Hârtiile oficiale (30)

Moto: „Hârtiile oficiale reprezintă fundamentul neprețuitei stabilități“ (Legiuitorul universal)

Mesaje din partea noii puteri şi hârtiile lor oficiale (continuare)

a) Hârtiile oficiale la vedere ale noii puteri

Noile autorităţi venite la putere în mod cu totul legitim, fie că în urma unei lovituri de stat, fie prin succesiune lină, aclamate întotdeauna cu entuziasm de către naţiunea recunoscătoare, vor analiza cu mult discernământ hârtiile oficiale la vedere ale foştilor şi vor lua de acolo tot ce este în concordanţă cu progresul girat chiar de ele şi vor arunca la coş tot ceea ce contravine noii bunăstări a poporului. După ce va fi difuzat pe toate canalele posibile mesajul atât de limpede şi de promiţător al noului şef şi după ce s-a trecut şi peste analiza cu maxim discernământ a hârtiilor oficiale ale foştilor, se vor promulga hotărârile oficiale ale noii puteri. (Că altfel ar fi haos!) Problema este că încă de pe când îşi arată entuziasmul nestăvilit, naţiunea recunoscătoare va trebui să se conformeze, pe dată şi necondiţionat, noii situaţii impuse de hârtiile oficiale la vedere care încă n-au avut timp să fie imprimate (şi deci încă nu sunt la vedere).

Hârtiile oficiale la vedere ale noii puteri pot să fie preluate parţial ori în întregime din hârtiile oficiale la vedere ale fostei puteri, pot fi modificate treptat sau doar reformulate, dar importante sunt accentele noi ce se vor pune în ceea ce priveşte priorităţile, precum şi noua interpretare a fiecărui cuvânt.

Dacă, de exemplu, şi în vechile legi era INTERZIS să porţi mai mult de două inele pe mâna stângă şi doar unul pe mâna dreaptă, prevederi cărora nu li s-a prea dat importanţă, noile hârtii oficiale vor stipula că este STRICT INTERZIS să porţi mai mult de două inele pe mâna stângă şi doar unul pe mâna dreaptă. Aşa că organele – în uniformă sau în civil – vor avea nu numai dreptul, ci chiar şi obligaţia să considere suspect pe oricine întâlnit cu mâna în buzunar. Aşa că vor putea doar trece prevăzătoare pe lângă posibilul infractor, îl vor putea opri pe stradă sau oriunde s-ar afla, îl vor putea reţine sau chiar vor putea preventiv să-l împuşte .

Aşadar, noile prevederi şi noile accente vor veni din vechile cutume provenite din tradiţia noastră sfântă, realitate pe care nimeni n-are voie s-o uite, ea fiind singura care-l poate ghida în momentele de tranziţie de la vechea putere la noua putere, momente când hârtiile oficiale la vedere ale noii puteri încă nu au avut vreme să fie publicate. Când sunt publicate, primesc putere de lege .

Un sfat: deşi hârtiile oficiale la vedere emise de noile autorităţi prevăd în amănunte noul trend, este important să studiaţi cu multă atenţie mai ales acele prevederi care încalcă expres sau doar în subsidiar vechile prevederi, întrucât pe acele diferenţe se vor focaliza în primul rând noile organe. Aşa că, dacă vreţi neapărat să încălcaţi o lege, un decret sau un ordin, este recomandabil să încălcaţi o lege, un decret sau un ordin emise încă de vechiul regim, chiar dacă acea lege, acel decret sau acel ordin nu au fost (încă?) abrogate. Noile oficialităţi îşi favorizează propriile emanaţii şi vor fi mai blânde cu cei ce greşesc doar în legătură cu moştenirea legislativă (încă) preluată.

Cetăţeanul Raimond J. W. Rousseau a fost dat pe mâna justiţiei pentru activitate subversivă la adresa noii puteri. În concret, numitul Raimond J. W. Rousseau a fost acuzat că ar fi aruncat o sticlă incendiară pe fereastra sediului Partidului Noii Ordini din satul Lumpen, comuna Viaţa Nouă. Abia ieşit dintr-o lungă şi periculoasă ilegalitate, Partidul Noii Ordini nu-şi putea permite asemenea pierderi , măcar până ce îşi va putea consolida administraţia în vederea colectării de fonduri de la naţiunea recunoscătoare. Aşa că pe inculpatul Raimond J. W. Rousseau îl aştepta o pedeapsă binemeritată. Şi, într-adevăr, la prima instanţă, nemernicul a fost condamnat – pe bună dreptate! – la ani grei de ocnă. În pledoaria sa, avocatul din oficiu s-a bazat doar pe cererea clemenţei, prezentând drept circumstanţă atenuantă starea de turmentare a făptuitorului. Instanţa, bineînţeles, n-a luat în considerare o asemenea apărare, nici certificatul prin care s-a dovedit procentul mare de alcoolemie nepărând suficient. (Preşedintele Completului, onorabilul Augustus Pavlovici-Bubulak, după cum se ştie, este un mare admirator al lui Seneca, iar Seneca, după cum de asemenea se ştie, a spus că „Nimic nu seamănă mai bine cu un nebun ca omul beat”. Cum să iei în considerare drept circumstanţă atenuantă starea de turmentare, când de mii de ani se ştie că aceasta, starea de turmentare, constituie mult mai degrabă o circumstanţă agravantă?)

Aşa că rudele condamnatului l-au angajat pe celebrul avocat Ludovic L. şi acesta a mers pe o cu totul altă cale: după ce a citat cu mult sârg pasaje semnificative din gândirea lui Seneca, a Sfântului Augustin şi a lui Borak cel Bătrân , a arătat că R.J.W.R. n-a atentat la sediul de partid al noii puteri decât în mod cu totul întâmplător, numitul R.J.W.R. fiind cunoscut cu un piroman înrăit, incendierea sediului Partidului Noua Ordine fiind a optsprezecea faptă de acest soi săvârşită de inculpat. Pledoaria aceasta a avut un succes enorm, deoarece astfel s-au lămurit şi alte cincisprezece cazuri de incendieri rămase cu autor necunoscut. Aşa că, nefiind un delict privind Partidul Noua Ordine, ci doar nişte delicte de drept comun, Instanţa Superioară, măgulită şi de faptul că maestrul Ludovic L. s-a arătat şi el un admirator al lui Seneca, a redus la un sfert pedeapsa şi după doar câteva zile, numitul Raimond J. W. Rousseau a beneficiat de amnistia decretată de noua putere şi s-a putut întoarce liniştit la vechile-i îndeletniciri.

Cazul acesta are şi un epilog fericit. După ce Noua Putere a devenit vechea putere, în urma unui puci strălucit condus de locotenent colonelul Pavel P. Pavelcek, Raimond J. W. Rousseau a fost declarat luptător împotriva vechii puteri, beneficiind de toate drepturile cuvenite celor ce şi-au riscat libertatea – şi chiar viaţa – în favoarea progresului şi pentru un trai mai bun pentru întregul popor.

Totuşi, procesul are şi un epilog nefericit: în urma strălucitei lovituri de palat a sergentului major Richard W. J. Richardson Junior (fiul celebrului inter stânga Richard W. Y. Richardson), acoliţii fostului şef de stat, colonelul Pavel P. Pavelcek, au fost deferiţi Curţii Marţiale. Printre ei şi mizerabilul piroman înrăit Raimond J. W. Rousseau. (Pentru amănunte, studiaţi hârtiile oficiale disponibile în arhivă.)