Hârtiile oficiale (10)

Moto: „Hârtiile oficiale reprezintă fundamentul neprețuitei stabilități“ (Legiuitorul universal)

Hârtiile oficiale importante (doar) pentru tine (partea a 4-a)

Am dat acest exemplu pentru frumuseţea sa strălucită, însă, desigur, rapoarte amănunţite trebuie să dea oficialităţile subordonate din fiecare sector de activitate, nu numai asistentele medicale. Problema este că, deocamdată, în cea de-a paisprezecea civilizaţie terestră, civilizaţia noastră, traseul hârtiilor oficiale nu este populat decât de documentele care circulă în ambele sensuri între oficialităţi, persoanele fizice netrebuind să se supună acestui demers. Preluând de asemenea atât de potrivita metaforă a lui Robert Birocraticul, ne aflăm în faţa unui mare bulevard cu o circulaţie teribilă pe părţile carosabile, dar cu trotuare fără pietoni. Aşa că se preconizează adoptarea unui pachet de legi care să reglementeze rapoartele zilnice pe care (ca să nu se simtă discriminaţi) le vor trimite şi persoanele fizice către oficialităţile desemnate pentru acest scop.

Aşa cum am spus, trebuie să combatem cu toată convingerea ideea răuvoitoare care plasează, printre aşa-zisele hârtii oficiale importante pentru nimeni, hârtiile oficiale emise de către oficialităţi pentru oficialităţi, chiar dacă neiniţiaţii, superficialii sau duşmanii inveteraţi ai ordinii vor veni cu veşnicele lor două observaţii neruşinate:

– că din cauza suprasolicitării personalului cu hârtii oficiale, se pierde o mare parte din productivitatea muncii. Răspunsul este că fără acele hârtii oficiale nimeni n-ar putea să se descurce în haosul care oricum există;

– că avalanşa de hârtii oficiale pretinse de cele mai multe ori nici nu este citită de forurile superioare. (De aici, „hârtiile virgine“ sau „hârtiile oficiale pentru nimeni“). Această rezervă răutăcioasă conţine o contradicţie în sine: păi, dacă, aşa cum pretind răuvoitorii, din cauza suprasolicitării personalului cu hârtii oficiale, se pierde o mare parte din productivitatea muncii, nu este bine ca măcar cei ce le primesc să nu-şi piardă şi ei vremea cu ele?

În urma unui asemenea răspuns, neiniţiaţii, superficialii sau duşmanii inveteraţi ai ordinii sunt obligaţi să-şi recunoască spăşiţi eroarea.

O altă anexă utilă

pentru cetăţeanul

petiţionar (partea I)

Dat fiind faptul regretabil că fiinţa umană se naşte doar cu câteva reflexe primare – de supt, de apucat etc. – şi nu şi cu o percepţie corectă a hârtiilor oficiale, percepţie teoretică înaintea dezvoltării deprinderilor practice, precizări asemenea celor din anexa de faţă nu sunt numai necesare, ci chiar vitale în itinerarul zilnic al omului de la venirea pe lume şi până la obştescu-i sfârşit, aşa cum se precizează de la început în acest GHID UNIVERSAL NEPREŢUIT, de folosit în minunatul labirint al celui mai splendid trai în birocraţia ce ne îmbrăţişează condescendent, de la certificatul de naştere până la certificatul de deces. O iniţiativă legislativă – aflată în Parlament de prea multă vreme – stipulează drept soluţie predarea în şcoli a BIROCRATOLOGIEI, drept materie principală. Această propunere atât de legitimă n-a intrat încă spre vot în plen, întrucât aleşii nu s-au putut pune de acord dacă noua disciplină de învăţământ – considerată necesară în unanimitate – ar trebui studiată începând abia din clasa a doua primară ori mai devreme.

Am comis pleonasmul „cetăţeanul petiţionar“, conştient fiind că orice cetăţean cinstit este un cetăţean petiţionar, dar am vrut să-i subliniem această calitate sublimă în demersul său sisific de a obţine ceva pe cale directă, pe cale cinstită, pe cale legală, adică pe cale birocratică în lumea asta. Şi cum „să obţii ceva pe cale legală în lumea asta“ fără să tânjeşti la nişte hârtii oficiale? Cum?

Acum, după ce am menţionat (fără a intra în amănunte) geneza, evoluţia dialectică în spirală (şi profund democratică!) a hârtiilor oficiale, este cazul să arătăm şi modul cum poate cetăţeanul petiţionar să ajungă la documentele pe care le doreşte.