Gigi Becali moare de frica lui Vladimir Putin- SF politic

Gigi Becali moare de frica lui Vladimir Putin, Vladimir Putin moare de frica lui Gigi Becali care moare de frica lui. Să pleznești de râs, nu alta. Ce treabă are Vladimir Putin cu Gigi Becali? Ce are sula cu prefectura? Vorba lui Celentano din Las Fierbinți, nici deloc. Dar dă bine la publicul sicofant, vorba lui Silviu Brucan, profetul din Dămăroaia. În Românica, pe toate ecranele și prin toate digitalele, prin toate gazetele, pe toate scenele, o mulțime de români cu ștaif la publicitate se prostesc, dându-și ochișorii peste cap doar, doar or obține ceva mai mult raiting. Iohannis și-a tras pe ochi șapca primită la mișto de la Donald Trump, chiar acolo, pe loc, la Washington, ca un copil prost și obraznic.

Traian Băsescu l-a certat pe ambasadorul Marii Britanii că nu dă și el un șpriț, parc-ar fi fost la bodegă în port, Elena Udrea întreba pe Facebook cât mai costă o legătură de mărar. Să râzi? Să plângi? De fapt, s-o recunoaștem, bărbătește, nimeni nu ne bagă-n seamă, noi ne dăm mari și tari, dar, de fapt, suntem pe nicăieri, niște anonimi.

Lasă că nici eu nu-s mai răsărit, vai de capul meu, anonimul anonimilor. Așa că vatmanul Gore, fiind noi la o halbă de bere, îmi zice, îți zic, ai încurcat-o rău cu extratereștrii, te-au lăsat în curul gol, n-au venit, n-au răsărit, n-au aterizat de pe planeta lor, e doar o manipulare mondială, tot ce-ai scris tu până acum în viața ta e lovit de nulitate, băi, scriitoraș de la oraș care ești!

Și râdem de ne prăpădim de cum mă ia el la rangă și cum de-o să-i trag una peste sfeclă de-o să vadă stele verzi. O să văd stelele de pe umerii tăi, râde cu poftă vatmanul Gore dând încă o halbă pe gât. Exact așa, zic eu, să-i fac pe plac. De ce să nu-l las să bată câmpii? La câte mii de români bat câmpii peste tot azi, unul în plus nici nu se pune. Și dă-i râs și râdem așa de tâmpiți până vine alde Voloștoacă din Dealu’ Mare, pus și el pe băut, dați un rând, mă, băieți? Dăm, de ce să nu dăm? Și zi-ne ce-a zis văru’ tău, senatoru’, băi Voloștoacă!

Da, băieți, e senator cu acte, are salariu mare, mare, o să aibă pensie mare, mare și-o să mă țină și pe mine la azil când o să vină ceasu’. Dar zi-ne ce-a zis! Păi a zis că Gigi Becali moare de frica lui Vladimir Putin! Unde a zis, băi, Voloștoacă? Păi a zis că a zis la Gazeta Sporturilor. Păi e logic, Gigi Becali le are cu fotbalul. Și ce dacă le are cu fotbalul? Vladimir Putin le are cu bombardeaua nu cu fotbalul! Și uite-aș ne hârâim noi între noi până când, străluminându-se dintr-odată, alde Voloștoacă zice, stai băi, scriitoraș de la oraș, dar nu erai tu în cârlig cu PNG-ul?

Care PNG, întreabă vatmanul Gore, acela a lu’ Gigi Becali?! Da, băi, scriitorașu’ nostru era în cârlig mare de tot cu Partidul Noua Generație! Du-te băi, zice vatmanul Gore, eu n-am citit nicăieri chestia asta, e o minciună gogonată! Băi scriitorașule de scrieri trăsnite și păcălicioase, nu te știe nimeni, ești anonimul anonimilor, ascultă ce spun eu, visezi cai verzi pe pereți. Alde Voloștoacă zice și el, dând pe gât o altă halbă de bere, adevărul e că văru-meu, senatoru’, nici n-a auzit de tine, băi scriitoraș de la oraș. Pe bune, râd eu prostește și mânzește, așa o fi, dacă ziceți voi.

Da’ știi ce, uite-l pe domnul Theodor Stolojan că trece strada, se duce la Parlament să-l tragă la rindea pe Cîțu, hai să-l întrebăm de tine și dacă zice că te cunoaște, noi ne dăm bătuți. Și alde Voloștoacă strigă după Theodor Stolojan, se duce după el, rupe o vorbă cu el, se întoarce victorios. Băi, e pe negativ, cum zice Celentano din Las Fierbinți, să știi, gata, te-am făcut de râs, ești un pârlit de scriitoraș de la oraș, hai mai dai un rând?! Și bem în timp ce Parlamentul României lucrează strașnic pentru propășirea țării noastre dragi.

Și, ce să vezi, la un moment dat începe să bâzâie WhatsApp-ul lui vatmanu’ Gore și vatmanul Gore primește o grămadă de fotouri, printre care și ăsta de mai sus, de sub titlu, de la o sursă de-a lui, secretă deocamdată. Gore belește ochii în ecranul telefonului său mobil, începe să pufnească, mă întreabă, tu ești în fotourile astea, astea pe care le-am primit eu pe personal, chiar acum, de la o sursă de-a mea secretă, băi scriitoraș de la oraș?! Mă uit la fotouri, încep să râd. Da, eu sunt. Păi bine, băi, da’ de ce nu se dă pe oficial cu tu ești ăsta pe bune, la mare secret, prin toate fotourile astea, cu toate partidele din toate timpurile?!

Uite și cu ăștia de la FC, uite și cu ăștia de la PSD, și cu ăștia de la PNL, și cu ăștia de la PNȚCD, și de la UNPR, și de la APR, și de la PDL și PLD, de la PC, de la PRM, de la USR, de la UDMR, de la AUR, de la PMP, de la PE, băi da’ cu toate ești?! N-a scăpat nici unul de mâna ta? Nu. Băi, dă-o-n mă-sa de treabă! Adică cine minte, băi, ăștia care mi-au trimis fotourile pe WhatsApp, tu minți, ăsta minte, alde Voloștoacă, sau mint eu sau mint ăia toți care te înjură prin toată țară de nasoi fără să aibă habar de monstruosul adevăr?!

Când să le zic adevăru’ gol-goluț, uite că apare un OZN în carne și oase și tehnică extraterestră, ceva de speriat. Na, c-au venit extratereștrii, strig eu fericit că, în sfârșit, mi se face dreptate, uite, băi niște extratereștri! Ăștia, bețivanii mei, să moară nasol de necaz a doua oară. Dar, vai, ce să vezi, nu erau extratereștrii adevărați! OZN-ul, care era construit din cartoane reciclabile de la Hollywood, desfășoară prin văzduh un banner cât toate zilele, un banner electoral, pe care scrie clar, să înțeleagă tot românul, CIUCĂ PREȘEDINTE!