Happy Birthday, Mister Bond!

“Numele meu e Bond. James Bond”

Cine nu ştie pe de rost această magică frază?!

50 de ani de la primele aventuri pe ecran ale lui James Bond.

Apariţia Agentului 007 se datorează unui jurnalist seducător, marcat de război, şi unui preşedinte al Statelor Unite, fan al romanelor de spionaj. Bond s-a schimbat cu interpretările fiecărui actor – de la enigmaticul Sean Connery la durul Daniel Craig -, rămânând mereu fidel valorilor sale. Indiferent cât de mult s-a schimbat lumea, cărui bărbat nu-i plac o băutură tare, o parteneră sexy, o maşină rapidă şi cele mai noi gadget-uri? Un cunoscător al celor mai fine lucruri în viaţă, un seducător şi un erou care a salvat lumea de mai multe ori, James Bond a influenţat bărbaţii de câteva decenii încoace şi continuă să facă asta şi acum.

De-a lungul anilor, eroul a fost întrupat de Sean Connery, George Lazenby, Roger Moore, Timothy Dalton, Pierce Brosnan, Daniel Craig. Dar cred că niciun actor nu s-a asemănat mai bine cu James Bond decât Sean Connery. Eleganţa, clasa, şarmul, răceala, surâsul enigmatic s-au identificat cu acest personaj seducător, care a devenit o legendă. Actorul care a jucat până acum în cele mai multe filme rolul agentului secret e Sir Roger Moore, care a apărut în acest rol de şapte ori, în timp ce Sean Connery a jucat personajul James Bond de şase ori.

Actorii au conjugat cu profesionalism filmele poliţiste, thriller-urile şi cucerirea femeilor frumoase. De aici vine confirmarea pentru alte producţii ale aventurilor agentului secret din Serviciul Maiestăţii sale britanice.

James Bond este personajul a 9 nuvele, 12 romane, 23 de lungmetraje. Filmele cu el au fost proiectate în 49 de ţări, iar reţeta s-a ridicat la 5 miliarde de dolari.

Aventurile lui au început însă în 17 februarie 1952, când, la 43 de ani, Ian Fleming, aflat în biroul său din Jamaica, a scris, într-o dimineaţă, 2.000 de cuvinte care marcau naşterea celebrului spion al Majestăţii Sale. Era în timpul Războiului Rece, Cortina de Fier, cum o numise Churchill, împărţea Europa în două, de la Marea Baltică la Mediterana. Spirit vagabond, mare iubitor de călătorii, de femei, de golf şi de ruletă, Fleming s-a întrebat ce-ar face dacă ar fi spion. Povestea s-a născut din imaginaţia lui, dar nu numai.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, scriitorul avusese câteva acţiuni de contraspionaj şi servise de agent de legătură între diferitele servicii de informaţii. Chiar una dintre ultimele sale misiuni îl dusese în Jamaica, în 1944, pentru a asista la o conferinţă despre ameninţarea germană în Caraibe. Se îndrăgostise de acest loc şi schiţase, încă de atunci, planurile viitoarei sale case, “Goldeneye”, după numele unui proiect de operaţiune secretă pe care îl concepuse în timpul războiului.

Şi-a scris povestea fără note sau un plan prestabilit. Scotocind în bibliotecă, a găsit şi numele eroului, James Bond, care era de fapt numele unui personaj real, autorul unei cărţi consacrate păsărilor din Antile. “Un nume scurt, lipsit de romantism, anglo-saxon şi în acelaşi timp teribil de masculin”, nota el.

În aceeaşi după-amiază, a recitit ceea ce scrisese, a îmbunătăţit câteva pagini, apoi a pus manuscrisul în sertarul biroului şi, la apusul soarelui, s-a aşezat pe terasă pentru a bea un pahar. A doua zi, a reluat acelaşi program: scris, siestă, recitit, sertar, terasă. După o lună şi-a terminat istoria cu replica: “Acum târfa e moartă”.

Fantasticii actori ce l-au întrupat pe James Bond

O prietenă, căreia i-a dat să citească manuscrisul, a fost scandalizată: “Nu poţi să publici asta. O să fie ca o ghiulea legată de picioarele tale. Cel puţin fă-o sub pseudonim”. Lui Fleming a început să-i fie ruşine de cartea lui de spionaj. Dar, în final, a găsit un editor care admira scrierile fratelui său, Peter Fleming, autorul unor poveşti de călătorie. Tirajul a fost pe măsura speranţelor modeste: 4.750 de exemplare.

Dar, imediat după publicare, televiziunea s-a năpustit asupra acestui agent secret de un tip nou. CBS a obţinut drepturile de ecranizare pentru “Casino Royale”, contra sumei de o mie de dolari. S-a făcut un film de televiziune de o oră, care a fost difuzat în 1954, James Bond a fost americanizat primind numele „Jimmy”, iar scena de tortură a fost mult îmblânzită. A fost chiar schimbat finalul. Ian Fleming a fost surprins, dar a început să viseze la o ecranizare pentru marele ecran. Cu atât mai mult cu cât producătorul Alexander Korda părea foarte interesat de cel de al doilea roman al lui, “Live and Let Die”. El a promis să vorbească cu Carol Reed, realizatorul peliculei “The Third Man”, şi cu David Lean, care semnase “Lawrence al Arabiei”. Dar niciun realizator n-a luat în serios propunerea. Printre ei se afla şi un oarecare Irving Allen, care nu convingea la începuturile sale de la Warwick Films.

În 1958, în disperare de cauză, Fleming începe să scrie singur scenariul la “Thunderball”. Cu ajutorul lui Kevin McClory, un tânăr realizator prezentat de un prieten, şi al scenaristului Jack Whittingham, el inventează o poveste, încă mai percutantă, a cărei acţiune se petrece în cea mai mare parte sub apă. Dar niciun studio nu vrea să finanţeze proiectul, considerându-l prea scump. Dornic să nu lase să se piardă o idee bună, Fleming scrie imediat un roman. McClory şi Whittingham protestează şi vor să interzică publicarea cărţii “Thunderball”. Procesul a durat mai mulţi ani împiedicându-i pe viitorii producători să demareze franciza cu această poveste, care va deveni film abia în 1965. Sunt amănunte picante, destăinuite cu şarm de către Sophie Benamon.

Seducătorul şi nonşalantul spion

Un seducător Pierce Brosnan

La sfârşitul anilor ’50, Fleming era sătul de cinema. Când Harry Saltzman îl contactază pe agentul lui pentru a cumpăra drepturile pentru toate scrierile sale cu James Bond, scriitorul este reticent. Dar producătorul reuşeşte să-l convingă. Salzman a plătit 50.000 de dolari, o sumă colosală în epocă, pentru romanele apărute, exceptând “Casino Royale”, cumpărat deja de CBS. Asta însemna şapte filme: “Live and Let Die”, “Moonraker”, “Diamonds Are Forever”, “Din Rusia, cu dragoste”, “James Bond contra Dr No”, “Goldfinger” şi “For Your Eyes Only”. Fleming nu vrea să se implice în scrierea scenariilor decât pentru o reţetă fixă de 100.000 de dolari pe film şi procentul de 1% din beneficii. Dar înţelegerea prevede ca măcar un film să fie început în şase luni, altfel Saltzman pierdea dreptul de realizare şi cei 50.000 de dolari. Era o modalitate prin care Fleming, sătul de promisiunile neonorate, dorea să vadă lucrurile realizându-se. Tocmai avusese o criză cardiacă şi nu dorea să moară înainte de a-l vedea pe James Bond pe ecran.

Lunile treceau, iar Saltzman nu reuşea să găsească un distribuitor dispus să se lanseze în această aventură, când un prieten i l-a prezentat pe Albert R. Broccoli, un producător american care lucra în Anglia şi care devorase romanele lui Fleming. Acesta a vrut să cumpere el drepturile, dar Saltzman nu voia să renunţe. Până la urmă s-a ajuns la o asociere, cei doi devenind parteneri în două companii: “Danjaq” pentru drepturile asupra cărţilor şi “Eon” pentru producerea filmelor.

Dar totul mergea la fel de greu. Cele mai mari studiouri refuză proiectul. Mai puţin hotărât este studioul “United Artists”, unde David Picker se lasă convins, sperând să realizeze pelicule în stilul filmului de succes al lui Alfred Hitchcock, “North By Northwest”.

El le acordă 900.000 de dolari şi îi sfătuieşte să înceapă cu “James Bond contra Dr No”, al şaselea episod, cel mai vizual şi mai uşor de realizat dintre romanele lui Fleming.

În această perioadă s-a născut şi „bondmania”, graţie unui fan numit John Fitzgerald Kennedy. În timp ce romanele se vindeau cu succes în Marea Britanie, reputaţia lui James Bond nu reuşea să traverseze Atlanticul. Până când, preşedintele Statelor Unite a clasat, într-un interviu, “Din Rusia, cu dragoste” printre cărţile sale preferate, chiar după “Roşu şi negru” al lui Stendhal. Din acel moment, aura spionului Majestăţii Sale s-a impus exploziv. Nu s-ar fi putut spera la o mai bună campanie de promovare.

Dar cine va fi seducătorul şi nonşalantul spion? Candidaţii sunt numeroşi. Bond, seducătorul asasin, dur, cu preferinţe către sticlă şi trabuc, pare prea tern pentru cinema. Scenaristul Maibaum îl transformă într-un dandy. Gluma era, în epocă, o manieră modernă de a ocoli cenzura care intervenea în tot ceea ce se referea la sex şi la violenţă.

Roger Moore în The Spy Who Loved Me

Trebuia speculat şi un alt aspect din romane: Fleming cita câteva mărci cunoscute de băuturi, de haine şi de bijuterii cu scopul de a-şi defini mai bine personajele, ceea ce era o inovaţie la acea vreme. Dar, dacă Fleming nu-i atribuise lui Bond nicio preferinţă pentru un alcool anume, făcându-l să bea toate şampaniile din lume, Broccoli şi Saltzman şi-au dat seama imediat de profitul pe care îl pot avea din fidelitatea rolului pentru anumite mărci. Aşa a apărut în filme vodka “Smirnoff”, cu care ei au negociat un adevărat parteneriat.

În paralel, cei doi producător au început să caute regizorul ideal. Au propus proiectul lui Guy Green, Guy Hamilton, Ken Hughes şi, în sfârşit, lui Terence Young. Cineastul, căruia Albert Broccoli îi produsese deja trei filme, printre care “Beretele roşii”, avea clasa necesară pentru James Bond. Îi cooptează în echipa sa pe scenograful Ken Adam, directorul de imagine Ted Moore şi şeful de cascadorii Bob Simmons. Rămânea să fie găsit James Bond.

Descrierea lui Fleming era foarte precisă: 30 de ani, suplu, cu umeri largi, ochi albastru-cenuşii, păr negru, bărbie puternică, gură crudă, cicatrice pe obrazul drept. Printre numeroşii candidaţi a figurat chiar seducătorul Cary Grant, în vârstă de 56 de ani, care ar fi urmat să apară într-un singur film, dar care a refuzat rolul. Producătorii vizau însă o serie cinematografică. James Mason, cunoscut pentru rolurile de băiat rău, n-a vrut să semneze decât pentru două filme. David Niven, preferatul lui Fleming, era prea scump şi, mai ales, nu destul de agresiv. Au fost avuţi în vedere şi Richard Burton, James Stewart, Trevor Howard şi Rex Harrison.

Un Don Juan al spionajului

Sean Connery şi Kim Basinger

Producătorii şi-au dat seama că numai un necunoscut ar accepta un rol din cauza căruia ar trebui să renunţe la carieră pentru a se lansa într-o serie de filme de spionaj.

Terence Young a chemat la audiţie un debutant de 33 de ani, Richard Johnson, care fusese în timpul războiului în Navy, ca şi Fleming. Saltzman a propus şi el un actor promiţător care juca atunci în “Ivanhoe”, şi care va face vogă: Roger Moore. Dar acesta nu putea să renunţe la contractul pe care îl avea cu televiziunea. Broccoli l-a descoperit pe Sean Connery într-o producţie Disney, unde lupta cu mâinile goale. Solid ca o stâncă, agil ca un tigru, acesta l-a impresionat pe producător. În plus, avea şi sex-appeal.

Fleming era mai puţin entuziasmat. Nu credea că acest scoţian de 30 de ani, provenit dintr-o familie de muncitori, l-ar putea încarna pe eroul său. Dar decizia a fost luată. Connery a semnat un contract pentru cinci episoade, cu o derogare care îi permitea să joace numai într-un alt film într-un an.

Rămânea de realizat transformarea lui într-un Don Juan al spionajului. Terence Young l-a dus la croitorul lui, i-a comandat cămăşi pe măsură şi a conceput un stil vestimentar simplu, şic, pentru masivul Connery, înalt de 1,89 metri, care a devenit marca James Bond.

Treptat s-a completat castingul. Fuseseră atribuite toate rolurile, în afara celui al pescuitoarei de scoici Honey Ryder. Producătorii au descoperit o fotografie a Ursulei Andress, soţia unui prieten al lui Terence Young, care nu dorea să devină actriţă. De altfel ea a avut o carieră scurtă, terminată prin căsătoria cu actorul John Derek. Tânăra, de origine elveţiană, a fost convinsă să accepte rolul de către Kirk Douglas.

Timothy Dalton în Arma mortală

La 16 ianuarie 1962, James Bond prinde viaţă în Jamaica, unde se născuse sub pana lui Fleming cu zece ani înainte. Scriitorul vizita des platoul şi a fost atât de impresionat de Ursula Andress încât a inclus-o în romanul pe care îl scria atunci, “În serviciul Majestăţii Sale”, iar Sean Connery l-a făcut să dea o origine scoţiană eroului său.

Un decor de vis, un ritm trepidant, o muzică şi un generic originale au constituit reţeta succesului.

Locurile idilice, exotice ale filmărilor au contribuit şi ele la atragerea spectatorilor, compensând bugetul mic al producţiei. Producătorii au cerut studioului “Universal” o suplimentare de 100 de mii de dolari care a venit cu greu. Pe cine va interesa în America un spion britanic?

În acelaşi timp, scenograful Ken Adam, rămas în studiourile “Pinewood”, s-a lăsat pradă tuturor extravaganţelor, creând grota Doctorului No în care a inclus chiar o copie după un tablou de Goya, “Portretul Ducelui de Wellington”, care tocmai fusese furat de la “National Gallery”.

Monty Norman a compus tema muzicală pentru generic, orchestrată de John Barry. Genericul a fost gândit de Maurice Binder în alb-negru, cu un bărbat văzut prin ţeava revolverului care trage către ecranul ce se umple de roşul sîngelui.

Peter Hunt a reliazat montajul în stilul publicitar, mergând la esenţial şi suprimând o serie de amănunte. Până atunci, de exemplu, când un personaj pleca cu maşina, era urmărit ieşind din casă, traversând trotuarul, dechizând portiera, urcând, închizând-o, demarând… Bond părăseşte încăperea şi se află deja în maşină. Ritmul este rapid şi va deveni un “stil Bond” în montaj.

O altă marcă sunt “fetele Bond”. Apariţia Ursulei Andress în bikini alb n-a suscitat polemici, dar a creat un eveniment. La sfârşitul anilor ’50, ligile moraliste au acordat o oarecare libertate cinema-ului. Marilyn Monroe şi James Dean deschiseseră drumul, “Dr. No” a lărgit posibilităţile. Nu apare niciun sân gol, dar întregul este sugestiv. Pozele lascive ale femeilor fatale, care împânzesc filmul, le-au dat dreptate producătorilor, care văzuseră în ele un ingredient al succesului.

George Lazenby

La 5 octombrie 1962, în plină criză a rachetelor care a opus Uniunea Sovietică Statelor Unite, ducând lumea în pragul unui al treilea război mondial, “James Bond 007 contra Dr No” a fost proiectat în premieră mondială la Londra, cu mare succes. În Franţa, filmul s-a clasat pe locul al patrulea, înainte de “Lawrence al Arabiei”. Abia după şapte luni l-au descoprit şi americanii care s-au entuziasmat mai greu, chiar dacă articolele critice au fost favorabile.

Totuşi, nimeni nu-şi imagina atunci că James Bond urma se devină cea mai longevivă serie a cinematografului internaţional.

Următorul film, “Skyfall”, un thriller excepţional, cu cascadorii care-ţi fură ochii, realizat de Sam Mendes, cu Daniel Craig în rolul principal, va fi lansat în 26 octombrie, cu ocazia sărbătorii a 50 de ani de la primele aventuri pe ecran ale Agentului 007. Coloana sonoră va fi interpretată de Adele, iar piesa se numeşte tocmai “Skyfall”. Alte vedete care au cântat pe coloana sonoră a filmelor cu James Bond sunt Paul McCartney, Shirley Bassey, Tina Turner, Duran Duran, Tom Jones, Madonna şi Sheryl Crow.

Filmul are o distribuţie stelară care îi include pe Javier Bardem, Ralph Fiennes, Ben Whishaw, Albert Finney şi Judy Dench.

Agentul 007 ne-a obişnuit de-a lungul longevivei francize Bond să apară la volanul unui “Aston Martin”, să seducă cele mai sexy femei şi să comande mereu “Vodka Martini”, cocktailul său preferat. Cocktail-urile Vodka Martini au devenit sinonime cu agentul britanic, el fiind deseori filmat comandând băutura cu celebra replică: “Shaken, not stirred” (agitată, nu amestecată). Replica a fost folosită pentru prima oară în 1964, pe când Sean Connery îl interpreta pe Bond în “Goldfinger”. În romanele lui Ian Fleming, băutura este menţionată pentru prima oară în “Diamonds Are Forever”, carte apărută în 1956, iar celebra replică este inclusă abia în 1958, în romanul “Dr. No”.

Pierce Brosnan în Goldeneye

Însă pentru un contract de sponsorizare substanţial producătorii celui de-al 23-lea film al seriei au fost de acord să schimbe distinctiva băutură a lui James Bond cu berea “Heineken”. Daniel Craig, într-una dintre scenele filmului “Skyfall”, va fi surprins comandând o bere.

“Daniel Craig a fost un Bond excelent, e un actor super şi un om extraordinar. Fanii îl iubesc şi nu cred că există un actor mai bun care să joace acest rol. Aş vrea ca Daniel să depăşească recordul lui Roger şi să facă opt filme. Mulţi oameni au spus că Daniel a fost Bond-ul lor preferat de la Sean Connery încoace şi nu pot să-i contrazic. Face o treabă grozavă”, a spus producătorul Michael G. Wilson, citat de “The People”.

Costumele lui James Bond, expuse la Londra

Daniel Craig, ultimul James Bond

În vara aceasta, celebrarea unei jumătăţi de secol de James Bond s-a făcut şi prin intermediul unei expoziţii cu costumele şi accesoriile personajelor, la “Barbican Gallery” din Londra. Câţi spectatori n-au visat la costumele lui James Bond, în stilul “Savile Row”, la maşinile şi la maşinăriile lui? Toate acestea, plus decorurile de la primul film, “James Bond contra Dr. No” până la “Skyfall”, au atras privirile Londrei şi nu numai.

Două recente vânzări publice ale unor obiecte ale universului James Bond, la Christie’s, desfăşurate în 28 septembrie şi 8 octombrie online şi apoi într-o licitaţie directă la care a asistat şi actorul Roger Moore, au adus peste 2 milioane de euro. Cumpărători din 42 de ţări s-au luptat pentru achiziţionarea pieselor, banii urmând să fie donaţi unor societăţi caritabile.

O parte a obiectelor au provenit direct de la “Eon Production”.

Piesa-far a colecţiei a fost maşina “Aston Martin DBS” neagră, condusă de Daniel Craig în prima scenă din “Quantum of Solace” (2008), într-o cursă pe drumurile Italiei. Estimată la 125.000-190.000 de euro, maşina a fost achiziţionată cu 299.633 euro.

Sean Connery în Diamonds are forever

Ceasul “Omega”, purtat de actor în “Skyfall”, a fost cumpărat cu 195.305 euro, iar smokingul semnat “Tom Ford” a fost adjudecat la 58.188 euro.

Partitura cântecului-titlu din “Skyfall” interpretat de Adele, cu autograful cântăreţei, a fost cedată la 17.078 euro, iar costumul de baie albastru, purtat de Craig în “Casino Royale”, în 2006, semnat “Perla”, şi-a găsit cumpărător la preţul de 55.207 euro. În total, 2.034.999 de euro.

Cu siguranţă, James Bond va exista mereu. Cinic, amoral, snob, brutal, incult, cunoscut prin surâsul său enigmatic, ca şi prin eleganţa sa virilă prin şarmul cu care seducea toate femeile.

James Bond îşi va sărbători cei 50 de ani în octombrie alături de toţi cei şase bărbaţi care l-au interpretat. Petrecerea care va marca o jumătate de secol de existenţă a super-spionului britanic se anunţă una spectaculoasă, organizată de studiourile MGM la Hollywood, potrivit “Sunday Express”.

Scenă din Liga Oamenilor Extraordinari

La petrecerea din octombrie de aniversare a 50 de ani cu James Bond vor participa şi numeroase “Bond girls”, actriţe care au apărut pe marele ecran alături de celebrul spion, adesea în relaţii amoroase. Printre acestea şi-au confirmat prezenţa Ursula Andress şi Eva Green.

Roger Moore, de 84 de ani, care l-a încarnat de şapte ori pe celebrul spion englez, şi “James Bond Girl” din “Moonraker”, actriţa Irka Bochenko, vor cânta în duet „Happy Birthday Mr. Bond!”.

O serie de evenimente speciale vor fi organizate peste tot în lume, printre care lansarea unei expozţii dedicate lui James Bond la “Muzeul de Artă Modernă” din New York, un concert cu muzica din film, susţinut la teatrul “Samuel Goldwyn” din Los Angeles şi lansarea unui nou documentar intitulat “Everything or Nothing: The Untold Story of 007”.