Raportarea la Europa, mai ales acum, când o parte din administrația noastră are șansa de a vocaliza altfel, ar putea elimina un imens deficit de adevăr. Solemnitate, demnitate și nu mai știu ce adjective de zile mari și obositoare, s-au invocat probabil în lipsa unor chestiuni de fond. Exercițiul puterii de tip european, în actualele condiții, nu este totuși unul diferit de al unui primar dintr-un sat din județul Suceava față de Consiliul Județean.
Cum se va descurca echipa românească în post-democrația de la Bruxelles nu este greu de prevăzut, atâta vreme cât efortul de reprezentare a ajuns minim. Marile dosare au traseele lor prestabilite încât avocații cauzelor nu prea își au locul în peisaj. Mecanismul comunitar intră tot mai mult într-o curbă a instabilității fiind dirijat de cei specializați chiar în sensul unui accident cu nenumărate victime .
Spectacolul de la București, cu distinși oaspeți și momente speciale, a avut totuși o atmosferă de înmormântare cu stabilirea unor delegați. Pe de altă parte, chestiunea europeană nu mai este ce a fost, nici în vest și nici aici, a devenit tot mai mult una asemănătoare amestecării unor bilete în urna examinatorilor depășiți. Fostele țări comuniste, astăzi presupus democratice, se scaldă într-o apă aluvionară, și nu pentru că ar avea neapărat asemenea preocupări. Desigur, capacitatea unor economii, precum aceea a Germaniei nu poate fi redusă la subordonări democratice în alinierea cu estul sau cu altcineva. CE are o capacitate de lucru limitată la interesele subînțelese deja, așa cum fondurile europene sunt supuse unor proceduri artificiale cu scop precis.
Ritmul cu fișa postului nu este diferită de aceea a viabilității de până acum. Ce nu a funcționat nu poate deveni acum simbolul performanței prin strălucirea podiumului. UE este o afacere a altora iar țările din est nefericit administrate de clasa politică și de gregaritatea publică îi pot fi victime. Nu e prima dată când România se află într-o situație excepțională care nu a dus la nici o schimbare. Europa unită se află într-o cădere politică liberă, generatoare de frământări teribile, iar democrația este într-un regres alarmant.
Fotbalul pare mult mai eficient menținerii unei solidarități continentale decât actuala administrare europeană tot mai lipsită de legitimitate, separată de interesele unor comunități care se văd excluse de la masa negocierilor. In atari condiții, pe cine reprezintă statul care asigură președinția CE? Atâta vreme cât nu există posibilitatea unor detensionări și schimbări ale sensurilor greșite, magistratura comunitară este un formalism care asigură o simplă constituire ierarhică.
Președinția europeană ar trebui să ducă România la conștiința deficitului de seriozitate.
Presedintia asta de mucava e la fel de importanta precum efectul razelor de luna asupra galosilor de guma. Trecand peste faptul ca UE e de fapt un suprastat dictatorial, se poate usor observa ca acesta rasufla din ce in ce mai greu pe ultima suta in galopul spre implozie. Nici un imperiu bazat pe forta si dictat nu rezista deci nici UE. SUA sunt singurul imperiu care inca mai e atractiv dar si la aia lucrurile au cam luat-o razna. Poate Trump sa-i salveze. UE nu are nici o sansa atat timp cat e cam ca o solutie compusa din apa si ulei. Nu sunt miscibile. Nimic nu ne aduna. Nici istoric, nici lingvistic, nici dpdv al traditiilor, nimic, nada, nix. Singura speranta e ca UE sa nu-si dea duhul prin razboi. Dar cred ca sunt prea optimist. Orice afacere in care sunt bagati nemtii se termina rau. S-a demonstrat in Europa de doua ori.
Bun comentariu
Bun articol.
E atat de bun,ca nu l-a citit decat „çib” rusafonu!Gaftoane,ce mizerie esti…
Disciplina trebuie sa fie garantul existentei societatii . Dar disciplina a fost marginalizata sau a intrat fortat in carantina in majoritatea aspectelor vietii sociale. De aceea în România e greu să se mai înţeleagă om cu om. Omul mai e redevine uman si moral doar daca e aproape de moarte ; sclavia moderna 8-12 ore zilnic la vreo o firma straina unde este apasat pe grumaz de disciplina corporatista adusa din import nu il face uman, dimpotriva. Criza instituţiilor statului (politice,economice,sociale, educativ-culturale) este programatica pt initiatorii ei, atotcuprinzatoare si profunda. Beneficiarii acestei crize artificiale au privatizat cam tot ceea ce a insemnat institutie, incepand cu terenul, cladirile si terminand cu oamenii. Privatizarile propagandistilor pietei libere ne-au spulberat economia nationala, increderea in institutii, dar ne-au adancit si cele mai urate trasaturi de caracter, au bulversat disciplina muncii, echidistanta functionarilor, regulile dupa care trebuie sa actioneze oamenii politici, reprezentantii, demnitarii. Toti au vrut speculeze si sa adapteze interesului propriu teoriile capitaliste. Astfel incat proverbul cu “omul care sfinteste locul ‘’ mai este valabil doar pentru comunitatile manastiresti pt ca societatea civila democratica a cam fost tradusa si malformata de “oameni fără niciun Dumnezeu”,fara morala,fara seriozitate …