Germania – Anglia 4-1 (2-1)

Anglia, în precedentele 12 participări la turneele finale ale campionatelor mondiale, nu a pierdut niciodată la 3 goluri diferenţă, indiferent cu cine a jucat. O singură dată, în 1954, a primit 4 goluri, în 90 de minute, în meciul contra campioanei mondiale „en titre”, Uruguay, scor 2-4. După Brazilia şi Italia, Anglia este – într-un clasament al participărilor la turneele finale – singura echipă cu o medie de sub un gol primit de meci.

Ceea ce s-a întâmplat însă duminică la Bloemfontain intră deci la categoria dezastre. Este adevărat, Germania pe ansamblu a fost mai bună. Cuplul „polonez” Klose-Podolski a fost mai bun decât cuplul britanic (considerat apriori, „de vis”), Gerrard-Rooney. Dar nu aici s-a decis 100% soarta meciului. Victoria Germaniei se datorează în primul rând prestaţiei catastrofale a apărării engleze. Să primeşti trei goluri pe contraatac clasic – şi să te mai afli în trei situaţii similare (când portarul David James a scos trei goluri în faze în care de asemenea a rămas singur în faţa unui atacant german), este deja prea mult.

Practic, Klose, Muller şi colegii lor au fost „invitaţi” să facă ce vrea în careul englez. Un careu în care fundaşii laterali Johnson şi Upson nu mai veneau deloc înapoi după ce se pierdea mingea în terenul nemţilor, un careu care nu mai era al lui Ashley Cole, care înota fără efect undeva pe la mijlocul terenului, acolo unde închizătorul Barry nu ştia pe ce lume se află. Fără să greşim, putem spune că Anglia a jucat în 8 oameni meciul cu Germania.

Reversul medaliei după 44 de ani!!!

Britanicii pot invoca uriaşa greşeală de arbitraj din finalul primei reprize, când Lampard a şutat, mingea a lovit bara transversală în interior, a căzut bine – peste 30 de cm – dincolo de linia porţii şi a ricoşat afară, iar arbitrii nu au validat golul. Un gol vizibil şi de pe planeta Martie. Este greu de spus cum s-ar fi desfăşurat jocul, dacă repriza a doua pleca de la scorul de 2-2.

Deja mai mulţi comentatori internaţionali susţin că neacordarea acestui gol este o răzbunare a sorţii, după cele întâmplate în urmă cu 44 de ani, când, în prelungirile finalei C.M. 1966, Anglia – R.F.Germană, britanicii au luat conducerea prin acordarea unui gol – la o fază identică, dar infinit mai puţin clară. De fapt, nici în ziua de astăzi – după măsurători făcute cu tehnica din acest secol – nu se ştie dacă a fost sau nu gol, iar tuşierul Tofik Bakhramov, cel care a indicat centrul terenului cu fanionul, a luat „secretul” cu el în mormânt.

A greşit şi Capello

Antrenorul italian al englezilor – cel puţin pentru moment, ediţiile online ale ziarelor britanice nu îi cer capul, ci se răfuiesc cu arbitrii şi cu preşedintele FIFA, Sepp Blatter – nu a trimis în teren cel mai bun 11. L-a lăsat pe bancă pe apărătorul central Carragher, cel care a fost cel mai bun fundaş englez în primele două meciuri din grupă. Capello a mai făcut şi alte experimente, titularizându-l în spate pe Upson, care nu jucase nici un minut până la acest meci. În plus, Capeloo a insistat prea mult cu Barry, acesta, împreună cu Upson fiind la „originea” celor mai multe contraatacuri ale germanilor. O altă eroare a fost aceea a introducerii în minutul 64 a lui Joe Cole – mână moartă în meciul cu Slovenia – deşi prezenţa în atac a uriaşului Crouch ar fi foat mult mai utilă.

Despre germani nu se poate spune decât că şi-au făcut nemţeşte treaba. S-au apărat bine şi nu au iertat pe contaatac. Au preferat să cedeze deliberat mijlocul terenului englezilor, tocmai pentru a-i atrage în cursă. Probabil, şi dacă arbitrii ar fi validat golul lui Lampard, nu şi-ar fi schimbat tactica la 2-2. Rămâne de văzut acum care va fi reacţia oficialilor FIFA după golul nevalidat. Va fi acceptată – chiar în timpul jocului, ca la rugby – proba video?

Caseta tehnică

Oraş: Bloemfontain

Stadion: Free State

Temperatură: 19 grade

Formaţii:

Germania: 1. Neuer – 3. Friedrich, 16. Lahm (căpitan), 17. Mertesacker, 20. Boateng, 6. Khedira, 7. Schweinsteiger, 8. Ozil (9. Kiesling – min. 83), 13. Muller (15. Trochowski – min. 72), 10. Podolski, 11. Klose (23. Gomez – min. 72).
(antrenor Joachim Loew)

Anglia: 1. James – 2. Johnson (17. Philips – min. 87), 3. A. Cole, 6. Terry, 15. Upson, 8. Lampard, 4. Gerrard (căpitan),16. Milner (11. Joe Cole – min. 64), 14. Barry, 19. Defoe (21. Heskey – min. 71), 10. Rooney
(antrenor Fabio Capello)

Arbitru: Jorge Larrionda (Uruguay)

Liniori: Pablo Fandino (Uruguay) şi Mauricio Espinosa (Uruguay)

Oficial 4: Martin Vazquez (Uruguay)

Marcatori:

1-0 (min. 20): Klose primeşte mingea direct din degajarea propriului portar, trece de doi apărători englezi prinşi pe picior greşit şi înscrie pe lângă James, din careu

2-0 (min. 32): contraatac al germanilor, Podolski, nemarcat, primeşte o minge pe partea stângă, înaintează şi din careu înscrie printre picioarele lui James

2-1 (min. 37): Upson înscrie cu capul în urma unui corner executat de Gerrard

3-1 (min. 67): contraatac clasic, din trei-patru pase, Muller primeşte în careu pe partea dreaptă şi înscrie

4-1 (min. 70): Lampard îşi bate joc de o lovitură liberă din poziţie centrală, Upson pierde mingea uşor şi se repetă, la indigo, faza din minutul 67, de data aceasta Muller înscriind de pe partea stângă

Cartonaşe galbene: Friedrich – Johnson

Şuturi la poartă: 17 – 19

Pe spaţiul porţii: 7 – 9

Cornere: 4 – 6

Faulturi 7 – 6

Pase: 411 (273 bune) – 508 (357)

Posesie: 49% – 51%

MVP: Muller (Germania)