Icoana sărăciei de la Tufanu și fantoma Ro-Net

Cu un deceniu în urmă, accesul la comunicații electronice, în speță Internetul, erau considerate un standard de viață occidental, la care țara noastră încerca din răsputeri să acceadă. La vremea aceea, în România s-au identificat 2268 localități fără acces la comunicații electronice.

Urmând exemplul marilor scandaluri informatice ale anilor ’90, ( vezi afacerile Motorola, Apple Macintosh România sau‚ țeapa Microsoft ) și profitând de corupția endemică de la nivelul Uniunii Europene, guvernanții noștri au transformat domeniul comunicaţiilor electronice într-un canal de scurgere a banilor comunitari proveniți din impozitele plătite de contribuabilii europeni. Se presupune că, sub acoperirea proiectelor de informatizare a unor zone defavorizate, structuri de tip mafiot cu gulere albe au deturnat și și-au însușit ilegal sume uriașe de bani. Astfel, zone izolate și uitate de Dumnezeu de pe teritoriul României, unde lipsesc și astăzi elementele care definesc civilizația mileniului trei, precum reţelele de apă, canalizare sau energia electrică, cătune cu veceul în curte, au devenit, brusc, adevărate vaci de muls pentru partidele politice și pentru firmele agreate de acestea. Vă invităm la un exercițiu de admirație al „miracolului” RO-NET, un proiect implementat cu finanţare europeană nerambursabilă. „Free Internet” sau mai pe înțelesul tuturor, internetul pentru săraci, trebuia să lege aceste zone albe cu lumea întreagă. Proiectul s-ar fi implementat, încă din 2016, și în cătunul izolat Tufanu cu Icoană din județul Argeș. După zece ani de la finalizarea RO-NET, noi am căutat internetul la Tufanu, dar nu l-am găsit acasă.

Sfârșitul lunii mai, anul 2025. România europeană tocmai și-a ales președintele. La capătul lumii, în cătunul Tufanu cu Icoană, oamenii își poartă cu greu sărăcia lucie. Au uitat de utilități, dar, de un deceniu, au pe hârtie „Free Internet” pe bani europeni. Casele sărăcăcioase ale rudarilor sunt înșirate pe marginea unui drum desfundat. Poate singurul drum din sat. Restul, ulițe pe care aleargă grupuri de puradei fericiți și câțiva cai. În lipsa inteligenței artificiale marca RO-NET, copiii din Tufanu au biciclete și școală containerizată.

Opt clase la container

Cetățenii cătunului Tufanu cu Icoană se recomandă rudari. Nu au apă curentă, nu au canalizare, casele din BCA sau din cărămidă zac de-a lungul drumului neterminate. Nu se știe din ce trăiesc. Spun că au rămas fără ajutoare sociale. Lumină are cine plătește. Prea puțini își permit acest lux. Unde să muncească în pustietate ? Un tânăr căruțaș spune că are patru copii. Îi mănâncă șoarecii în casă. Și cam atât. „Știi cum e aicea ? Suntem căutați numai în alegeri !”, spune vecinul său. Primarul n-a făcut nimic. Apa potabilă pentru spălat și gătit se cară de la niște puțuri săpate lângă școală. „Știi cum e aicea domnu’ mare ? Ia banii de la Uniunea Europeană și zice că face.”, sare cu gura unul mai guraliv. Primarul îi amenință cu ajutoarele sociale. Că le taie. Altul, mai suspicios, nu crede că am venit în căutare de Internet. Îi arătăm fotografii din urmă cu 10 ani, când i-am vizitat din același motiv. În 2016, accesul prin sat se făcea prin albia unui pârâu, iar la școală se ajungea prin pădure. Astăzi, datorită doamnei Alina Gorghiu, spune presa, tufănenii au școală de opt clase. La container. Cu informatizarea s-au scos în pandemie. Autoritățile i-au potcovit pe copii cu câte o tabletă, apoi au luat-o înapoi.

L-am căutat pe „Free Internet” la Tufanu, dar nu l-am găsit acasă

În data de 25 mai 2016, Comisia Europeană ne anunța cu emfază că, Corina Crețu, comisar european pentru politică regională, a aprobat modificarea proiectului major „Construirea unei reţele naţionale de internet în bandă largă în zonele dezavantajate, prin folosirea fondurilor structurale”(RO-NET), din exercițiul bugetar 2007-2013.

„Din totalul celor 2.268 de localităţi din România care nu au acces la reţele de comunicare electronică, 783 au fost incluse în proiectul RO-NET. Scopul acestuia este de a construi sisteme de conectare pentru reţeaua de internet de mare viteză, în zonele dezavantajate din România, pentru a genera creştere economică şi a crea noi locuri de muncă.”, declara Crețu. Așadar, Proiectul RO-NET va aduce sute de localități izolate în era digitală, prin conectarea la reţeaua Internet. Mai exact, banii europeni trebuiau să ajute la dezvoltarea localităţilor românești, atât de izolate încât operatorii privați nu şi-ar fi exprimat intenţia de a investi vreun sfanț acolo. Nu-i profitabil. Singura soluție, internet gratuit pe lovele europene. Într-o primă fază s-au pus la bătaie 84 de milioane de euro, bani proveniţi din fonduri publice europene şi naţionale, adică peste 100.000 de euro pentru fiecare localitate ţintă. Apoi, conform unei declarații a fostului ministru al comunicațiilor de atunci Sorin Grindeanu, suma ar fi crescut la 9 miliarde de euro. Oricum ar fi, banii s-au dat, banii s-au luat, iar la jumătatea anului 2025, la Tufanu cu Icoană Internetul promis nu există. Câțiva rudari au acces la telefonia mobilă bazată pe o infrastructură de fibră optică adusă de firma Huawei. Nu s-a verificat timp de un deceniu implementarea proiectului. Nu s-a deplasat la Tufanu vreun inspector de la Minsterul Investițiilor și Fondurilor Europene, așa cum nu a venit niciun expert al Comisiei Europene.

Noi am găsit amănunte despre proiectul fraudulos pe siteul http://frauda-ro-net.com/ro_RO/. Conform celor care au postat informațiile, beneficiarul inițial al contractului era un cartel de firme format din Romtelecom ( actual Telekom ) şi Cosmote. La încredințarea proiectului RO-NET, „cartelul avea o pierdere cumulată netă de peste 200 de milioane de euro (932.922.883 lei), calculat pe cei trei ani avuţi în vedere la evaluarea indicatorilor economici, respectiv 2010, 2011 şi 2012.”, menționează siteu în cauză.

Păuleasca în acte, Tufanu în teren

La demararea proiectului RO-NET, ANCOM instituția responsabilă cu selectarea celor 783 de localităţi, identificase în judeţul Argeş, nouă zone albe, deși niciuna dintre localitățile respective nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate ale proiectului. Un bun exemplu este și satul Păuleasca, din comuna Mălureni, identificat prin coordonatele Lat.N 45.036564, Long.E 24.8261. „Pentru localitatea Păuleasca, reprezentanţii Ministerului Comunicaţiilor şi/sau reprezentanţii câstigătorilor contractului de aproape 100 de milioane de euro nu au fost în stare, într-un an întreg, nici măcar să facă o cerere de eliberare a unui certificat de urbanism, să o depună la primăria Mălureni şi să plătească taxa legală de 5 lei.”, specifică site-ul susmenționat

Jurnaliștii care au verificat datele proiectului au descoperit, cu un deceniu în urmă, că punctul de coordonate (Lat.N 45.036564 , Long.E 24.8261), consemnat în proiectul RO-NET și identificat ca locaţia Păuleasca – Mălureni, se află, de fapt, în satul Tufanu cu Icoană. Punctul se află la 365 m Est de intrarea sudică în Tufanu, pe deal, într-un fond forestier, amănunt care excludea din start executarea lucrărilor de construcţii. Păuleasca şi Tufanu sunt două sate locuite de oameni extrem de săraci. Între cele două localităţi nu există drum. Astăzi, calea de acces din localitate este desfundată, plină de gropi și de mizerie. Cu undeceniu în urmă, jurnaliștii s-au deplasat între cele două sate, prin albia pârâului Păuleasca, pe o lungime de aproximativ 3 km.

În 2016, în satul Păuleasca, comuna Mălureni existau doi furnizori de comunicaţii

electronice, ROMTELECOM (actualul TELEKOM) şi AKTA. Amănuntele tehnice au fost comunicate procurorilor spre verificare. Nu s-a deplasat nimeni în zonă, nu s-a făcut nicio verificare. Nu se știe sigur cât s-a cheltuit pentru proiectul RO-NET. Banii s-au dat, bani s-au luat, iar la Tufanu cu Icoană, în 2025 ( conform coordonatelor proiectului ), tot nu există internet pentru săraci, așa cum nu există creștere economică sau locuri de muncă. Cine-i vinovat ?

Ce spun jurnaliștii ?

În 2022, în articolul intitulat „După lupte seculare, proiectul RO-NET este gata de finalizare” jurnaliștii cotidianului on-line Puterea.ro notau : „Conform programului inițial, proiectul ar fi trebuit să fie gata în 2018 și să acopere cu rețeaua de bandă largă de internet 783 de localități din mediul rural, așa-zisele „zone albe” de pe harta de internet a României, zone în care operatorii de comunicații nu au intrat deoarece nu se justifică investiția. La final, proiectul acoperă doar 695 de localități din diverse motive, majoritatea administrative.” Această concluzie a fost trasă în condițiile în care, proiectul RO-NET a fost demarat în 2011. După un studiu de fezabilitate care a durat 3 ani, s-a dat startul oficial în decembrie 2014. Valoarea inițială a proiectului s-a ridicat la 377,8 milioane lei, sumă finanțată în proporție de circa 85% din fonduri europene, bani cu care trebuia construită o rețea de fibră optică de 4.968 kilometri, agățată de 70.000 de stâlpi și 695 de cabinete PABL. Nu se știe clar nici astăzi câte loturi din cele 7 ale proiectului au fost finalizate și nici care este suma cheltuită. Nu știm care sunt motivele pentru care în Tufanu cu Icoană nu există Internet și nici câte zone albe sunt în aceeași situație. Câte unități de învățământ au fost conectate la proiect ? Există bază materiale pentru elevi și profesori în aceste zone sărace ? Nu știm. Cert este că, în urma unor scandaluri și plângeri penale, procurorii DIICOT au efectuat cercetări privind săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și delapidare. Anchetele nu au evidențiat prejudicii sau alte infracțiuni.

Recunoașteți personajele afacerii ?

Amintim că necesitatea implementării proiectului RO-NET a apărut ca urmare a lipsei conexiunilor internet de mare viteză în majoritatea zonelor rurale. Specialiștii care au sesizat instituțiile de control naționale și europene spun că, exploatând aceste nevoi și sărăcia extremă din anumite zone, grupări de crimă organizată din eșicherul politic al vremii au deturnat sume importante din proiect.

În plângerea penală depusă la DNA și la OLAF în 2016 sunt nominalizați responsabilii pentru gaura financiară cu fonduri nerambursabile RO-NET. Iată ce spunea autorul plângeri :

„Este inutil să vă mai întrebaţi dacă în România aşa ceva este posibil sau real… Responsabilii pentru acest proiect sunt următoarele personaje pe care, cu siguranţă, le recunoaşteţi:

Doamna Corina Creţu, Comisar European pentru Politică Regională, responsabilul de la vârful Comisiei Europene care a aprobat finanţarea cu 57 de milioane de euro din fonduri publice europene a Proiectului RO-NET.
Aprobarea Proiectului RO-NET ar fi trebuit să implice din partea acesteia cunoaşterea realităţii pe care s-a fundamentat, respectiv lista celor 783 de localităţi fără reţele de comunicaţii electronice şi dacă acestea există sau nu. Dacă nu a ştiut ce semnează, oare e vinovată?!.. Dacă a ştiut ce semnează, Comisarul European pentru Politică Regională, oare e la fel de vinovat?!…

La fel de bine, se puteau să aloca bani pentru construirea autostrăzii Bucureşti – Piteşti. Şi ce dacă mai avem una?…

Într-o lume normală, Hotărârea de Guvern care trebuia să asigure cadrul legal şi condiţiile de finanţare ale unui proiect de această anvergură trebuia emisă înainte de derularea procedurii şi de semnarea contractului cu ofertantul câştigator.
Dar, cum noi nu suntem într-o lume normală, Prim-ministrul Victor V. Ponta şi Ministrul Dezvoltării Liviu Dragnea au aprobat această Hotărare de Guvern (H.G.963/29.10.2014) după ce anunţul de atribuire al contractului în discuţie fusese deja publicat pe SEAP, în urmă cu aproape patru luni.

H.G.963/29.10.2014 este, în mod evident, o clasică Hotărâre de Guvern „cu dedicaţie”.

Domnul Franz Adrian Kalapis, ca Secretar General al Ministerului Comunicaţiilor, a fost persoana responsabilă de Proiectul RO-NET. În această calitate a impus condiţii absurde de participare la licitaţie, eliminând astfel eventuala concurenţă, şi a ignorat pierderea de peste 200 de milioane de euro a cartelului câştigător Romtelecom – Cosmote. Oare în decizia luată are vreo importanţă faptul că domnul Kalapis a fost 5 ani membru AGA la Romtelecom, fiind, bineînţeles, remunerat consistent pentru această activitate?
Domnul Cătălin Marinescu este de 7 ani şef al ANCOM, instituţie care a selectat cele 783 de localităţi ca fiind izolate din punct de vedere al comunicaţiilor electronice. O mare minciună!
Domnul Marius Bostan, până de curând ministru al Comunicaţiilor, care în ciuda evidenţelor de fraudă, s-a grăbit la începutul anului să anunţe că mai mult de jumătate din bugetul ministerului pentru anul 2016, respectiv 289 de milioane de lei (aproximativ 65 milioane de euro ) vor fi plătiţi pentru finanţarea proiectului RO-NET. Avem datoria să vă reamintim faptul că domnul Marius Bostan, până să fie ministru, a fost şi el membru în Consiliul de admnistraţie al Romtelecom (2009 – 2015), activitate remunerată corespunzător. Să fie şi acesta un amănunt lipsit de semnificaţie?
Şi lucrurile ar rămâne în sfera dramaticului dacă povestea s-ar reduce doar la frauda de 84 de milioane de euro din proiectul RO-NET.” Toți au scăpat basma curată.

Inutil să adăugăm că o parte dintre aceștia ocupă și astăzi poziții importante în politică și în Statul Român. Unii din listă sunt pe cale de a deveni miniștrii și premieri. Aferim !