Hârtiile oficiale (44)

3. Hârtiile oficiale provenite din comunicate amplu difuzate de către anumite foruri profesionale sau organizaţii civice (continuare)

4. Un angajament electoral căruia îi lipseşte „When“ („Când“)

„De asemenea, dată fiind realitatea că în cartierul 29 Februarie trăiesc, după datele furnizate de ultimul recensământ, un număr foarte mare de persoane în vârstă, se preconizează să se ridice din fondurile Primăriei două centre de asistenţă pentru bătrâni. Acest lucru se va realiza printr-o asociere stat-privat, creându-se în acest scop o societate pe acţiuni.“

După ce domnul Ragnar Ionescu a reuşit să-l învingă într-un scrutin extrem de strâns pe domnul Filip I. Resănescu şi au trecut doi ani fără a se auzi de vreun centru de asistenţă pentru vârstnici, opoziţia prin acelaşi domn Filip I. Rusănescu l-a atacat dur în presă pe domnul Ragnar Ionescu, reproducând pasajul de mai sus şi subliniind „iarăşi o promisiune dintre cele multe ce n-au fost onorate“. Domnului Ragnar Ionescu nu i-a venit deloc greu să contraatace, cerând ca onor populaţia să citească exact textul cu pricina, unde nimeni nu va găsi vreodată scris că dânsul, adică domnul Ragnar Ionescu, s-ar fi angajat la ridicarea acelui centru de asistenţă la o dată anume, ci doar atunci când se vor edifica sursele necesare din fondurile Primăriei, el doar amintind promisiunile neonorate de atâţia ani ale diferitelor administraţii. Dar domnul Ragnar Ionescu i-a mulţumit totuşi domnului Filip I. Rusănăscu că a amintit această problemă şi a promis ca îndată ce se vor găsi fondurile necesare, nimeni – absolut nimeni! – nu va putea împiedica ridicarea unei construcţii moderne, înzestrată cu toate utilităţile şi cu personal calificat menit să facă viaţa mai uşoară pentru seniorii care prin sudoarea muncii lor au făcut posibil să avem astăzi măcar şi puţinul de care dispunem.

5. Un angajament electoral căruia îi lipseşte „Why“ (De ce“).

„… de asemenea, se preconizează ca în următorii doi ani să se ridice în cartierul 29 Februarie din fondurile Primăriei două centre de asistenţă pentru bătrâni. Acest lucru se va realiza printr-o asociere stat-privat, creându-se în acest scop o societate pe acţiuni.“

După ce domnul Ragnar Ionescu a reuşit să-l învingă într-un scrutin extrem de strâns pe domnul Filip I. Resănescu şi au trecut cei doi ani fără a se auzi de vreun centru de asistenţă pentru vârstnici, opoziţia prin acelaşi domn Filip I. Rusănescu l-a atacat dur în presă pe domnul Ragnar Ionescu, reproducând pasajul de mai sus şi subliniind „iarăşi o promisiune dintre cele multe ce n-au fost onorate“. Domnului Ragnar Ionescu nu i-a venit deloc greu să contraatace, cerând ca onor populaţia să citească exact textul cu pricina, unde nimeni nu va găsi vreodată scris că dânsul, adică domnul Ragnar Ionescu, s-ar fi angajat la ridicarea acelui centru de asistenţă până nu va exista o prioritate în acest sens, el doar amintind promisiunile neonorate de atâţia ani ale diferitelor administraţii. Dar domnul Ragnar Ionescu i-a mulţumit totuşi domnului Filip I. Rusănăscu că a ridicat această problemă şi a promis ca îndată ce se vor găsi fonduri nimeni – absolut nimeni! – nu va putea împiedica ridicarea unei construcţii moderne, înzestrată cu toate utilităţile şi cu personal calificat menit să facă viaţa mai uşoară pentru seniorii care prin sudoarea muncii lor au făcut posibil să avem astăzi măcar şi puţinul de care dispunem..

6. Un angajament electoral căruia îi lipseşte „How“ („Cum“).

„… de asemenea, dată fiind realitatea că în cartierul 29 Februarie trăiesc, după datele furnizate de ultimul recensământ, un număr foarte mare de persoane în vârstă, se preconizează ca în următorii doi ani să se ridice din fondurile Primăriei două centre de asistenţă pentru bătrâni.“

După ce domnul Ragnar Ionescu a reuşit să-l învingă într-un scrutin extrem de strâns pe domnul Filip I. Resănescu şi au trecut cei doi ani fără a se auzi de vreun centru de asistenţă pentru vârstnici, opoziţia prin acelaşi domn Filip I. Rusănescu l-a atacat dur în presă pe domnul Ragnar Ionescu, reproducând pasajul de mai sus şi subliniind „iarăşi o promisiune dintre cele multe ce n-au fost onorate“. Domnului Ragnar Ionescu nu i-a venit deloc greu să contraatace, cerând ca onor populaţia să citească exact textul cu pricina, unde nimeni nu va găsi vreodată scris că dânsul, adică domnul Ragnar Ionescu, s-ar fi angajat la ridicarea acelui centru de asistenţă, el doar amintind promisiunile neonorate de atâţia ani ale diferitelor administraţii. Însă, e adevărat, dânsul, adică domnul Ragnar Ionescu, este sincer preocupat de această problemă, dovadă că e pe punctul de a găsi şi soluţia pentru generosul proiect şi anume să se înfiinţeze o asociere stat-privat pentru exact acest scop. Domnul Ragnar Ionescu preconizează crearea unei societăţi pe acţiuni, iniţiativă prezentată cu mai mult de opt luni în urmă, ceea ce dovedeşte preocuparea domniei sale pentru ameliorarea vieţii seniorilor noştri. Aşa că domnul Ragnar Ionescu i-a mulţumit domnului Filip I. Rusănăscu că a ridicat această problemă şi a promis ca îndată ce se vor găsi fonduri nimeni – absolut nimeni! – nu va putea împiedica ridicarea unei construcţii moderne, înzestrată cu toate utilităţile şi cu personal calificat menit să facă viaţa mai uşoară pentru seniorii care prin sudoarea muncii lor au făcut posibil să avem astăzi măcar şi puţinul de care dispunem.

Răspunsurile domnului Ragnar Ionescu pot fi într-o dezbatere pe micul ecran sau la radio, pot fi înserate într-un amplu interviu în presa scrisă sau pot fi remise domnului Filip I. Rusănescu sau formaţiunii politice de care aparţine domnul Filip I. Rusănescu, însă atunci ele vor deveni hârtii cu caracter oficial şi vor trebui neapărat să se valideze prin antet, număr de înregistrare, dată, titlu, conţinut – adică ce transmite – semnături (şi ştampilă, după caz).

Revenind la generosul angajament electoral cum că „… de asemenea, dată fiind realitatea că în cartierul 29 Februarie trăiesc, după datele furnizate de ultimul recensământ, un număr foarte mare de persoane în vârstă, se preconizează ca în următorii doi ani să se ridice din fondurile Primăriei două centre de asistenţă pentru bătrâni. Acest lucru se va realiza printr-o asociere stat-privat, creându-se în acest scop o societate pe acţiuni“, vom observa câteva lucruri ce vor justifica afirmaţia că „nu trebuie spus tot, ci doar ceea ce este necesar, mai ales în perioada electorală“. Unde fiecare cuvânt are o valoare deosebită. Chiar şi acel „de asemenea“ de la începutul exemplului ales este important, el dovedind că promisiunea cu centrul pentru bătrâni nu este un angajament singular, ci face parte dintr-un mai amplu, mai coerent program politic. Iar evitarea cu bună ştiinţă a unor anumite precizări este strict necesară, întrucât oferă justificări imbatabile pentru orice amânare sine die. Exemplul ales este în măsură să explice fără putinţă de tăgadă şi de ce centrul pentru vârstnici din cartierul 29 Februarie nu a fost încă realizat şi nu se ştie nici când se va întâmpla acest lucru. Nimeni nu va putea contesta aceste explicaţii!

Şi, în fine, vom mai repeta o dată de ce nu este frumos să socotiţi rândurile de mai sus redondante. Păi, dacă găsiţi atât de des în cutiile voastre poştale hârtii oficiale cvasi identice cu antet, titlu, dată, conţinut – adică ce transmite – semnături (şi ştampilă, după caz) şi doar cu numărul de înregistrare şi data diferite, de ce să considerăm noi (mai) redondante precizările din acest GHID UNIVERSAL NEPREŢUIT de folosit în minunatul labirint al celui mai splendid trai în birocraţia ce ne îmbrăţişează condescendent de la certificatul de naştere până la certificatul de deces? Aşa că măcar după toate astea, e timpul să înţelegeţi că documentele oficiale, indiferent pe ce suport ar fi imprimate, se repetă cvasi identic din an în an, din generaţie în generaţie, de la o civilizaţie terestră la altă civilizaţie terestră. Iar diferenţele – câte sunt…- fac trimitere mai mult la cantitate decât la calitate. (Într-un text din anul 1950 se putea citi că o anumită taxă datorată statului de către fiecare cetăţean era de 35 dolari – lire sterline, euro, rupii etc. -, iar într-un document identic din anul 2008 s-a precizat că taxa respectivă datorată statului de către fiecare cetăţean era de 46 dolari – lire sterline, euro, rupii etc. -, în vreme ce într-o circulară din anul 2099, preluând ad literam textele amintite, se va indica o taxă datorată statului de către fiecare cetăţean în valoare de 76 dolari – lire sterline, euro, rupii etc). Chiar şi în cazul marilor răsturnări politice, noile autorităţi vor avea grijă să schimbe anteturile şi cel mult să transforme în spiritul spiralei dialectice pe „este obligatoriu“ cu „este strict interzis“. În rest, documentele oficiale rămân la fel. Redundant? Bine, redundant, dacă aşa vă convine mai mult! Dar redundant în spiritul spiralei dialectice, singura aptă de a conserva tradiţiile noastre milenare. Şi sfinte!