Medicul Horațiu Suciu, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Institutul Inimii din Târgu Mureș, duce de peste 20 de ani o luptă contracronometru cu moartea. De cele mai multe ori, a ieșit învingător. Prin mâna lui au trecut zeci de inimi, de la bebeluși de numai o lună, cu malformații congenitale, până la adulți care își începeau o nouă viață în urma unui transplant. Este în al nouălea cer odată cu fiecare reușită.
Cotidianul: Câte operații de transplant ați efectuat anul acesta (este deja pe final) și cum se simt pacienții dumneavoastră?
Horațiu Suciu: În acest an am efectuat zece transplanturi cardiace cu rezultate foarte bune. Toți cei zece pacienți transplantați au fost externați și urmează tratamentul și monitorizarea specifică post-transplant.
Ați avut și o premieră, în luna februarie…
Da, e vorba de o premieră națională. Am transplantat primul pacient posesor al unui dispozitiv de asistare circulatorie (numită în limbaj nespecialist „inimă artificială“), implantat în urmă cu 13 luni în clinica noastră, moment ce a reprezentat de asemenea o premieră națională.
Știm că pentru un transplant reușit este nevoie de coordonarea cât mai bună a mai multor echipe de medici…
Coordonarea este esențială pentru realizarea cu succes a transplantului cardiac, acesta reprezentând eminamente o activitate multi și interdisciplinară. Este o activitate care se desfășoară sub presiunea permanentă a timpului, pentru că inima (cordul, cum spunem noi) este cel mai sensibil organ la privarea de oxigen dintre toate organele transplantate.
Care este timpul maxim pentru privarea de oxigen?
Timpul maxim admis pentru ischemie este de patru ore, timp care se socotește începând cu momentul în care este oprită inima în pieptul donatorului până în momentul în care începe să bată în pieptul receptorului. În aceste patru ore trebuie luate în considerare toate aspectele logistice și de organizare, inclusiv durata transportului terestru și aerian, mobilizarea echipelor de specialiști (laborator, virusologie, anesteziști, cardiologie, cardiologie intervențională, chirurgie cardiovasculară, perfuzioniști, infecționiști, anatomopatologi etc.), precum și a echipelor de prelevare și implantare.
Este transplantul cardiovascular diferit de celelalte tipuri de transplant de organe?
Este transplantul care se desfășoară în mod caracteristic CONTRACRONOMETRU, spre deosebire de celelalte organe care tolerează perioade mai lungi de ischemie. De aici și dificultățile inerente începerii și, mai ales, asigurării continuității unei astfel de activități în care trebuie mobilizate numeroase cadre medicale din diferite specialități, lucru care nu este la îndemâna oricărui centru medical. De altfel, acest lucru se observă foarte clar în România, centrul din Târgu Mureș fiind unicul centru medical cu activitate permanentă în domeniul transplantării cardiace. De aceea, de câte ori am posibilitatea, afirm că transplantarea cardiacă nu este doar o intervenție chirurgicală, ci reprezintă o stare de spirit, o provocare la care toți trebuie să răspundă prezent!
200.000 de lei este prețul mediu acoperitor pentru un transplant cardiac
Pe tot acest „drum al inimii“, este vreo situație, vreo problemă cu care vă confruntați mai des?
Este un drum contracronometru în care nu rareori apare frustrarea pentru infrastructura de transport a țării noastre și a dotării insuficiente cu aparate de zbor care să deservească această activitate medicală de înaltă performanță. Suntem limitați în acest sens de imposibilitatea asigurării de rutină a zborurilor pe timp de noapte cu elicopterele SMURD, suntem dependenți de multe ori de orarul companiei de linie comercială (TAROM) pentru a asigura transferul organelor. De multe ori am avut sprijinul Ministerului Apărării Naționale, care ne-a asigurat transportul inclusiv pe timp de noapte cu aparatele de zbor din dotare, atât elicoptere, cât și avioane de transport, dar obținerea acestor aprobări este destul de anevoioasă și, de fapt, nu este treaba Armatei Române transportul organelor pentru transplant. Dacă se dorește o astfel de activitate, Ministerul Sănătății și toți factorii decidenți trebuie să se implice în asigurarea accesului în orice moment la mijloace moderne de transport, care să nu pună în pericol viața echipelor de prelevare.
Cât durează un astfel de drum?
Transportul trebuie să dureze maximum două ore, celelalte două ore fiind rezervate manoperelor de conservare la momentul prelevării și, respectiv, manoperelor de transplantare. Drumul trebuie să fie cât mai scurt.
Care sunt centrele de prelevare? De unde prelevați, de obicei, organele?
Trebuie să distingem între prelevarea organului de la distanță față de centrul de transplant, situație în care am fost în peste 90% din cazurile transplantate la Târgu Mureș, și prelevarea locală, în centrul în care se efectuează și transplantarea organului, caz în care sunt diminuate dificultățile legate de transport. Am prelevat cord din majoritatea centrelor acreditate pentru activitate de prelevare din România, cu o mențiune pentru Oradea, Iași și Timișoara, ca fiind cele mai active în identificarea donatorilor. Celelalte centre în care am trimis echipa pentru prelevarea cordului au fost Arad, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Bistrița, Sibiu, Craiova, București, Moinești (Bacău) etc.
Se poate afirma că românii au învățat că donarea de organe înseamnă vieți salvate și sunt mai deschiși la această idee?
Da, cu siguranță românii știu că a dona înseamnă a salva vieți, știu și simt asta! Ca medic implicat în activitatea de transplant, de la primul transplant din Târgu Mureș, efectuat la 14 noiembrie 1999, când eram medic rezident, am simțit cum această activitate pe care o consider „excelentă în chirurgia cardiovasculară“ a produs emulație și a schimbat mentalități. De la un număr de 11 donatori în 1999 (la populația de atunci reprezenta o rată a donării de 0,5 la milionul de locuitori), s-a ajuns, în prezent, la peste 120 de donatori anual, ceea ce reprezintă un progres remarcabil. La fel, rata refuzului donării a scăzut foarte mult, ca o expresie a schimbării mentalității generale într-un domeniu extrem de delicat și mai ales într-un mediu în care nu au lipsit zvonuri și afirmații cu conotații negative.
Clinicile în care se face transplant cardiac sunt recunoscute ca fiind unități medicale unde se face chirurgie la nivel înalt. Considerați că avem nevoie de mai multe astfel de clinici în România?
Transplantul cardiac reprezintă expresia „excelenței și performanței“ în chirurgia cardiovasculară. Cu alte cuvinte, într-o clinică de specific în care se efectuează transplant cardiac se poate considera că toate celelalte intervenții chirurgicale pe care le numim convenționale sunt efectuate, de asemenea, la cele mai înalte standarde. Experții europeni consideră necesar un centru de transplant la aproximativ 5-7 milioane de locuitori. Evident, trebuie să existe criterii bine stabilite pentru acreditarea acestora.
Cum ar fi?
Inclusiv criterii geografice pentru a asigura, în mod unitar, accesul la aceste tratamente a tuturor locuitorilor, indiferent de domiciliu. Și aici lucrurile s-au făcut „românește“. Mai precis, în prezent există trei unități acreditate pentru transplant cardiac, una la Târgu Mureș și două la București, dintre care una, Institutul C.C. Iliescu – Fundeni, nu a făcut în cei peste trei ani de la acreditare niciun transplant, și, respectiv, Spitalul de Urgență Floreasca, în care, de asemenea, în ultimii trei ani nu s-a efectuat transplant cardiac. Trebuie să existe deci în România trei-patru centre de transplant cardiac, dar sincer, în prezent, în opinia mea, nu există în alte centre din țară resursa umană calificată și motivată pentru începerea și derularea în mod continuu și cu succes a acestei activități extrem de dificile.
„În loc să se deconteze o procedură de transplant la costul real mediu calculat, se finanțează/decontează facturi pentru anumite materiale sanitare și medicamente cuprinse într-o listă la fel de veche și nemodificată, în pofida cererilor noastre repetate.“
Considerați că în momentul de față ați putea crește numărul transplanturilor pe care le-ați putea face la Târgu Mureș? Există condiții financiare și logistice pentru acest lucru?
Consider capacitatea clinicii pe care o conduc la un număr de 20 de transplanturi anual. Este o cifră care plasează o clinică de profil în vârful ierarhiei în domeniu, majoritatea centrelor acreditate din lume efectuând între 5 și 9 transplanturi anual. Sub 10% din centrele de transplant efectuează peste 20 de transplanturi anual. Aici văd posibilitățile noastre discutând în plan strict profesional și al accesului la resursa umană înalt calificată la Târgu Mureș.
Și dacă vorbim despre finanțare…
Dacă vorbim despre finanțare, lucrurile stau foarte prost. Problema nu este cea strict legată de cuantumul finanțării, cât este legată de modul finanțării. Adică: se finanțează o anumită sumă pentru un transplant cardiac, calculată la niște prețuri de acum peste 10 ani, care acoperă în cuantum aproximativ 60% din costurile reale ale procedurii. Dar o problemă mai mare este că, în loc să se deconteze o procedură de transplant la costul real mediu calculat, se finanțează/decontează facturi pentru anumite materiale sanitare și medicamente cuprinse într-o listă la fel de veche și nemodificată, în pofida cererilor noastre repetate. Evident „nu avem voie“ să achiziționăm materiale și medicamente care nu se regăsesc pe acea listă, fapt ce face imposibilă tratarea pacienților.
Dați-mi un exemplu.
De exemplu, în lista de medicamente pe care „avem voie“ să le cumpărăm din banii cu care este finanțat transplantul cardiac există 15 medicamente din care în mod curent utilizăm aproximativ 6-7. În schimb, la un pacient transplantat utilizăm aproximativ 60 de medicamente pe care nu le putem achiziționa din programul de transplant, pentru că nu se regăsesc pe acea listă. Este deci un blocaj birocratic, cronic, de finanțare. Ne împotmolim iarăși în liste și cifre, fără să vedem că se pune piedică unei activități unice și de înaltă performanță. În mod logic, în urma efectuării celor 10 transplantări, institutul nostru a acumulat pierderi financiare importante, ceea ce ne-a determinat să oprim momentan această activitate, profitând și de faptul că nu avem în acest moment pe lista de așteptare pacienți în stadiu de insuficiență cardiacă ireductibilă.
Și dacă apare un caz grav?
În cazul unui caz grav, vom efectua transplantul asumându-ne creșterea acestor pierderi, dar este o situație care nu mai poate continua mult timp fără efecte grave asupra activității de transplant cardiac.
La cât estimați că ajunge costul unui transplant de cord?
Din calculele noastre actualizate, un preț mediu acoperitor pentru procedura de transplant cardiac este de 200.000 de lei. În acest moment, se finanțează 107.000 de lei pe procedură, dar nu este de fapt o finanțare „pe procedură“, ci din acești bani se pot deconta „anumite“ medicamente și materiale sanitare, insuficiente pentru tratarea pacienților.
Ideal ar fi să se finanțeze 200.000 lei pe caz, drept cost mediu, în care trebuie să te încadrezi, bani din care să poți achiziționa toate materialele și medicamentele de care este nevoie pentru procedura de transplant.
Primesc prime sau sporuri medicii implicați într-o operație de transplant?
Nu mai aduc în discuție și faptul că ar fi ideal să poată exista mijloace de stimulare financiară a medicilor implicați în această activitate, tocmai pentru a-i menține motivați și dornici de a o continua. În acest moment nu există posibilitatea acordării unor prime sau sporuri pentru această activitate. De exemplu, chirurgul operator, conform normativelor în vigoare, este plătit cu 50 lei pe oră în sala de operație, deci la un transplant cardiac care durează, în medie, 6 ore, cheltuiala cu resursa umană este de 300 lei. Este clar că nu poți aștepta performanță, cât timp cei chemați să o promoveze și să o desfășoare sunt tratați în acest fel.
Cât timp se întâmplă să aștepte un pacient până la transplant, din momentul când se decide că numai o asemenea intervenție i-ar putea salva viața?
Insuficiența cardiacă reprezintă una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, inclusiv în România. Această patologie poate fi tratată până la momentul în care devine avansată și nu mai răspunde la tratamentul convențional medicamentos, pacientul necesitând internări repetate în serviciile de cardiologie pentru episoade de decompensare cardiacă. Acesta este momentul în care medicul cardiolog, în situația în care nu mai poate controla medicamentos starea pacientului, trebuie să se gândească la o astfel de soluție.
Din păcate, în prezent, rețeaua de cardiologie din România, deși a făcut progrese remarcabile, în special în domeniul cardiopatiei coronariene și a infarctului miocardic, nu excelează în depistarea acestor potențiali beneficiari pentru procedura de transplant și majoritatea pacienților decedează înainte de a fi luați în evidență pe o listă de transplant.
Deci…
Deci, ca să vă răspund exact la întrebare, în opinia mea, majoritatea potențialilor candidați la transplant cardiac din România decedează înainte de a se fi luat decizia de către un medic (cardiolog) că procedura de transplant ar putea să le salveze viața. Pacienții care sunt trimiși către centrul nostru pentru evaluare și care corespund criteriilor medicale sunt înscriși pe lista de transplant. Din momentul în care pacientul este listat pentru procedura de transplant, timpul mediu de așteptare în clinica noastră este între 12 și 18 luni.
CARTE DE VIZITĂ
Născut: 12.09.1967
Studii: 1987-1993 – Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, Facultatea de Medicină
2004-2005 – Master în Managementul Sistemului de Sănătate
2001-2005 – Doctor în medicină, cu specializarea chirurgie cardiovasculară – transplant de cord
Activitate profesională
1994 – medic stagiar
1994-1997 – preparator universitar
1994-2001 – medic rezident
2001-2006 – medic specialist chirurgie cardiovasculară
2005-2011 – șef secție Clinică Chirurgie Cardiovasculară Adulți și Copii
aprilie 2011 – numit șef Clinică Chirurgie Cardiovasculară Adulți și Copii din cadrul Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.