Hârtiile oficiale (45)

3. Hârtiile oficiale provenite din comunicate amplu difuzate de către anumite foruri profesionale sau organizaţii civice (continuare)

Acum un episod (la fel de special) îl reprezintă categoria hârtiilor oficiale menite să transmită adevărurile necesare pentru ridicarea nivelului de înţelegere al populaţiei

După cum desigur aţi observat, de multe ori se întâmplă să auziţi pe stradă, în metrou sau chiar în sânul familiei, fraze de genul „Ce rost are acest decret?“ sau, mai rău, „Cine a fost nemernicul (idiotul, criminalul etc.) care a putut vota o asemenea lege?“. Mai ales cei ce n-aţi avut încă oportunitatea – din varii motive obiective, dar, atenţie! şi subiective – să accesaţi acest GHID UNIVERSAL NEPREŢUIT de folosit în minunatul labirint al celui mai splendid trai în birocraţia ce ne îmbrăţişează condescendent de la certificatul de naştere până la certificatul de deces e posibil să aveţi asemenea reacţii. Ei, bine, asemenea reacţii sunt posibile tocmai fiindcă multă lume n-a accesat NEPREŢUITUL GHID. Tocmai de aceea!

Administraţiile nu pot rămâne pasive în faţa unor astfel de manifestări. Într-un stat totalitar, răspunsul este pedepsirea straşnică a făptaşilor. Însă într-un stat profund democratic, înalţii responsabili vor avea grijă să emită hârtii oficiale menite să transmită adevărurile necesare pentru ridicarea nivelului de înţelegere al populaţiei. Doar cei ce vor persista în interogaţiile vădit duşmănoase, cele ce pot induce o stare de neîncredere ori chiar de nesupunere, doar aceia, după ce au avut acces la hârtiile oficiale menite a transmite adevărurile necesare pentru ridicarea nivelului de înţelegere al populaţiei, doar aceia vor fi penalizaţi conform procedurilor penale în vigoare în statul profund democratic.

Pentru că se spune că „nimic nu e nou sub soare“, şi hârtiile oficiale menite a transmite adevărurile necesare pentru ridicarea nivelului de înţelegere al populaţiei au fost folosite chiar şi înainte de a se folosi hârtia!

Paranteza 1: Nu ne vom formaliza să menţionăm că epitetele „nemernicul“, „idiotul“ şi „criminalul“ invocate în acele fraze atât de nocive ce se pot auzi pe stradă, în metrou sau chiar în sânul familiei nu sunt nici pe departe sinonime, nici din punctul de vedere al înţelesului şi nici din punct de vedere al etiologiei lor. Nu ne vom formaliza tocmai pentru că ele provin din gura unor persoane cu o slabă pregătire politică şi patriotică, din gura unor persoane care n-au studiat suficient NEPREŢUITUL GHID UNIVERSAL…

Paranteza 2: Este important ca nu care cumva să credeţi că am ajuns în cea de a paisprezecea civilizaţie terestră, Civilizaţia Nucleară, la un nivel superior tuturor civilizaţiilor anterioare, că succesiunea acestora ar urma un traseu mereu ascendent.

[În îndrăzneaţa sa carte Dialectica evoluţiei civilizaţiilor terestre, Julius Zimberlan a arătat cum cel puţin civilizaţia a noua (în mod cert) şi civilizaţia a douăsprezecea (doar ipotetic) au ajuns la nivele ale progresului tehnic mult superior nouă. În Adenda, autorul trasează comparaţii şi cu alte civilizaţii, mai ales cu cele din Constelaţia Centaurul, socotind că, totuşi, civilizaţiile terestre se află în multe privinţe la un prag al dezvoltării superior . – Nota ediţiei.]

Revenind la „nimic nu e nou sub soare“, vom prezenta doar un singur caz din protogeneza civilizaţiilor terestre, un exemplu de pe vremea celei de a şaptea civilizaţii, când P’oolo IV, temutul rege al tribului Urechile Cerului, a beneficiat de scrierea pe un şirag de scoici, un sistem de scriere mult mai avansat decât cel folosit de pierduta dinastie Poolo din cea de a treia civilizaţie. (Nu vă grăbiţi să ripostaţi spunând că scrierea pe scoici nu este egală cu scrierea pe hârtie şi, deci, acest exemplu nu şi-ar găsi locul în acest NEPREŢUIT GHID…, tocmai fiindcă documentele cu pricina nu au fost imprimate pe hârtie! Nu vă grăbiţi să ripostaţi! Exemplul nostru se referă la prima fază a celei de a şaptea civilizaţii, „Civilizaţia Lacustră“. Or, se ştie că în secolul al MMMCXLIV-lea, umanoizii au perfecţionat atât de perfect sistemele de drenaj încât spre sfârşitul existenţei ei, a şaptea civilizaţie terestră nici nu mai poate fi socotită o civilizaţie lacustră, eliminarea radicală a apei ducând la dispariţia scoicilor, înainte de a dispare şi oamenii. Tocmai în perioada aceasta de apogeu tehnic şi de amurg al dăinuirii, ne mai având la dispoziţie scoici, funcţionarii de atunci au folosit scrierea combinată, unde un rol însemnat l-a avut şi suportul de hârtie. Vedeţi, deci, că nu e bine să ripostaţi, înainte de a fi la curent cu toate informaţiile necesare!)

Aşadar.

În secolul al trei mii o sută patruzeci şi patrulea al celei de a şaptea civilizaţii, populaţia Regatului s-a simţit epuizată atât fizic, cât şi psihic, de Marele Război sau „Războiul de Trei sute opt ani“, cum a fost cunoscut. Aşa că, în mod cu totul neaşteptat, au apărut manifestaţii majore de nesupunere. În mod atât de neaşteptat încât administraţia a fost luată prin surprindere. Reprimarea dură a primilor nesupuşi n-a făcut decât să înteţească răzmeriţele ce izbucneau tot mai violent în diferitele puncte ale Augustei Stăpâniri. Aşa că sfetnicii lui P’oolo IV au considerat că gloriosul popor, cu o tradiţie îndelungată a vitejiei neînfricate, n-a înţeles sensul profund al Marelui Război, „Războiul de Trei sute opt ani“, cum a fost cunoscut, un război, pe de o parte, menit a civiliza duşmanii şi, pe de altă parte, aducând veniturile necesare creşterii continue a bunăstării propriei naţiuni. Drept urmare, au fost distribuite mari cantităţi de scoici conţinând mesaje oficiale menite a transmite adevărurile necesare pentru ridicarea nivelului de înţelegere al populaţiei. (Cu totul remarcabilă a fost tehnica de înserare a textului – cu antet, număr de înregistrare, titlu, conţinut, semnături şi ştampilă pe un suport relativ mic, deşi se ştie că scoicile de pe vremea celei de a şaptea civilizaţii terestre au fost mult mai mari decât cele pe care le cunoaştem noi). Remarcabil a fost faptul că, pentru a face mai bine înţeles de ce este atât de necesar Marele Război, scoicile distribuite cu mesaje oficiale menite a transmite adevărurile necesare pentru ridicarea nivelului de înţelegere al populaţiei conţineau şi delicioase aperitive. Procedeul s-a dovedit eficient, aşa că populaţia s-a lăsat convinsă şi a plecat încă două sute patru ani vitejeşte la luptă. (După aceea, nemaiexistând scoici şi trecându-se pe aşa-zisul sistem al scrierii combinate, n-a mai existat nici posibilitatea ca mesajele oficiale menite a transmite adevărurile necesare pentru ridicarea nivelului de înţelegere al populaţiei să fie umplute cu delicioasele aperitive, iar răzmeriţele au reapărut în cele mai diferite puncte ale Augustei Stăpâniri. Însă aceasta ţine de un alt subiect).