Idei de lux – mofturi ale elitelor pe spinarea săracilor

”Caracteristica fundamentală a ideilor de lux este că promotorii lor sunt protejați de consecințele aplicării lor. Când ai resurse, educație și capital social, ești protejat chiar dacă adopți un alt stil de viață – mergând până la droguri și a locui în zone periculoase. Când ideile de lux sunt puse în practică, nu elitele suportă costurile, ci restul societății”, spune scriitorul si comentatorul Rob Henderson, într-un interviu pentru Spiked.

”Am ajuns la Yale în 2015, într-un moment de inflexiune. Mulți știu că mijlocul anilor 2010 a fost o perioadă ciudată pentru universități. Era momentul nașterii a ceea ce numim ”cancel culture” sau ”cultura woke”. Am văzut studenți care cereau demiterea profesorilor, care se opunea libertății de exprimare în mediul academic. Am auzit opinii neobișnuite. Vorbeau despre desființarea închisorilor, despre abandonarea conceptului de familie monogamă, despre legalizarea drogurilor. Poți spune că este vorba despre idealism. Însă mie mi se păreau lucruri nepractice, o viziune nebunească despre societate.

Odată ce anumite idei ajung la modă și se răspândesc, cei de la vârful societății le abandoneză și încep să caute altceva. Este vorba despre natura ciclică a statutului social. Am văzut întâmplându-se asta la Yale. Acolo a început mișcarea pentru reducerea finanțării poliției. Ideea a apărut în universitățile de elită, iar apoi s-a răspândit în presă și în societate.

Eu le numesc ”idei de lux”. Sunt idei și opinii care îți conferă un statut în straturile superioare ale societății, în vreme ce devin o povară pentru cei de la baza societății”.

”La fel este și cu așa-zisul privilegiu al albilor”, spune Rob Henderson, care a avut o copilărie dificilă, luat de serviciile sociale din custodia unei mame narcomane de origine sud-coreeană, trimis în orfelinate și apoi adoptat de o familie de hispanici și afro-americani. ”Sărăcia conta mult mai mult decât rasa sau etnia”, spune Henderson. ”La Yale am observat că cei mai entuziasmați de ideea privilegiului albilor erau chiar studenții albi. Iar marea majoritatea studenților de la Yale, indiferent de rasă și etnie provin din familiile din înalta societate. Era un fel de mândrie să spui că ești privilegiat pentru că ești alb, iar studenții care spuneau asta își ridicau statutul în acest fel. Mi s-a părut ceva foarte nesincer.

Când eșantioane reprezentative din SUA au fost întrebate dacă sunt de acord cu reducerea finanțării poliției, cei care a susținut ideea au fost cei mai bogați. Cei cu veniturile cele mai mici au fost împotrivă. Albii simpatizanți ai Partidului Democrat au fost cei mai entuziaști susținători ai ideii, iar democrații de culoare și cei hispanici au fost majoritar împotrivă. Însă presa și multe organizații îi citează pe cei care au fost la universități de elita ca reprezentanți care vorbesc în numele acestor comunități. Puțini dintre ei intră în contact cu aceste comunități sau se uită la sondaje. Rezultatul este creșterea infracționalității și a ratei omuciderilor. Cele mai multe victime sunt dintre cei săraci, din rândul minorităților etnice.

La fel este și cu ideea că monogamia este opresivă și ca familia tradițională este depășită. S-a dovedit empiric că criteriul numărul unu pentru a absolvi o universitate de elită este să fi fost crescut într-o familie cu doi părinți. Dar dacă ne uităm la susținerea pentru familia  tradițională, cel mai mic procent îl găsim la cei care au diplome universitare și venituri foarte mari și care urmează ei înșiși linia familiei tradiționale.

Cei mai mulți nu au intenții rele susținând aceste idei. Sunt luați de val. Sunt atrași de idei la modă, de idei care le pot ușura integrarea în cercuri de prieteni. Însă 10-20% dintre cei care promovează astfel de idei au intenții de-a dreptul sinistre”, mai spune Rob Henderson.