În vremea în care România semnează şi dezvoltă parteneriate strategice, securizîndu-şi graniţele terestre şi maritime; în vremea în care avertizările şi, îmbrăcate, încă, în haina diplomaţiei, ameninţările vecinului de la Răsărit rămîn la stadiul de retorică, un duşman mai insidios, luînd în captivitate instituţiile statului, atentează efectiv şi tragic la securitatea, la vieţile cetăţenilor: mafia falsurilor criminale!
De la ingredientele neconforme şi otrăvurile alimentare, de la medicamente contrafăcute în legănarea vapoarelor, pînă la biocidele din spitale, botezate cu apa sfinţită de ce-o da Domnu, indiferenţa şi neputinţa autorităţilor statului sînt atotstăpînitoare. Trăim, astăzi, un paradox incredibil, demn de întunecatul Ev Mediu: probabilitatea de a muri în spitale, ca victimă a unei bacterii ucigaşe, este mai mare decît aceea de a cădea seceraţi de gloanţe într-un ipotetic conflict armat!
Vorba cetăţeanului Iohannis, a trebuit să moară oameni, tocmai acolo unde ar fi fost normal să fie vindecaţi şi salvaţi, ca să înţelegem cît de nefuncţional este statul român, de la formalismul legilor, lipsa normelor de aplicare, pînă la absenţa laboratoarelor autorizate şi dezinteresul în exercitarea controlului şi supravegherii, dar şi cît de heirupist intră în alertă, cît de uimit şi revoltat se arată, descoperindu-şi, post factum, pîrghiile autorităţii, pierdută în ocultismul intereselor.
Prea multe lucruri se bat cap în cap, prea multe bîlbîieli s-au ţesut în jurul scandalului dezinfectanţilor măsluiţi ca să nu înţelegem că, mai înainte ca cineva din afară să ne vrea şi să ne urzească răul, aici, în interior, la noi acasă, răul ni-l facem singuri, cu asupra de măsură. Bomba bacteriologică Hexi Pharma a explodat nu doar în cîmpul indiferenţei şi-a lipsei de răspundere ce seamănă cu un maidan, abandonat pînă şi de cîinii de pază, dar a explodat şi în obrazul ”cîmpului tactic”, cel pe chipul căruia se citeşte prea multă aroganţă şi, de multe ori, nejustificată secretomanie, acţionînd ca o adevărată suprastructură statală.
Băsescu, nemaiavînd ce pierde altceva decît libertatea, chiar cu riscul de a-şi denomina complicităţile şi dispus ca, la o adică, să se prăbuşească trăgînd după el procurori, capi ai serviciilor şi şefa DNA, aruncă săgeţi cu adresă către cel mai mare serviciu secret al ţării.
La rîndul lui, Iohannis, fie din lentori ale reactivităţii sale, proverbiale deja, fie din constrîngeri induse şi calcule numai bănuite, îi calcă pe urme, riscînd şi el ca în siajul unui caz de o asemenea amploare şi cu multe semne de întrebare, să devină, la rîndu-i, complice, gestionînd momentul cît se poate de rău: refuză desecretizare unor documente punctuale, menite să lumineze fapte, mecanisme şi responsabilităţi, cu aceeaşi îndărătnicie cu care evită să echivaleze afacerea Hexi Pharma cu un act de corupţie. De unde şi suspiciunile tot mai îndreptăţite explicitînd întrebarea din titlu. Sau, şi mai abrupt, oricît de mult ar afecta credibilitatea instituţiilor statului învestite cu încredere şi resurse, mult peste performanţe: a fost timp de două decenii, cu preţul sacrificării vieţii unor oameni nevinovaţi, Hexi Pharma puşculiţa SRI? Sau un SRL nebun băgat în piaţă ca să ne îmbolnăvească pe toţi?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.