Global Gateway, Great Reset (I)

După marile succese din plandemie și din război, precum și în urmarea unor mari victorii în lupta contra schimbărilor globale, Uniunea Europeană are un plan de investiții în străinătate de peste 300 de miliarde de euro, pentru dezvoltarea unor țări terțe. Mai ales țări ale Africii, mai ales ex-colonii franceze, dar și țări din America de Sud și din Asia de Sud. Planul se numește … Global Gateway*…

Frumos, înălțător, plin motive de încredere a corporațiilor europene că se vor umple de bani și de eficiență, pe garanțiile oferite de UE, de statele membre UE și de băncile și instituțiile financiare ale UE.

Acum, prima întrebare: de unde bani?

În timp ce își fixează astfel de obiective în favoarea statelor terțe, UE are o scadență de plată în anul 2028. Trebuie să restituie către bănci un împrumut de … 300 de miliarde de euro, bani aruncați pe fereastră în plandemie. Precizez că nu avem încă cifrele implicării în război a UE, adică nu știm câți bani și când UE va trebui să achite băncilor împrumuturile făcute pentru a susține costurile de (alte) cca 300 de miliarde de euro antrenate de susținerea Ucrainei „până la victoria finală”.
La suma de 300 de miliarde de euro care reprezintă datoria UE din plandemie trebuie adăugată ambiția lui von der Leyen de a investi 450 miliarde de euro în înarmarea UE (și, mai nou, în crearea unei armate sau a unei alianțe alternative la NATO, din care UE probabil că va vrea să iasă, în urma războiului comercial și politic cu administrația Trump), precum și cei 800 miliarde de euro anual de care vorbește Draghi în planul său privind „competitivatea” europeană.

România este inexistentă în dezbateri, desigur… Am avut un președinte silențios și niște premieri pricepuți doar la „da, șefu’, așa facem sefu’, cum să nu”. Cu toate acestea, șefimea UE s-a gândit, totuși, la surse de finanțare a acestor ambiții iraționale și utopice.

Iată trei astfel de “surse”:

(i) Comisia Europeană a propus recent taxe pe emisiile/amprenta de carbon și pe importuri de bunuri produse cu tehnologii poluante (precum și pe profiturile multinaționalelor, dar asta e prea „putinistă” ca să fie promovată), surse din care ar fi trebuit acumulate cca 32 de miliarde de euro anual. Problemele ridicate de această „soluție”:
-lupta contra schimbării climatice se duce aplicând taxe pe fumărit și sancționând nesupușii;
-agresivitatea comercială, cu nimic diferită de cea a administrației Trump, care stabilește de asemenea tarife comerciale pe bunurile de import (s-ar putea spune, de fapt, că UE a dat startul acestui război comercial, iar nu Trump);
-încălcarea principiului subsidiarității – UE nu are decât competențe limitate în materie fiscală (taxe vamale, plus o mică parte din tva), adevăratele competențe fiscale fiind la statele membre. Acest motiv a determinat frânarea ideii, Germania fiind statul membru cel mai vehement opozant.

(ii) Uniunea Europeană va schimba prioritățile bugetare: mai puțini bani vor fi alocați agriculturii, adică, mâncării, și coeziunii, adică echității; precizez că Uniunea Europeană cheltuie cca două treimi din banii din bugetele sale multi-anuale pe subvențiile agricole și pe fondurile de coeziune (destinate eliminării treptate a disparităților și inegalităților în dezvoltare între diferitele regiuni ale UE); mai precizez că, de asemenea, Comisia Europeană s-a cam jucat cu ideea punerii laolaltă a unui număr de 500 de diferite fonduri, inclusiv cele de adeziune, într-un singur cont centralizat de lichidități (cash pooling), din care un super – departament financiar ar urma să distribuie bani doar către anumite domenii special desemnate, conform diverselor programe ideologice ale UE, inclusiv Green Deal sau scutul „democratic” european; este clar un tip special de deturnare de fonduri, motiv pentru care ideea încă nu a fost pusă în practică, deși se agită permanent cu titlu de amenințare.

(iii) …așa că mai rămâne cealaltă „soluție” – statele membre și guvernele naționale ar urma să acopere orice gaură financiară cauzată de măreața șefime și birocrație bruxeleză, trimitând mai mulți bani la Bruxelles: gaura financiară din plandemie, cea cauzată de falimentarul Green Deal, precum și cea cauzată de războiul Americii contra Rusiei prin proxy – ul Ucraina. Adică, să aruncăm și mai multe trilioane de euro tot acolo unde atâtea alte trilioane de euro au fost aruncate pe fereastră, unde se deturnează fonduri publice pentru „convingerea” politicienilor, a antreprenorilor și a cetățenilor (ca să fie mai prietenoși cu Green Deal, că așa își dorea Frans Timmermans), unde se folosesc bani pentru a cenzura opinia dizidentă și opozantă, pe motiv că ar fi dezinformare (sau, mai nou, mal – informare = faptul de a spune un adevăr care nu trebuie spus, căci dăunează …) și unde se practică revolving door și lobby și șpagă pentru avantajarea corporațiilor sau a statelor terțe (exemplul cel mai la îndemînă fiind Quatargate)… Așa, ca fapt divers, presa din Bruxelles a dezvăluit zilele acestea că UE a folosit sute de milioane pentru a plăti presa pentru știri pozitive despre partidele main stream, progresiste, și știri negative despre opoziție – care e fie extrema dreaptă, fie conspirație, fie negaționism, fie putinism. Cam cum a făcut guvernul Șică Orban în plandemie cu televiziunile și presa scrisă „subvenționată” cu 250 de milioane de lei pentru a spune propagandă pentru restricțiile plandemice și vaccinare…

*În perioada 10-11 februarie 2025 am participat, la Varșovia, în calitate de europarlamentar, vicepreședinte al grupului ECR și președinte al delegației UE – Pacificul de Sud, la reuniunea ministerelor dezvoltării și/sau de externe, precum și a reprezentanților Comisiei Europene și a reprezentanților unor bănci europene, dedicată Global Gateway. Evenimentul a fost organizat de președinția rotativă a UE, exercitată în perioada ianuarie – iunie 2025 de Polonia. Informațiile și comentariile personale din articol sunt ocazionate de acest eveniment.

 

 Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea

Member of the European Parliament

 ECR Group in the European Parliament