Glasnostul american și războaiele din spatele Războiului

”Am fost aproape de al treilea război Mondial. Președinții Xi, Putin și Zelenski au fost de acord să negocieze. Xi a început să medieze un acord de încetare a focului între Israel și Hamas. Acum, Zelenski a început să sugereze că va face concesii teritoriale Rusiei.

Americanii l-au ales pe Donald Trump, în mare parte pentru că a promis să încheie războaiele, iar votul a fost covârșitor și pentru Congres.

Ei bine, exact în acest moment, în ceasul al 11-lea al zilei o mie a războiului din Ucraina, o administrație americană la final de mandat, alături de Marea Britanie, a decis să deraieze acțiunile în favoarea păcii.

SUA și Londra au anunțat că vor intensifica războiul din Ucraina. SUA au trimis rachete cu rază lungă ATACMS pe care refuzaseră să le trimită până acum, iar unul dintre motive era că doar americanii au mijloacele necesare și oamenii necesari pentru a folosi aceste arme. Britanicii s-au alăturat și ei, trimițând  zeci de rachete franco-britanice Storm Shadow. Apoi, Ucraina (sau militarii NATO din Ucraina) au lansat aceste rachete asupra unor ținte de pe teritoriul recunoscut internațional al Rusiei. Ca ripostă, președintele Putin a lansat o rachetă balistică cu rază intermediară Oreșnik. Anterior, Rusia a avertizat SUA că această rachetă seamănă cu o rachetă intercontinentală capabilă să transporte focoase nucleare. Sunt rachete capabile să lovească oriunde în statele NATO. Rolul rachetei inerte lansate de Rusia a fost să dea acest avertisment pentru SUA, Marea Britanie și NATO.

Serviciile de informații au spus ”Ei bine, mai bine mai târziu decât niciodată”. Șeful MI6 a spus: ”În 37 de ani de activitate nu am întâlnit o situație mai periculoasă în lume. Impactul asupra Europei nu poate fi mai periculos”.

”Însă logica asta nu funcționează. Pentru că Vestul a avut o mulțime de ocazii pentru a face ceva în legătură cu Rusia și războiul din Ucraina. Amintiți-vă că am fost aproape de un acord de pace în 2022, când premierul britanic Boris Johnson s-a opus și i-a spus lui Zelenski: ”Nu trebuie să semnezi, trebuie doar să lupți”. Acum, premierul Keir Starmer face la fel? De ce?”, se intreabă Pippa Malmgren, fost asistent special al președintelui George W. Bush, membră a Council on Foreign Relations și a Royal Geographical Society, fiica lui Harald Malmgren, asistent al președinților John. F. Kennedy, Lyndon Johnson, Richard Nixon și Gerald Ford

”Care este avantajul continuării unui război care nu poate fi câștigat de Ucraina:? Secretarul general ONU a spus că nu poate fi câștigat și ar trebui negociat un acord. RAND Corporation a spus că războiul nu poate fi câștigat. Mulți comandanți militari din SUA au spus că nu poate fi câștigat. Cu toate acestea, după o înfrângere categorica la urne, cineva de la Casa Albă decide că acum este momentul să riscăm o confruntare nuclear-hipersonică, depășind liniile roșii și intensificând războiul cu Rusia în Ucraina, dar și războiul cu China. Decizia nu a fost a președintelui, pentru că el are probleme cognitive, așa cum poate vedea toata lumea. Nu este nicio vicepreședinta în exercițiu, pentru că ea habar nu are geopolitică. Cine ia deciziile acestea? Cred că nu este nici consilierul pentru Securitate și nici secretarul de Stat. Situația nu poate fi explicată decât dacă ne dăm seama că se duc mai multe războaie, dincolo de acest război din Ucraina”, spune Malmgren.

 

Iar unul dintre războaie este războiul din interiorul statului profund american, la care se adaugă și incidentele ce au avut loc în acest sistem din SUA.

În 2022, atunci când Rusia și Ucraina se așezaseră la masa negocierilor, Statele Unite au fost în situația de a negocia cu Rusia prin intermediul directorului CIA. Este o situație bizară. S-a ajuns aici pentru că președintele Biden nu era capabil să negocieze și pentru ca vicepreședintele SUA nu era expert în politica externă. În plus, cele doua echipe s-au luptat mereu între ele. Astfel s-a ajuns ca William Burns să fie negociatorul principal cu Rusia, în condițiile în care chiar el confirmase că CIA au avut zece baze secrete in Ucraina, începând cu anul 2014. Este o informație publicată de marile ziare americane, dar care a fost apoi repede îngropată. Cum poți să ajungi la o înțelegere cu Rusia câtă vreme nu recunoști ce ai pus la cale împotriva Rusiei, chiar și atunci când aceste lucruri devin publice, se întreabă Pippa Malmgren. Apoi, când negocierile din 2022 încă se purtau, Casa Albă a transmis Rusiei că pacea trebuie să mai aștepte, deoarece în SUA au loc alegerile de la jumătatea mandatului (noiembrie 2022) și că un acord privind Ucraina ar dauna Partidului Democrat. Asta a înfuriat conducerea de la Moscova. La fel și poziția premierului britanic Johnson. Astfel s-a ajuns la escaladare.

Invitată de Tucker Carlson, Amaryllis Fox a pus că SUA trebuie să-și revizuiască discursul despre apărarea democrației, precum și felul în care lasă ca disputele politice interne să aibă impact uriaș asupra altor state. Nu se poate ca SUA să vorbească despre apărarea democrației câtă vreme sunt implicate în schimbări de regim prin mijloace ce nu au de- face cu democrația. Amaryllis Fox este fost agentă CIA și este nora lui Robert Kennedy Jr, este viitoarea generație de Kennedy și poate avea o influență asupra noii administrații Trump. Și Kennedy Jr a spus că războiul din Ucraina nu este neapărat unul neprovocat; a fost provocat prin operațiunile sub acoperire ale SUA pentru a destabiliza regiunea. ”Nu spun că asta este bine sau este  rău. Problema este cum vei negocia acum fără a recunoaște ceea ce ai făcut atunci?”, spune Pippa Malmgren.  ”Am vrut să postez pe LinkedIn un articol despre cele spus despre Amaryllis Fox și nu am reușit. Am primit mesajul că acest nume nu poate fi menționat pe LinkedIn. Poftim? Este limpede că întrebările pe care le pune Fox sunt atât de dificile, încât sistemul preferă să amuțeasca aceste voci”, spune Malmgren.

De aici pleacă necesitatea ca americanii să știe unde se află țara lor în acest moment din punct de vedere, economic, politic, geopolitic. Nu să primească aceeași narațiune oficială, ci informații clare despre pozțtia reală a SUA in lume. ”Va fi o luptă între sistemul de informații vechi și cel nou, o luptă între generații în cadrul comunității de informații, pentru că vechii lideri nu vor dori să recunoască vreodată că au comis greșeli. Va fi o luptă între noua gardă și vechea gardă, la toate nivelurile”.

 

”Alegerile din SUA nu au fost între stânga și dreapta, ci între vechiul sistem și noul anti-sistem. Ambele sisteme nu sunt de stânga sau de dreapta, ci de stânga și de dreapta în același timp. Diferența este că vechiului sistem îi place structura guvernamentala, îi place birocrația și modul în care se fac lucrurile – adică înțelegeri care nu sunt vizibile publicului.

Noului anti-sistem nu-i place modul în care lucrează guvernul și nu-i place birocrația, pe care vrea să o reducă și să o epureze. Nu este vorba despre o dihotomie stânga/dreapta, ci despre  vechiul sistem și noul anti-sistem.

 

Unul dintre marii învingători ai alegerilor din SUA a fost Robert Kennedy Jr., cel care a dat mana cu Donald Trump, după ce Partidul Democrat l-a considerat indezirabil. Kennedy controlează însă foarte multe voturi în bazinul alegătorilor democrați tineri. Este o mișcare de tineret masivă, mai mare decât cea de care a beneficiat Obama. De ce nu am auzit despre asta? M-am întâlnit cu unul dintre consilierii lui Obama și l-am întrebat de ce nu reacționează la ce se întâmplă cu mișcarea lui Kennedy. Iar el mi-a spus că strategia este să se prefacă că nu se întâmplă nimic, să nu vorbească despre asta și  poate că va trece. In al doilea rând, mi-a spus că democrații nu știu ce să facă, pentru că electoratul atras de Kennedy este nou, că nu au numerele lor de telefon sau adresele de e-mail, că nu știu cum să-i urmărească și nici ce gândesc, pentru că sunt independenți. Din acest punct de vedere, ziua alegerilor din SUA a fost Ziua Independenței. Aproape jumătate dintre americani nu se mai identifica ca fiind de stânga sau de dreapta, ci ca fiind independenți de sistem”.

”Presa de mainstream a fost debusolată, pentru că nu-i știa pe acești oameni, nu știa în ce parte vor înclina și nu știa ce strategie de campanie să adopte. Acest electorat înclina spre dreapta din anumite puncte de vedere și spre stânga din alte puncte de vedere. Aici a punctat Kennedy, care a spus că vrea taxe mai mici (așa cum vor Trump și republicanii), dar a spus că nu vrea o politică dură a imigrației (iar aici s-a apropiat mai mult de Kamala Harris).

Am vorbit cu cei din presă și i-am întrebat de ce nu acoperă subiectul Kennedy. Răspunsul a fost că cea mai mare sursă de venituri din publicitate (pentru CNN, CNBC, New York Times, Washington Post) vin de la marile companii farmaceutice și din alimentație. Or, Kennedy a promis că va interzice publicitatea pentru produsele farmaceutice. Și a mai spus că oamenii nu pot fi obligați să se vaccineze cu produse puțin testate, pot avea la dispoziție acel vaccin, pot decide sa se vaccineze. Însă nu pot fi obligați să facă asta.

Asta înseamnă ca sistemul politic din SUA a devenit corporatist, iar cetățenii și-au dat seama. Au început să compare cartofii prăjiți din Europa (cu patru ingrediente) cu cei din SUA (cu 19 ingrediente). Sunt chimicale care-i fac viața ușoară vânzătorului, nu consumatorului.

Al doilea lucru pe care Kennedy l-a propus a fost folosirea inteligenței artificiale pentru a gestiona bazele de date ale guvernului și pentru a afla astfel care sunt diferențele dintre ceea ce sistemul spune că se întâmpla cu America și ceea ce se întâmplă cu adevărat. Până acum, guvernul democrat spunea că platformele sociale trebuie să interzică anumite abordări și anumite viziuni ale exprimate de cetățeni; acum, Kennedy vine și propune ca rolul să se schimbe, ca guvernul să fie cel supravegheat de algoritmi și verificat din punct de vedere al eficienței. Abordarea aceasta a adus voturi, la fel ca și cooptarea la guvernare a lui Elon Musk, a lui Peter Thiel sau Vivek Ramaswamy. Nu este sfârșitul democrației, ci pare începutul unei democrații mai transparente, spre deosebire de perioada în care vechiul sistem conducea o birocrație invizibilă.

Paradigma elitistă stânga-dreapta nu mai este valabilă și astfel se poate explica de ce extreme aparent ireconciliabile, precum Trump și Bernie Sanders au început să găsească elemente comune. Trump s-a înconjurat de lideri din industria tech, ale căror opinii sunt majoritar democrate, nu republican, însă se apropie mult de Trump pentru că resping ca și el modul în care guvernele democrate progresiste au vrut să controleze viața privată a oamenilor și modul în care aceleași guverne democrate au început războaie. Liderii tech nu vor războaie, ci bani și afaceri cu întreaga lume.

 

După cum spunea si istoricul Neill Ferguson, avem de-a face cu un moment precum cele din 1988-1989 din URSS, când sistemul, condus de oameni tot mai uzați, nu mai funcționează. Pentru Malmgren  acesta este momentul Glasnostului American, în care intra în scenă tehnocrații și oligarhii. Varianta americană a acestor oligarhi este Elon Musk, Peter Thiel, etc. Diferența este că oligarhii ruși nu știua cum să repare sistemul, nu știau cum funcționează piețele, pe când în America aceste lucruri sunt stăpânite de tehno-oligarhi.

”În ciuda derutei sistemului din SUA în acest moment al schimbării gărzii, nu cred că SUA sau China vor întreprinde acțiuni decisive împotriva Americii. În primul rând, și Rusia, și China au de-a face cu lupte interne. În China, grupurile politice liberale din Shanghai încep să-l critice pe Xi Jinping și cer mai puține vorbe despre posibilul război din Taiwan și mai multe fapte în plan economic, care să aducă profit Chinei. În Rusia, cercul apropiaților lui Putin se reduce, pentru că liderul îi elimină rând pe rând. Și Putin este fragil în acest moment. În al doilea rând, poate că Rusia și China vor să vadă schimbarea de gardă promisă de Donald Trump. Nu vor să le dea apă la moară neoconservat6orilor și, în acest fel, îl ajută pe Donald Trump. Pentru moment”, spune Malmgren.