Ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, a acordat Emblema de Onoare a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) supraviețuitorilor masacrului de la aeroportul Otopeni, din data de 23 decembrie 1989.
Marcel Vela a participat la o întâlnire cu 15 dintre supraviețuitorii masacrului de la aeroportul Otopeni.
Pe lângă Emblema de Onorare a Ministerului Afacerilor Interne, foștii jandarmi, militari în termen de la unitatea de transmisiuni din Câmpina, trimiși în 1989 să apere aeroportul Otopeni, au primit și Brevetul de Supraviețuitor al masacrului din 23 decembrie.
„Aceste distincții sunt un simbol modest, un semn al prețuirii și aprecierii pe care o avem pentru dumneavoastră și pentru cei care și-au jertfit viața în acele teribile momente. Un gest prea mic pentru ce ați făcut dumneavoastră și camarazii dumneavoastră acum 30 de ani și pentru suferințele familiilor celor care au fost uciși în acel masacru”, le-a transmis ministrul Afacerilor Interne participanților la întâlnire.
În cadrul aceleiași ceremonii a primit Placheta de Onoare a MAI domnul colonel în rezervă Ion Stamen, cel care era comandantul unității militare din Câmpina în decembrie 1989.
Ca urmare a discuțiilor purtate cu reprezentanții supraviețuitorilor, s-a analizat și mutarea monumentului eroilor jandarmi căzuți la aeroport în decembrie 1989 într-un loc mult mai vizibil decât în prezent, arată sursa citată.
Totodată, având în vedere că șase dintre supraviețuitori sunt cadre active ale Ministerului Afacerilor Interne, ministrul Ion Marcel Vela a decis să îi recompenseze pe aceștia prin acordarea unui spor la salariu, pentru o perioadă de șase luni.
Din partea Ministerului Afacerilor Interne, au mai participat la întâlnire colonel Bogdan Enescu, Inspectorul General al Jandarmeriei Române, colonel în rezervă Traian Berbeceanu, director de cabinet al ministrului afacerilor interne, și general în rezervă Gelaledin Nezir, consilier onorific al ministrului afacerilor interne.
Pe 23 decembrie 1989, dintr-o eroare, câteva zeci de militari de la Câmpina chemaţi să apere Aeroportul Otopeni au fost împuşcaţi de soldaţii care păzeau instituţia şi care au crezut că se confruntă cu terorişti.
dea o medalie si familiei Diaconu. Toata ziua faceau ture pe la Otopeni…
Cum este posibil să perpetuați minciuna? Nu au fost împușcați din eroare, ci intenționat. Au fost aduși acolo și împușcați, deși se știa cine sunt. Au ieșit din mașini, cu mâinile sus și tot au fost împușcați.
Mitul revolutiei trebuie intretinut cu minciuni, tinichele pe piept, certificate de revolutionari pt impuscaturi in punga cu carnati sau orice alte gogorite, pensii speciale, reduceri de impozite pe nimic, spatii comerciale pe gratis, muzee aiuristice, case confiscate de la burghezie si impartite smecherilor din PCR pe pret de cutie de chibrituri, posturi grase pt analfabeti, in aparatul de stat ultradimensionat, pt a face…nimic din nimic, grade de generali cu nemiluita pentru lupta in razboaie nedrepte, fara legatura cu apararea sau atacarea teritoriului national, jandarmerie, politie si armata deprofesionalizate, un parlament si un senat inutil supraponderale, de nivelul SUA, etc., etc…
Acest subiect a fost discutat si rediscutat in anii care au urmat dupa Revolutie. Este evident ca au fost chemati tocmai cu scopul de a fi impuscati, impuscati de securisti, nu de militari in termen, pentru a fi dati ca exemlu de teroristi. Nu poate fi uitat momentul cand intr-o zona importanta a Bucurestiului a aparut o dacia papuc condusa de un individ de vreo 40 de ani, mai mult ca sigur securist, imbracat in militar in termen, avand masina incarcata cu vreo 8 militari ucisi la Otopeni, pe care-i prezenta drept teroristi, individul povestid ce le-a facut „teroristilor” el cu camarazi lui, cat de viteji au fost ei, cat de viteji au fost s-a vazut dupa aceea , ca au tras fara mila in niste oameni care tineau mainile in sus.
Povestea cu teroristii a fost o diversiune inventata de securitate. Nu a fost gasit nici un terorist viu sau ucis, cei prezentati in timpul Revolutiei ca teroristi impuscati s-a dovedit ulterior ca nu sunt teroristi, cazul Otopeni sau cazul colonelului Trosca. Din cele ce au fost dezbatute cu martori prezenti la acele evenimente exista indicii despre prezenta unor straini care au impuscat oameni in timpul Revolutiei, insa acei straini mai degraba au veni pentru a profita de ocazie si a vana oameni de placere, pentru ca exista asemenea bestii; a se vedea cazul tanarului ucis in Timisoara, impuscat pe cand trecea pe langa un hotel plin de straini, mai apoi parintii tanarului cautand sa afle adevarul, au aflat ca a fost imuscat dintr-o camera a hotelului, incercand sa afle mai multe au fost amenintati cu moartea, o persoana din militia de atunci i-a sfatuit sa se opreasca ca altfel isi fac rau, parintii nu au ascultat, urmarea a fost ca tatal baiatului a murit in conditii suspecte, iar mama, ramasa singur si terorizata in continuare, a renuntat, chiar mutandu-si domiciliul pentru a se proteja.