul de 53.000 de euro.
Nu mai puţin interesantă este secţiunea Anticariat. Reţin atenţia un volum ilustrat de Bonnard, în care există şi o scrisoare a artistului către mama sa, în care îi explică ce înseamnă succesul, două scrisori, una a lui Goethe şi alta a lui Beethoven, care îi cere editorului său să corecteze una dintre simfonii. Miniaturi şi sculpturi de Giotto fac obiectul unui alt album, iar o ediţie-gigant a romanului „Ulysses” de James Joyce, cu autograful autorului, se numără, de asemenea, printre rarităţi.
Secţiunea cărţilor rare atrage printr-o ediţie unicat a lucrărilor poetului italian al secolului XVIII Metastasio, prin şapte volume legate special pentru Caterina cea Mare, preţul pentru TEFAF fiind de 200.000 de euro. O colecţie de documente istorice, cuprinzând primul manuscris legat de Marco Polo, a fost cotată la 2,5 milioane de euro.
Târgul are şi o secţiune separată de design modern, unde a putut fi admirată o brăţară de aur făcută special pentru Elton John în 1979 de Alfred Durante şi oferită la târg pentru aproape 53.000 de euro.
Un sigiliu chinezesc din perioada Kangxi (1662-1722) a fost cotat pentru 55.000 de euro de către Casa londoneză Littleton&Hennesy.
