1. Noțiunea de „capitalism de supraveghere” desemnează un sistem economic, social și politic caracterizat prin spionajul permanent asupra omului de rând și colectarea de date cu caracter personal necesare estimării și predicției precise a comportamentului viitor al acestuia. Fabricarea consimțământului și canalizarea voinței, efectuate până la apariția digitalizării prin intermediul unor instrumente mai mult sau mai puțin sofisticate de persuasiune și manipulare, sunt efectuate azi în mod curent prin algoritmi, aplicații, „inteligențe” artificiale și avataruri informatice ale fiecăruia dintre noi, toate posibile doar în condițiile unei supravegheri permanente și ubicue a noastră.
Noțiunea de „guvernare corporatistă” desemnează modul în care este organizată, funcționează și este condusă o corporație, care are acționari, consilii de administrație sau de supraveghere, manageri, acționari indirecți (stakeholders), cenzori/auditori, avertizori de integritate (wistleblowers), consilii de etică etc. Principiile guvernării corporatiste insistă pe moralizarea funcției de manager și pe responsabilizarea acestuia fată de acționarii direcți și indirecți. În linii mari, teoria guvernării corporatiste vede în corporație o replică a societății umane organizată în stat, după principii democratice și în jurul unor valori morale și spirituale fundamentale în jurul cărora orice comunitate umană trebuie să se adune, să se organizeze și să funcționeze. Abandonul acestor valori distruge treptate coagularea socială și face ca acea comunitate să fie sortită pieirii.
Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut. De ce puterile în stat sunt limitate constituțional, iar puterea economică nu?
De ce drepturile și libertățile trebuie apărate de statul abuziv, autoritarist sau totalitar, iar nu și de corporațiile multinaționale?
2. Corporațiile încalcă frecvent drepturile fundamentale ale omului și libertățile cetățenești. Aceasta este o realitate, iar nu o teorie a conspirației.
Plaja acestor fapte este foarte largă, incluzând chiar și crimele contra umanității și afacerile ilegitime cu regimuri politice criminale, teroriste.
Concentrarea aberantă a proprietății asupra resurselor naturale și consumul iresponsabil al acestora determină refuzul dreptului la hrană, la adăpost, la educație sau la îngrijirea sănătății de care suferă un mare număr de oameni nevinovați și lipsiți de apărare.
Corporațiile practică frecvent și pe scară largă, în ciuda ipocritelor lor angajamente etice, sclavia, munca minorilor, exploatarea și promovarea urii sau disprețului contra săracilor și a înfometaților/malnutriților. Corporațiile sunt deseori vinovate de limitarea sau refuzul accesului la sistemele de sănătate (mai ales prin prețurile medicamentelor, prin asigurările de sănătate pentru privilegiați și prin segregarea pe criteriul cetățeniei/originii etnice), de neutralizarea dreptului la un mediu sănătos și de distrugerea biodiversității marine și pădurii amazoniene.
Totul înseamnă bani, dividende cât mai mari și capitalizări bursiere care cresc continuu, inclusiv în favoarea unor acționari instituționali care ar trebuie să reprezinte omul obișnuit, iar nu să profite de pe urma suferinței altora – de regulă, în această postură se situează fondurile de pensii sau suverane, universitățile, municipalitățile, organizații caritabile etc., toate gestionate de gigafonduri de gestiune, care se impun totalitar la nivel global tocmai prin utilizarea mitului creșterii economice continue și al profitabilității nesfârșite și insensibile la aspectele umane.
Banii globalizați nu mai au miros.
Iată în ce s-a transformat guvernarea corporatistă contemporană.
3. Corporațiile prioritizează greșit drepturile fundamentale și libertățile cetățenești, în contradicție cu agenda curentă a omului de rând.
Drepturi cândva periferice, nedecantate suficient pentru a pătrunde în panoplia drepturilor fundamentale, au luat locul drepturilor esențiale și a libertăţilor cruciale.
Sub efectul propagandei și al „oengeocrației”, instituții judiciare globale (de mare prestigiu în urmă cu 20-30 de ani, dar înscrise acum pe o pantă fatală a decredibilizării totale) s-au concentrat pe identitatea de gen, pe discriminarea pozitivă a anumitor rase sau categorii de populație sub pretextul luptei contra rasismului și a „homofobiei”, pe antinatalism, pe veganism și insectofagie etc., zi de zi ieșind la iveală tot felul de alte aberații „progresiste”, aparent bine intenționate.
Un sumbru drept la moarte (euthanasie) înlocuiește treptat dreptul la viață. Vezi, de exemplu, cazul copilului de 12 ani din UK, în cazul căruia instanțele britanice au decis deconectarea de la aparate, în ciuda opoziției părinților și a unei părți din societatea civilă – în plin regres demografic al europenilor, CtEDO a considerat, astă vară, că statul britanic a procedat corect oferindu-i acelui copil dreptul la o moarte izbăvitoare. Vezi, de asemenea, noua legislație canadiană care facilitează financiar sinuciderea „demnă” a celor care nu mai au bani să trăiască decent și a celor care suferă de depresie, inclusiv a celor care au vârsta de 19 ani.
De altfel, Curtea de la Strasbourg a consacrat recent și dreptul de a desacraliza incinte și obiecte religioase sau culturale clasice, tradiționale, care se întâmplă să fie și simboluri culturale perene și ubucui. A se vedea cazul catedralei pariziene La Madeleine, construită de Napoleon în stilul templelor grecești antice – în 2013, o femeie din organizația feministă ucraineană Femen s-a urcat goală pe altar, cu o un ficat de vită în mână, simbolizând avortul, și strigând că Iisus ar fi trebuit avortat, iar CtEDO, în urmă cu 10 zile, a considerat că „protestatarei” i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare cînd a fost condamnată la un an de închisoare cu suspendare pentru asta. Ca urmare, zilnic vedem la tv sau pe net episoade de „protest” la care opere de artă universală, de valori inestimabile, sunt distruse pentru că ar simboliza lumea veche, neprietenoasă cu mediul – celebrul tablou al lui van Gogh cu floarea soarelui și tabloul lui Vermeer cu fata cu cercel de perlă au avut această soartă, recent.
În același timp, CtEDO și-a dat girul experimentului global medical și genetic recent finalizat, cu toate riscurile și implicațiile acestuia asupra sănătății și rezilienței speciei umane, conscrând corectitudinea supunerii față de edictele „științifice” ale tehnocrației, sub pretextul sănătății și siguranței publice.
Dreptul la sănătate este înlocuit azi cu obligația de a fi sănătos
Dreptul la socializare și la comportament civic și politic activ este înlocuit cu distanțarea socială, autoizolarea în „spații sigure” și cu prezența permanentă pe rețelele de socializare și în universuri paralele, simulate.
Dreptul la libertatea de opinie și credință este înlocuit cu dreptul de a adera la secte, comunități de gen, bule de internet, religii corecte politic și ideologii compuse pe baza unor informații dintr-o singură sursă, a căror veridicitate nu poate fi pusă la îndoială fără a antrena automat sancțiunea excluziunii sociale, academice, economice etc.
Combaterea schimbărilor climatice (de care au fost, sunt și vor fi vinovate corporațiile deținătoare și consumatoare vorace de resurse ne-regenerabile) este pusă pe seama populației și bagatelizează drepturi ale omului, cum ar fi dreptul la alimentație, la adăpost, la confort termic, la liberă circulație și la liberă alegere a locului de muncă ori a activității generatoare de venit.
Sub impactul propagandei acerbe și neîntrerupte pentru aceste „drepturi” periferice, lumea noastră a uitat de convenții, pacte și tratate internaționale (forgotten law) care se concentrează pe drepturile esențiale, cum ar fi dreptul la viață, demnitatea umană, libertatea de opinie, egalitatea de șanse, dreptul la muncă și dreptul la autodeterminare.
Toate aceste remodelări forțate ale fundamentelor etice, umaniste, suveraniste și familiste ale drepturilor omului sunt ghidate exclusiv de motivații de marketing și de ideologie.
Iată în ce s-a transformat guvernarea corporatistă contemporană.
Un punct la care se lucreaza de ce va timp este crearea unui euro digital. Ce trece neobservat de public este o munca cilectiva pe plan mondial de a elimina banii fizici si a trece la bani digitali in conturi, ca tranzactiile cu bani fizici sa devina dificil de facut sau imposibile. Ce aduce acest demers este o pierdere a livertarii individuale si colective. Caci nu e doar vorba ca asa se va st exact ce venit are cineva, de unde si ce face cu banii lui. Dar mai exista un punct de care nu vorbeste nimeni: cind nu mai merge curentul esti ca falit, nu poti cumpara nici macar un pahar de apa, fara sa mai vorbim de altele, Cind ti se blocheaza contul din vina ta sau a altora ramii un paria fara possibitatea de a cumpara mincare sa traiesti, sau sa mergi cu travaiul sau autobuzele, …. Si daca banca are o problemuta si iti pierde datele iar te poti trezi ca nu mai ai nimic, …. si esti cam in drum spre homeles. Si in UE? In UE se doreste introducerea unui euro digital si multi ministri din diverse tari europene sustin elimnarea monezilor si hirtiilor euro, pentru a combate cica piata neagra si spalarea de bani!?