Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională a României privind statutul magistraților, considerând că există aspecte de neconstituționalitate.
Joi, 21 decembrie 2017, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au constituit în Secții Unite, conform dispozițiilor art.25 lit. c) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru sesizarea Curții Constituționale cu privire la exercitarea controlului de constituționalitate, înainte de promulgare, în legătură cu Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legal constituite, prin Hotărârea nr.2 din 21 decembrie 2017, au sesizat Curtea Constituțională asupra aspectelor de neconstituționalitate cuprinse în Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, transmite instanța supremă.
Legea prevede că CCR „se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei”.
Legea în legătură cu care a fost sesizată CCR este legea 303, privind statutul magistraților. O modificare adusă de Senat la Legea 303, privind statutul magistraților, este amendamentul lui Șerban Nicolae privind eroarea judiciară. Amendamentul a fost respins la Camera Deputaților, dar aprobat în plenul Senatului, care este cameră decizională.
Potrivit amendamentului senatorului Șerban Nicolae, după ce prejudiciul cauzat de o eroare judiciară a fost acoperit de stat, Ministerul Finanțelor Publice se întoarce în mod obligatoriu pe cale judiciară împotriva judecătorului sau procurorului care a determinat eroarea judiciară.
Diferența față de actuala lege este sintagma „se întoarce în mod obligatoriu”, față de „se poate îndrepta”, cum prevede legea 303.
O altă modificare este aceea că „termenul de prescripție a dreptului la acțiune al statului prevăzut la alin 8 este de un an, de la data când a fost achitat integral prejudiciul” față de „termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an”.
„Se poate indrepta”,adica…aproape niciodata,si atunci tot prostimea din contributii,va -plati : „In mod obligatoriu”,nu inseamna neaparat obligarea la plata a celui care a facut eroarea ci cantarirea modului in care s-a facut eroarea,care poate ascunde intentii,prostie sau neglijenta si chiar abuz de putere toate putand fi probate sau infirmate conform procedurilor de cercetare prealabila,facute in intervalul de pana la prescriptie,care dupa parerea mea e rezonabil…