Idealul european al lui Sarkozy, un dezastru pentru estici

O mare zonă economică franco-germană, o zona euro de 18 state dirijată de acelaşi cuplu franco-german, desfiinţarea zonei Schengen de liberă circulaţie şi o uniune de 28 de state, o zonă politică marilor puteri divizată şi condusă din spatele uşilor închise. Aceasta este Uniunea Europeană pe care a propus-o Nicolas Sarkozy într-un articol publicat de Le Point şi Die Welt într-un moment ales strategic şi care a stârnit vii dezbateri.

Pe scurt, Nicolas Sarkozy, care se vede preşedinte al Frantei din nou, începând din 2017, scrie: “Le spun liderilor francezi, precum şi celor germani: leadershipul nu este un drept, ci este o obligaţie. Din motive istorice, Germania, ca şi Franta, nu pot să exercite singure acest leadership. Când unul dintre parteneri eşuează, echilibrul dispare (…) Haideţi să avem sinceritatea de a spune că mitul unei Europe unice s-a spulberat după adoptarea euro de către 18 din cele 28 de state. Nu există o Europa, ci două”, spune Sarkozy, care îşi doreste o integrare mai puternică doar pentru primele 18 state.

„Trebuie să încetăm să credem în mitul egalităţii de drepturi şi responsabilităţi între toate statele membre UE”, a insistat Sarkozy.

Sarkozy doreşte “crearea unei mari zone economice franco-germane coerentă şi stabilă în inima zonei euro (…) care ne va permite (…) să preluăm leadershipul celor 18 state care formează uniunea noastră monetară.”

Ce se va întâmpla cu celelalte zece state care nu au adoptat moneda euro? Sarkozy nu le propune decât o uniune economica mai puţin profundă, supusă dominaţiei franco-germane şi încă ceva… “Este evident că trebuie să suspendăm imediat acordul Schengen 1 şi să-l înlocuim cu un Schengen 2 la care statele membre să nu poată adera decât după ce au adoptat aceeaşi politică a imigraţiei (…) Noi nu am dorit ca Europa să fie organizată ca un dumping social sau migraţional, în detrimentul Frantei”, spune Sarkozy.

Iar apoi Sarkzoy vorbeşte despre reforma instituţiilor europene: “Europa a sfârşit prin a crea un labirint administrativ prin Comisie şi serviciile de care se ocupă. Resultatul sunt sute de directive pe teme dintre cele mai diverse şi mai futile. Situaţia de azi este la limita ridicolului şi ne-a condamnat la neputinţă (…) trebuie să desfiinţăm cel puţin jumătate din actualele competenţe comunitare”, spune Sarkoy, care adaugă că CE “nu mai trebuie să aibă competenţe legislative, odată ce există un Parlament European”.

O parte a presei internaţionale observă că Sarkozy nu a scris nici măcar un cuvânt depre absenţa democraţiei din inima zonei euro, nici despre modul în care este condus (de catre Germania) Mecanismul European de Stabilitate, nici despre iniţiativa ca preşedintele Comisiei Europene să fie nominalizat înaintea alegerilor europene, pentru a avea mai multă legitimitate, nici despre politică externa, nici despre cea a apărării, fie ele duse în 18 sau în 28 de state.

„Democraţia sunt eu”

“Altfel spus, Nicolas Sarkozy preferă democraţia de gradul doi şi trei: şefii de stat şi de guvern care se întâlnesc în Consiliul European sunt aleşi democratic, la fel ca şi miniştrii care se reunesc în Consiliul de Miniştri al UE, iar ei sunt responsabili în faţa parlamentelor naţionale. Prin urmare, nu e nevoie să mergem mai departe”, scrie Liberation, adăugând însă că acest sistem preferat de Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel este unul care deresponsabilizează şi ajută statele să dea vina de fiecare dată pe UE în cazurl unor eşecuri şi, în schimb, sa naţionalizeze succesele. “Democraţia sunt eu: dacă francezilor nu le place politica mea, ei n-or să mă mai aleagă!”, a replicat la un moment dat Sarkozy, reducând la o frază concepţia sa despre democraţie.

“Nicolas Sarkozy nu a vrut, câtă vreme a fost preşedinte, ca Parlamentul European să aibă un cuvânt de spus în deciziile Consiliului European, ale Comisiei sau ale Eurogrupului. El a găsit, ce-i drept, un complice în persoana Angelei Merkel, dornică să păstreze drepturile Bundestagului. Şi fostul presedinte nu a văzut că, în realitate, controlul democratic al zonei euro şi al guvernului ei economic revenea Bundestagului şi Curţii Constituţionale germane, care trebuie să valideze toate deciziile europene…”, mai scrie Liberation.

Cât priveşte desfiinţarea spaţiului Schengen, presa franceză de stânga arată că Sarkozy uită că nu acordul Schengen este responsabil pentru imigraţia ilegală, pentru că aceast fenomen a existat şi înainte, şi după apariţia spaţiului liberei circulaţii. Numai că Franţa a profitat de faptul că statele în care imigranţii au aplicat pentru obţinerea azilului au fost mereu cele de la periferie (Spania, Italia, Grecia), iar Parisul a lăsat mereu pe umerii lor povara imigranţilor.

Nicolas Sarkozy a pus la cale o întreagă strategie pentru publicarea viziunii sale asupra Europei. Articolul a apărut cu trei zile înaintea alegerilor europene, pentru a ajuta Uniunea pentru Mişcarea Populară să “fure” din voturile Frontului Naţional, de extremă dreaptă, care, fapt fără precedent, ar putea primi cele mai multe voturi.

Totodată, Sarkozy a avut grijă să trimită o copie a articolului său cancelarului Angela Merkel. “Nicolas Sarkozy i-a trimis Angelei Merkel articolul, pentru ca ea să nu-l descopere deja online, pe site-ul Die Welt”, arată radioul Europe 1.