Guvernul va avea totuşi emoţii. Nu acum însă

Mă număr printre cei – mulţi, puţini, nu ştiu – care nu cred în eficacitatea grevelor de luni, 31 mai. Guvernul va avea însă emoţii. Nu luni, ci în alte zile.

Mai cu ameninţări, mai cu zăhărelu’ (a se traduce promisiuni), echipa guvernamentală a tandemului Boc-Băsescu a reuşit să transforme mult trâmbiţata grevă generală de luni într-un protest serios diluat, care nu va clinti nici măcar un fir de praf de pe birourile de la Palatul Victoria. Personal, cred că guvernanţii au greşit că nu au „lăsat” ca greva – grevele să se desfăşoare la parametrii iniţial anunţaţi. Nu ar fi avut nimic de pierdut. O sută de mii, câteva sute de mii de români în stradă, un milion şi ceva în „look-out” nu ar fi schimbat, pentru Guvern, datele problemei.

Pachetul legislativ „Ciomu” tot ar fi ajuns la Parlament, asumarea răspunderii se „angaja”, urmau o moţiune de cenzură – creditată apriori cu şanse mici – şi contestarea la Curtea Constituţională, unde, tot apriori, riscul să se întâmple vreo nenorocire pentru Emil Boc & Co este destul de mic. Grevele nu ar fi împiedicat derularea acestui „program” bine gândit de guvernanţi şi nu de ieri, de azi.

Pentru că românii nu sunt unguri care să dea foc la sediile instituţiilor guvernamentale doar pentru că au fost minţiţi de un premier pe când era doar candidat, pentru că românii nu sunt greci care să devină violenţi doar pentru că şi-au pierdut salariile suplimentare. Concluzia: nici o emoţie pentru Boc, Videanu, Udrea, Blaga, Berceanu şi nici măcar pentru „tătucu'” Băsescu. Care oricum s-au obişnuit chiar mai repede decât Ion Iliescu cu strigările „Jos…!” şi „Demisia!” şi sunt hotărâţi să pună şi ei în aplicare tehnica „fierberii în suc propriu”, tot de la Iliescu citire.

Şi totuşi, Guvernul va avea emoţii. Poate chiar foarte mari. Dar asta în primele zile ale lunii iulie, când salariaţii îşi vor vedea fluturaşul cu dimensiuni mult mai mici, când pensionarii vor vedea noul cupon, când foarte mulţi, şi aici este vorba şi de cei care lucrează în mediul privat, vor vedea că le-a scăzut drastic puterea de cumpărare. Abia atunci va începe adevărata grevă. Dar nu una condusă (şi controlată) de sindicate.

Protestele care vor începe în luna iulie chiar vor pune mari probleme guvernanţilor. Întotdeauna, protestele spontane sunt mai periculoase decât cele care se desfăşoară după „regulile sindicale”. Nu mă gândesc la vreo revoluţie, pentru că ştim, totuşi, povestea cu mămăliga care nu explodează este valabilă la noi. Şi, în plus, nu se pune problema unei schimbări de regim, adică rezultatul unei revoluţii. În schimb s-ar putea să asistăm la o paralizare, în proporţii mari, a tuturor domeniilor de activitate. Şi în acest caz,Guvernului îi va fi foarte greu să supravieţuiască.

Dacă în iulie în România va fi o undă de şoc, pentru a rămâne la Palatul Victoria, Emil Boc & Co. nu au decât o singură ieşire. Să aducă urgent înapoi de la clientala politică din teritoriu sutele de milioane de euro aruncate pentru baze sportive, săli de sport din mediul rural, pentru reabilitări de cămine culturale, pentru asfaltări şi reabilitări fictive, pentru bordurizări etc.

Va trebui să o execute în public pe Monica Ridzi – apropo, chiar nu vrea nimeni să ne spună unde sunt cei 400.000 de euro dispăruţi în aprilie 2009 în triunghiul Bermudelor, MTS – o firmă de apartament – Costineşti – va trebui să o sacrifice pe Elena Udrea (nu prea cred totuşi că are cineva curajul) şi totodată să o pună să spună în public câţi centimetri de pasarelă s-au făcut cu cei peste un milion de euro pompaţi în primarul arădean Gheorghe Falcă pentru a lua mai mulţi bani la traversarea Mureşului spre ştrandul Neptun, va trebui să-l oblige pe Adriean Videanu să spună în direct şi la o oră de vârf ce beneficii a avut PDL din borduriadă etc.

Dacă nu va face nimic din cele de mai sus şi multe altele, Guvernul nu mai are altă alternativă pentru a rămâne la Palatul Victoria. Deci nu luni, acum, ci peste o lună se joacă meciul dintre români şi guvernanţi.