Hârtiile oficiale (2)

Introducere

Adică foarte necesarul şi obligatoriul curs pregătitor

Clasificarea hârtiilor oficiale

(Cu pilde reprezentative!)

Hârtiile oficiale se clasifică după:

l Momentul în care au fost iniţiate pentru întâia oară;

l Momentul în care au fost emise;

l Hârtiile oficiale la vedere;

l Hârtiile oficiale clasificate;

l Hârtiile oficiale importante pentru întreaga omenire;

l Hârtiile oficiale importante pentru întregul popor;

l Hârtiile oficiale importante (doar) pentru noi;

l Hârtiile oficiale importante (doar) pentru mine;

l Hârtiile oficiale importante (doar) pentru tine;

l (Hârtiile oficiale importante pentru nimeni).

După cum se va vedea, există şi alte categorii. Pe care în nici un caz nu le vom omite.

În unele lucrări lipsite de rigoare ştiinţifică se vorbeşte despre o categorie a „Hârtiilor oficiale importante pentru nimeni“. Ba, mai mult, în acele scrieri nocive se susţine că respectivele hârtii ar fi mult mai numeroase decât toate celelalte categorii enunţate mai sus. Dar despre această problemă ne vom ocupa imediat ce-i va veni rândul.

Momentul în care au fost iniţiate pentru întâia oară hârtii oficiale

Hârtiile oficiale, prin rigoare şi prin regulile stricte pe care le respectă, reprezintă ordinea. Or se ştie, aşa cum a precizat încă Hesiod, reluat de Borak cel Bătrân, „Cel mai bun lucru pentru muritori este ordinea şi cel mai rău dezordinea.“

În ceea ce numim noi „primele două civilizaţii terestre“, documentele oficiale au fost imprimate pe un material azi dispărut. Se ştie că primele două civilizaţii terestre adorau luna, iar zeul morţii era „Theia“, planeta care s-ar fi ciocnit de Terra, din fragmentele ei născându-se satelitul nostru natural. Suportul pe care au fost imprimate actele oficiale în primele două civilizaţii terestre provenea tocmai de la rămăşiţele fostului corp ceresc Theia. În paranteză fie spus, ipoteza după care acele materiale ar fi dispărut astăzi din pricina birocraţiei excesive din primele două civilizaţii terestre nu stă în picioare: în primul rând că nici o birocraţie nu poate fi socotită excesivă şi în al doilea rând fiindcă documentele acelea au constituit modelele inestimabile pentru civilizaţiile ulterioare, chiar dacă au dispărut odată cu autorii lor: ele au pătruns pentru vecie în ADN-ul umanoizilor, definindu-l.

În continuare, se pare că prima hârtie oficială nici n-a fost o hârtie, ci un şirag de pietricele prinse pe un şnur purtat la gât de Poolo IV Cel Superb, Regele tribului Ochii Cerului din cea de a treia civilizaţie terestră. De pe acest şirag de pietricele se putea afla – în orice clipă! – averea impozabilă a fiecărui supus. Se spune că marele preot Rugub-ubu, inventatorul acelui sistem de semne, ar fi fost ucis (pe bună dreptate şi în interesul major al tribului) pentru ca doar Regele să cunoască semnificaţia fiecărei pietricele şi, mai ales, semnificaţia succesiunii ei pe şirag. Aşa că doar Poolo IV (Cel Superb) putea spune în ORICE clipă despre ORICE supus ORICE datorie avea (sau era nevoie s-o aibă).

Pe patul de moarte al lui Poolo IV, Poolo V Cel La Fel de Superb, a primit acest cel mai sacru secret de la Tatăl Său. Secret păstrat dinastic până la accederea pe tron a lui Poolo XI Cel Înţelept, despre care documentele spun că ar fi fost un savant analfabet, aşa că, odată cu el, primul înscris oficial s-a pierdut.

Mult mai târziu, pe vremea celei de a şaptea civilizaţii terestre, P’oolo IV, temutul rege al tribului Urechile Cerului, a beneficiat de un şirag de scoici, un sistem de scriere mult mai avansat decât cel folosit de pierduta dinastie Poolo din cea de a treia civilizaţie terestră. Din păcate, nu ni s-au păstrat cu certitudine minunatele performanţe ale acelui sistem de depozitare al datelor, deşi dispunem de câteva explicaţii ale unor savanţi de cea mai mare credibilitate. Toţi se bazează pe faptul că a şaptea civilizaţie terestră a fost, după cum se ştie, o civilizaţie lacustră, astfel explicându-se folosirea alfabetului scoicilor, alfabet utilizat până la cea de a unsprezecea civilizaţie terestră („Civilizaţia de Aur“), când triburile de vânători s-au bucurat pe scară largă de scrisul pe pieile de animale vii, motiv pentru care vorbim despre perioada pre-pergamentului. Dezavantajul arhivării scrierilor oficiale pe pielea animalelor vii l-a reprezentat doar faptul că acele animale se deplasau pentru păşunat, aşa că documentele erau într-o permanentă mişcare. Dar mai era şi problema animalelor–arhivă care erau sacrificate ori mureau din alte cauze.

Abia în vremurile noastre, vremurile civilizaţiei a paisprezecea, („Civilizaţia Nucleară“) lucrurile au avansat rapid: de la scrierea pe pietre, pe ziduri, pe pergament, pe hârtie, pe orice obiect material şi, în sfârşit, culmea birocraţiei, scrierea virtuală, scrierea pe echipament electronic. Despre această birocraţie avansată va trebui să vorbim, în NEPREŢUITUL GHID UNIVERSAL de folosit în minunatul labirint al celui mai splendid trai în birocraţia ce atât de subtil ne îmbrăţişează condescendent – de la certificatul de naştere până la certificatul de deces.

Demersul nostru este cu atât mai urgent cu cât nu ştim cât timp mai are şi civilizaţia a paisprezecea a Terrei, „Civilizaţia nucleară“.