' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Un caz care ar trebui să șocheze iubitorii de Lume Rusă din România este căsătoria fiicei lui Ștefan cel Mare, Elena de Moldova, cu Ivan cel Tânăr, moștenitorul tronului Moscovei, gândită ca o alianță strategică majoră. În logica epocii, Moldovei i se promitea sprijin politic și militar din partea Moscovei, iar curtea rusă câștiga prestigiu prin legătura cu unul dintre cei mai respectați conducători ai Europei de Est.
Realitatea de la Kremlin a fost însă alta. După moartea timpurie și suspectă a lui Ivan cel Tânăr, Elena a devenit incomodă pentru Ivan al III-lea și pentru noua sa soție, Sofia Paleolog. Fiul Elenei, Dmitri, deși inițial recunoscut ca succesor, a fost rapid marginalizat. Intrigile de la curtea rusă au dus la arestarea Elenei și a fiului ei, acuzați de complot.
Elena de Moldova a murit în detenție, iar Dmitri a fost înlăturat definitiv de la succesiune. Moscova nu doar că nu și-a respectat angajamentele față de Ștefan cel Mare, dar a sacrificat fără scrupule propria alianță dinastică. Episodul rămâne un exemplu timpuriu al modului în care promisiunile rusești se dizolvă atunci când interesele de curte o cer.
Un caz timpuriu este Tratatul de la Gheorgievsk (1783) dintre Imperiul Țarist și regatul est-georgian Kartli-Kakheti. Prin acest acord, statul caucazian a acceptat un protectorat rus, în schimbul garanției solemne că țarina Ecaterina cea Mare va apăra integritatea teritorială și va menține dinastia domnitoare. În realitate, când pericolul a sosit, promisiunile au fost hârtie goală. În 1795, Persia a invadat Georgia, a prădat capitala Tbilisi, iar Rusia nu a mișcat un deget în ajutorul georgienilor, lăsând țara devastată. Abia după dezastru, Ecaterina a mimat o reacție militară, dar a abandonat-o rapid. La scurt timp, împăratul Pavel I al Rusiei a decis anexarea Georgiei, desființând dinastia pe care tratatul jurase să o protejeze. Cu cinism, rușii au transformat protectorul în cuceritor, încălcând flagrant obligațiile asumate. Cu alte cuvinte, promisiunea de apărare rusă a valorat cât cerneala de pe tratat.
Un alt episod ilustrativ este alianța româno-rusă din secolul al XIX-lea. În Războiul de Independență (1877-1878), România a permis trupelor țariste să traverseze teritoriul său spre a lupta cu Imperiul Otoman, obținând în prealabil garanții că integritatea sa teritorială va fi respectată. Rezultatul? După victorie, Rusia a ocupat și anexat sudul Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad și Ismail), străvechi teritoriu românesc, încălcând angajamentele și obligând România să accepte „compensații” teritoriale în Dobrogea. I.G. Duca sintetiza perfect lecția acelei trădări: „când era Rusia la mijloc, nici o garanție nu era de prisos… un guvern care nu ar fi avut prevederea ca Rusia să ne înșele și să ne batjocorească a doua oară [ar fi fost aspru judecat]”. Cu alte cuvinte, după precedentul din 1878, doar naivii mai puteau lua „cuvântul” Rusiei drept garanție. Ironia sorții a făcut ca România să fie nevoită să învețe din nou această lecție dureroasă în Primul Război Mondial.
În 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei, contând pe promisiunile de sprijin militar ale Franței, Angliei, dar mai ales ale Rusiei țariste. Tratatul semnat la București prevedea o ofensivă concertată a Rusiei pe frontul de est, pentru a ușura presiunea asupra armatei române. Acele promisiuni însă „nu și-au respectat obligațiile asumate”. Armata țaristă, sub comanda generalului Brusilov, nu și-a continuat ofensiva cu vigoarea promisă, lăsând forțele Puterilor Centrale libere să se concentreze împotriva României. Consecințele directe au fost catastrofale, iar armata română a fost împinsă în defensivă, Bucureștiul ocupat, iar țara s-a trezit practic abandonată de aliatul de la Răsărit. După revoluția bolșevică din 1917, rușii au încheiat unilateral armistițiul cu inamicul, lăsând România singură pe front, înconjurată de inamici.
Guvernul român nu a avut de ales decât să capituleze temporar, semnând pacea de la Buftea-București în primăvara lui 1918. Crunta ironie este că Rusia promisese în 1914 să apere integritatea teritorială a României și dreptul acesteia la refiunile locuite de români de sub ocupația austro-maghiară, dar în 1918 România însăși era ciopârțită și forțată la o pace umilitoare. Cuvintele unui cronicar militar român sunt grăitoare: „ofensiva victorioasă a armatei române a fost oprită… aliatii – Rusia, Franța, Anglia, Italia – nu și-au respectat obligațiile… ofensiva pe frontul rusesc nu a continuat cu vigoare”, lăsând România în cea mai neagră situație. Iar când țara a fost strânsă cu ușa, „fiind părăsită de aliații săi din Antantă… a fost pusă în imposibilitate să facă altceva decât să trateze [pace] cu inamicul”. Pe scurt, pentru a doua oară într-o jumătate de secol, „marele aliat de la Răsărit” și-a încălcat angajamentele față de România și a lăsat-o în voia sorții.
Nici în epoca modernă Rusia (sau înainte URSS) nu s-a dovedit un protector mai fidel. În anii Războiului Rece și după, dictatori din diferite colțuri ale lumii au aflat pe pielea lor că sprijinul Moscovei e trecător.
Slobodan Milošević a pariat constant pe reflexul „frățesc” al Moscovei, inclusiv pe solidaritatea slavă, ortodoxă și veto-ul rusesc care să-i salveze regimul. În 1999, în timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, el a sperat că Rusia va trece de la retorică la sprijin militar real, mai ales apărare antiaeriană, intelligence, logistică sau măcar o amenințare credibilă de escaladare. Nu s-a întâmplat. Conducerea rusă, slăbită economic și interesată să evite ruptura cu Washingtonul, a ales să fie mediator, nu scut.
Momentul-cheie a fost procesul de negocieri. Emisarul rus Viktor Cernomîrdin, împreună cu mediatorii occidentali, a presat Belgradul să accepte planul care a dus la retragerea forțelor sârbe din Kosovo și la administrarea internațională a provinciei. Milošević a primit formule juridice despre suveranitate, dar a pierdut controlul efectiv pe teren. Episodul „marșului” trupelor ruse spre aeroportul Priștina a fost mai degrabă teatru, iar în final în final, contingentul rus a intrat într-un aranjament coordonat cu NATO, fără pârghii decisive asupra rezultatului final.
„Trădarea” s-a văzut și după 2000, iar când regimul lui s-a prăbușit, Moscova a trecut rapid la relații cu noile autorități, nu i-a oferit refugiu și nu a împiedicat extrădarea lui la Haga. Rusia a oferit proteste, nu protecție reală. În final, a rămas singur, util doar ca episod în negocierile Rusiei.
Un alt exemplu notoriu este oferit de Saddam Hussein, tiranul Irakului, a fost în anii ’70-’80 un apropiat al Uniunii Sovietice, primind armament și sprijin diplomatic. Cu toate acestea, când Saddam a invadat Kuweitul în 1990, pariind că vechiul său aliat sovietic îl va proteja de riposta occidentală, s-a înșelat amarnic. Lumea a asistat uimită cum Mihail Gorbaciov și URSS nu doar că nu l-au sprijinit pe Saddam, dar s-au alăturat taberei adverse. Ambasadorul Irakului la ONU era consternat să vadă că, la 29 noiembrie 1990, Uniunea Sovietică a votat pentru rezoluția Consiliului de Securitate care autoriza folosirea forței împotriva Irakului. Practic, Moscova a dat undă verde intervenției militare conduse de SUA pentru eliberarea Kuweitului.
Cu alte cuvinte, Kremlinul a întors spatele „prietenului” Saddam exact când acesta stârnise mânia comunității internaționale, preferând să se alinieze cu Occidentul. Nici în 2003, când SUA au invadat Irakul pentru a-l înlătura definitiv pe Saddam, Rusia (n.r.: deja condusă de Putin) nu a făcut altceva decât proteste verbale la ONU. Nicio „umbrelă” de securitate rusă nu a venit peste Bagdad. Saddam Hussein a sfârșit răsturnat și executat, iar pariurile lui pe vechea prietenie cu Moscova s-au dovedit iluzorii.
Un alt lider care a mizat pe sprijinul rusesc este Muammar Gaddafi din Libia. Deși nu era un aliat tradițional al URSS precum Saddam, Gaddafi întreținuse relații cordiale cu Moscova și cumpărase armament sovietic timp de decenii. Totuși, în 2011, când o revoltă internă a izbucnit și NATO a intervenit împotriva regimului său, Rusia nu și-a folosit dreptul de veto la ONU pentru a bloca acțiunea militară occidentală. Președintele de atunci, Dmitri Medvedev, s-a abținut la votul Rezoluției 1973 a ONU (care a deschis calea intervenției NATO), spre furia premierului Putin, care mai târziu l-a criticat public pe Medvedev pentru că a „permis” răsturnarea lui Gaddafi. Rezultatul? Gaddafi a fost înlăturat și ucis, iar Rusia a rămas spectator, regretând târziu că și-a lăsat încă un partener de izbeliște. Dacă la Tripoli „prietenia” Moscovei a fost pasivă, la Damasc ea avea să fie pur interesată.
Cazul Siriei merită o atenție specială, pentru că aici Rusia pare, la prima vedere, să contrazică tiparul abandonului. În 2015, intervenția militară rusă în Siria l-a salvat pe dictatorul Bashar al-Assad de la o cădere iminentă. Însă o privire mai atentă arată că Moscova nu a acționat din loialitate față de Assad, ci din calcul geopolitic rece. Până în 2015, regimul de la Damasc pierduse controlul asupra majorității teritoriului, armata era sleită, iar Assad se sprijinea deja pe Iran și gruparea libaneză Hezbollah pentru a supraviețui. Rusia i-a oferit doar sprijin diplomatic și arme, dar a ezitat ani de zile să intervină direct. Ceea ce a motivat Kremlinul, în final, să trimită avioanele de luptă și rachetele asupra Siriei nu a fost vreo obligație cavalerescă față de aliat, ci teama că prăbușirea lui Assad ar amenința interesele strategice ruse, precum baza navală de la Tartus, influența în Orientul Mijlociu și prestigiul de mare putere.
După ce occidentalii l-au înlăturat pe Gaddafi în Libia, Putin a decis să tragă linia în Siria. Cu alte cuvinte, Assad a beneficiat de excepția care confirmă regula, și anume faptul că rușii te „apără” numai dacă îi avantajează pe ei. Protecția oferită Siriei a venit în primul rând să servească obiectivelor ruse, și anume să prevină un nou regim pro-occidental și să demonstreze puterea militară a Rusiei, nu din vreo loialitate altruistă față de liderul de la Damasc.
Atunci când interesele Moscovei s-au schimbat, soarta lui Assad a fost tranzacționat ca monedă de schimb.
Poate cel mai edificator exemplu contemporan despre inutilitatea încrederii în protecția Rusiei este cel al Armeniei. Această mică țară din Caucaz s-a considerat multă vreme sub aripa ocrotitoare a Moscovei, legată printr-un tratat de alianță (n.r.: CSTO, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă) cu Rusia și găzduind trupe ruse pe teritoriul său. Armenii mizau că Rusia îi va apăra în caz de agresiune, mai ales față de vecinul ostil, Azerbaidjan. Dar când a venit momentul adevărului, armenii au descoperit cu amărăciune că promisiunile Kremlinului nu valorau mare lucru.
În toamna lui 2020, Azerbaidjanul, sprijinit de Turcia, a declanșat un război pentru a recuceri regiunea Nagorno-Karabah, aflată sub controlul etnicilor armeni. În pofida tratatului și a așteptărilor de la aliatul rus, intervenția Moscovei a întârziat. Abia după șase săptămâni de conflict și pierderi grele, Rusia a intermediat un armistițiu, trimițând câteva mii de „pacificatori” ruși ca garant ai încetării focului. Armenii sperau că prezența militară rusă și asigurările lui Vladimir Putin vor proteja populația armeană rămasă în enclavă. Trei ani mai târziu, aceste speranțe au fost spulberate violent. În septembrie 2023, Azerbaidjanul a lansat o ofensivă fulger asupra Karabahului, iar pacificatorii ruși nu au mișcat un deget. În câteva zile, regiunea a capitulat, zeci de mii de armeni au fugit într-un exod disperat, iar operațiunea militară fulger a Azerbaidjanului a făcut de râs garanția lui Putin din 2020, conform căreia pacificatorii ruși vor proteja populația din Nagorno-Karabah.
Sentimentul de trădare la Erevan a fost uriaș, refugiații armeni acuzând Rusia că i-a trădat și i-a mințit, iar prim-ministrul Nikol Pașinian declara public că în momentul dificil „ne-au lăsat singuri, ne-au abandonat… sunt păreri că am fost trădați”. Pentru Putin, care poza în protectorul Caucazului, situația a fost elocventă. Eșecul Rusiei de a proteja Armenia, un vechi aliat, a fost o schimbare șocantă, iar pentru alte națiuni mici din jur, mesajul este clar, și anume cine ar mai putea avea încredere în Rusia pe viitor.
Imaginile cu convoiul de 120.000 de armeni expulzați din Karabah sub privirile impasibile ale soldaților ruși sunt dovada vie a valorii reale a garanțiilor de securitate oferite de Moscova. Armenia, legată la mâini de alianța cu Rusia, a constatat prea târziu că pariase pe un partener dispus s-o sacrifice pe altarul propriei sale înțelegeri cu Turcia și Azerbaidjanul. Ca urmare, guvernul armean a început să se distanțeze rapid de Moscova, retrăgându-se practic din CSTO și căutând relații de securitate cu Occidentul.
Nu în ultimul rând, Venezuela oferă un exemplu aproape tragicomic al credinței oarbe într-o umbreluță rusească găurită. Regimul autoritar al lui Nicolás Maduro de la Caracas a cultivat o strânsă prietenie cu Rusia în ultimul deceniu, mai ales după ce a devenit paria pentru Occident. Maduro a semnat contracte de armament cu Moscova, a primit credite, iar propaganda oficială prezenta Rusia ca un aliat care va împiedica orice tentativă a SUA de a-l răsturna de la putere. În 2019, când opoziția venezueleană și o parte a comunității internaționale (inclusiv SUA) nu l-au mai recunoscut pe Maduro ca președinte legitim, acesta s-a fălit cu sprijinul Kremlinului, ba chiar a găzduit bombardiere ruse pe aeroporturile din Venezuela într-o demonstrație de forță. Cu toate acestea, realitatea arată că Moscova nu are nici capacitatea, nici intenția de a salva cu adevărat regimul Maduro dacă situația degenerează.
Da, legăturile militare și economice sunt vechi, Venezuela are avioane și rachete rusești, iar Rosneft a investit în zăcămintele sale petroliere, însă aceste conexiuni de durată au oferit puțină protecție pentru regimul de la Caracas. Rusia este suprasolicitată pe plan global, cu priorități mult mai presante, precum războiul din Ucraina, decât să trimită trupe în Caraibie. De altfel, atunci când în toamna 2025 au apărut zvonuri de manevre militare americane în zonă, răspunsul rusesc a fost vag și rece. Ministrul de externe Lavrov a admis că Venezuela nici măcar nu a cerut ajutor militar, iar Kremlinul s-a mărginit la declarații formale despre respectarea suveranității.
Asemeni Armeniei sau Iranului, și Venezuela descoperă că statutul de mare putere al Rusiei nu se traduce automat în ajutor concret pentru aliații îndepărtați. Până la arestarea sa, loialitatea vocală a lui Maduro față de Putin ținea mai mult de sfidarea SUA decât de obținerea unui ajutor militar real, iar relația cu Rusia îi oferea lui Maduro mai mult capital propagandistic decât protecție concretă. Într-adevăr, când SUA au masat trupe și nave în apropiere, Maduro a primit în schimb doar încurajări verbale de la Moscova.
Cei care cred în angajamentele de protecție ale Rusiei se înșală amarnic. Fie că e vorba de tratate scrise pe hârtie stropită cu sigiliu imperial sau de strângeri de mână televizate cu Vladimir Putin, garantul de la Răsărit și-a încălcat cu regularitate promisiunile, și-a abandonat aliații la greu sau i-a folosit ca pe niște pioni sacrificabili pe tabla marilor sale jocuri de putere. Tonul ironic este dat chiar de cinismul istoriei. Rusia se oferă mereu să fie „protectorul” tău, până în ziua când chiar ai nevoie de protecție, atunci îți amintește brusc că nu ți-a promis nimic concret sau că are alte priorități. Iar dacă protestezi, ți se poate răspunde, parafrazând celebrul proverb: „Rusia nu are aliați permanenți, ci doar interese permanente”.
În definitiv, alianța cu Rusia seamănă cu îmbrățișarea unui urs. La început te simți ocrotit, însă la nevoie ursul se va alege pentru el și riști să fii strivit. Armenia a aflat asta, Siria știe și ea că nu trebuie să-și doarmă somnul liniștit, iar Maduro, oricât a fluturat portretul lui Putin, trăiește pr propria piele crudul adevăr.
Istoria ne învață, așadar, că „prietenia” Kremlinului vine mereu cu un asterisc, și cine se bizuie pe ea o face pe propria răspundere. Cine uită acest lucru se expune acelorași deznodăminte tragice sau ridicole, repetând un ciclu al naivității geopolitice. Iar Rusia, indiferent de regim sau epocă, și-a demonstrat vocația de a-și dezamăgi sistematic partenerii, dacă nu cumva de a-i trăda de-a dreptul, atunci când vântul istoriei își schimbă direcția. Oricine își pune nădejdea în sabia rusească pentru apărare ar face bine să-și amintească zicala: „Ai grijă ce îți dorești.” Pentru că, de prea multe ori, „protectorul” rus a fost de negăsit la ceasul primejdiei, sau s-a numărat printre cei care au împărțit prada.
Ohoh v-ati intors mult la Stefan la cetate . Nu exemplu de acu. 1 luna nu 500 de ani, asa cum a tradat Ptutin Venezuela mai repede a cantat co cosul in gradina lui Xi si a indianului care au zis pass primi in Brics la gazul rusesc… 🤗
Dar despre Parteneriatul Strategic semnat si parafat, pe care politicienii se fac ca nu mai exista? Dupa „evenimentele” din decembrie 2024 este o bucata de hartie fara valoare.
declaratia publicata de Daily Express in 24 martie 1933……
Dupa 1945 Rusia a stabilit cu SUA regulile dreptului international, dadea bine ideologic,pentru demolarea imperiilor coloniale britanic si francez, reguli pe care astazi tot ei le incalca pentru ca nu pot face fata economic concurentei chineze si au dat jos bunul plac si militaria din pod,vezi Ucraina,Gaza si,de azi, Venezuelea
Astazi ,notiunea de drept international a disparut,bunul plac al lui Trump,de fapt a gastii de profitori din spatele sau, spune tot
Adevarata Mani pool Lare, prin folosirea de altfel corecta a datelor istorice, este, de fapt, linia de CONTINUI TATE dintre Imperiul Colonial Tzarist Rus – URSS – Imperiul Colonial Bolsh Shev Vika ras put Tino Id!!!
Mai toate exemplele sunt greșite.
Elena a fost victima unei lovituri de palat, care l-a înlăturat de la succesiune pe țarevici – soțul ei.
Anterior războiului ruso-turc (numele corect) România ocupa teritorii revendicate de Rusia potrivit înțelegerilor cu Poarta, teritorii (întreaba Basarabie, nu doar sudul) care au fost schimbate LEGAL cu Dobrogea (adaug aici faptul că Berlin a consfințit acest schimb).
În primul război, RU și-a respectat absolut toate angajamentele față de RO (inclusiv protejând statul atunci când acesta a fost aruncat după Carpați) atât timp cât a fost implicată în război; promisiunea de a accepta ANEXAREA (acela este termenul folosit în doc) teritoriilor milenare ungurești a fost atât de puternică încât a fost aplicată fără rezerve după al doilea război, când RU putea ciopârți toată regiunea după bunul plac.
E irelevant pe ce pariază liderii de state și ce cred unii că sunt obiectivele din spatele evenimentelor; relevante sunt doar înțelegerile parafate or URSS/RU nu a avut înțelegeri cu niciunii dintre liderii menționați.
Armenia este altă interpretare habarnistică; țara are una dintre cele mai mari prezențe SUA, iar liderii săi au arătat ostilitate față de RU așa că au plătit.
RU nu va sacrifica ruși pentru a apăra state care nu sunt dispuse să lupte.
Pleaca Ics la o vodca cu Putin, o meriti la ce bazaconii spui.
@Un cetatean,
Când ai să fii în stare să îngaimi o critică clară, am să-ți răspund; până atunci le ciok mik.
@Un cetatean,
Când ai să fii în stare să îngaimi ceva rațional, am să-ți răspund; până atunci le ciok mik.
@Un cetatean,
Când ai să fii în stare să îngaimi ceva rațional, am să-ți răspund; până atunci чюку мик.
@Un cetatean,
Când ai să îngaimi ceva coerent, am să-ți răspund; până atunci чюcu mic.
@Un cetatean,
Când ai să îngaimi ceva coerent, am să-ți răspund; până atunci ci0ku mic.
@Un cetatean,
Când ai să îndrugi ceva coerent, am să-ți răspund; până atunci ci0ku mic.
Jurnalist fudul,. Dai impresia cum că ar trebi să fie un concurs de cine intră primul peste alții din motive de dominare regională, zonă de influenă.. E o prostie tipic ortodoxă.
E plina istoria de zone tampon pierdute sau sacrificate. Asta e rolul lor, in confruntarile dintre Marile Puteri. Tu vezi lucrurile stramb pentru ca esti orbit de rusofobie. Trateaza-te!
Tot aceasi latrai sunt acum și împotriva americanilor ca și împotriva rusilor. Vai de banana voastra!!!
Sa vezi ce ne mai ajuta Franta. Poate Germania? Ca doar au dat Moldova prin Pactul Molotov – Ribentrop Rusiei si apoi 40% din Transilvania la unguri, in cardasie cu Musollini. Sau SUA, cu Yalta? Numai Nicushoor si Bolo, zmeii, e salvarea noastra! Pe mana cu usereul lui Sorosh, bineinteles.
Asta e un fel de cotită la adresa suveraniștilor despre care, la fel că stânga wokeșească, guvernul spune c-ar fi filoruși, deci trădători. Lucru fals, aș spune eu, pentru că e cam greu să găsești filoruși prin Europa de Est. Că interesu’ poartă fesu’ asta e altceva, asta e normal, după ce, timp de35 de ani, guvernele”proeuropene”e-au adus la sapă de lemn.Românii voiau doar să poată pleca-n Vest și voiau că Brixellesul să țină-n frâu corupția de la București.Azi, amândoua obiectivele s-au cam ofilit așa că mulți și-au zis”Nu trebuie să fim prieteni cu rușii, dar măcar să nu le fim dușmani, mai ales că ceva petrol ieftin n-ar strica-n sărăcia noastră și să nu le dam motiv să ne atace, că de apărat…”.
Există jucători (toți foste imperii) în lume, care se luptă pentru expansiune maximă, câte degete există la o mână, sau chiar mai puține. Pentru toți ceilalți, perspectiva este simplă: alegeți cu înțelepciune în ce port să debarcați, pentru a nu suferi rușine și durere mai târziu. Dacă greșesc, vor fi ștersi de pe harta lumii fără urmă; dacă nu o fac, vor fi și ei ștersi, dar cu urme.
Se pare că nu SUA l-au răpit și închis pe actualul președinte al altei țări, ci mai degrabă că au fost forțate să facă acest lucru de maleficul Putin, care, de fapt, a distrus atât capela din secolul al XIV-lea, cât și toate legile internaționale sacre. Putin, care a distrus de unul singur lumea albă și pufoasă în care toată lumea se iubea și trăia fericită până la adânci bătrâneți, conform paginilor foșnitoare ale Cartei ONU.
De ce este acceptabil ca America să invadeze, să bombardeze și să aresteze un lider străin, în timp ce Rusia este considerată rea pentru că a invadat Ucraina, iar China este considerată rea pentru agresiunea sa împotriva Taiwanului? Este acceptabil doar dacă o fac americanii? Da, știu, doar rușii ‘e’ de vină!
Este o poveste la deruta. Autorul trage o concluzie cand inca nu se cunoaste nimic exact. Sau a auzit el adevarul de Sienen-antena3?
Asta este „intelepciunea rusa” invocata de Georgescu…
Parcă la fel a procedat Hitler când l-a extras pe intemnițatul Benito Mussolini din mâinile trupelor italiene ale mareşalului Pietro Badoglio!!! Erou s-a numit arunci Otto Skorzeny jucat în filmul rusesc de blondul Florin Piersic. Cea mai riscantă acțiune Adolf Hitler-Otto aSkorzeny a fost încercarea de asasinare a lui Dwight David Eisenhower, comandantul suprem al forţelor aliate. Doctrina președinției actuale USA să fie „Lebe gefärlich” (Trăiește primejdios!)?
* Avem nevoie urgent de Groenlanda!*….declarație azi, Trump!.
Decat un razboi cu multe victime, mai bine iei nebunul si-l judeci.
Maduro fiind acuzat, actul este legal.
Aviz pentru Putler.
Trebuia sa existe un mandat nominal semnat de un procuror. Stii legislatie cat Bolojan si perechea sa Neicushor.
Plutea un coș cu mere pe Nistru.Doi grămiceri încercau să-l tragă, fiecare la el, dar nu puteau.”Auzi Ioane, zice rusul, hai să-l împărțim frățește!” Ion zâmbeste strâmb și-i răspunde”Ivane, eu
știu ce-i aia”frățește” pe rusă. Eu zic să-l facem jumi -juma” Ultima oară, protecția Moscovei ne-a costat cam scump, așa că nu prea văd pretenari și avantaje pe-acolo.
Tot globul stie ca si preshul nostru este ilegal.
„Protecția Moscovei” a venit dupǎ ce am fost inamici de rǎzboi și am omorât ruși care luptau contra lui Hitler. Dupǎ 9 ani rușii sa-au retras din RO, care și-a fǎcut industrie, energeticǎ, flotǎ etc. Protecția SUA&Co dureazǎ de 35 de ani și ne-au distrus TOT, îndatorându-ne pe veci.
„Protecția Moscovei” a venit dupǎ ce am fost inamici de rǎzboi și am omorât ruși care luptau contra lui Hitler. Dupǎ 9 ani rușii sa-au retras din RO, care și-a fǎcut industrie, energeticǎ, flotǎ etc. Protecția SUA&Co dureazǎ de 35 de ani și ne-au distrus TOT, îndatorându-ne pe veci.
Il durea fix in cwr pe trumpulete de drogurile din venezuela, el vrea doar sa puna mana pe petrolul de acolo.E mai ieftina o recompensa chiar si de un miliard de dolari pusa pe capul lui Putin decat atata amar de razboi,cred ca si pt un mil il vand rusii.Cred ca mai degraba criminalul de razboi moskovit nu apuca pastele.
Rusia si SUA sunt conduse ,din 1918 de re prezentantii regatului khazar (700-800en)si astazi multi financiari americani se inrudesc cu oligarhii rusi si is raelieni
iluzia agresi vitatii Rusiei vs SUA are paliere mod este:ignorare reciproca,agresivitate verbala si cel mult agresiuni fizice usoare:o pal ma morala,un cap in g ura virtual,cel mult!
Cand neamul lui Bū lān a fost in pericol,s-au unit imediat SUA cu ‘gro parul’ ideologic Rusia vezi WWII desi tot ei au inceput razboiul vezi declaratia publicata de Daily Express in 24 martie 1933
….INTERESANT ce scrie !.
Simplu și bun de tipar; minim MI6 (Xiaomi) și imprimantă wifi. Se pot distribui copiile atât printre elevii de-a III-a cât și printre atentatorii ucrainieni, mercenarii lor latino-americani si ceilalti care insistă pe lângă triada nucleară a Rusiei: submarinele din Murmansk, bombardierele de la Belaya și radarele de avertizare timpurie din Orsk..După absolvirea celor 8 clase obligatorii se poate introduce în curiculă informația că Rusia are Doctrină Nucleară din 1908, de când le-a lăsato D-l D-zo în Tunguska printro aparitie fulminantă. Capitole din ea au și americanii, fără addenda cu morală.
Domnu’ autor nu te grabi cu concluziile, vremea e tanara.
Prostovane ai inceput cu stangul. Sau habar nu ai ce se intampla in evul mediu. Stii ca Henric al 8 lea si-a omorat neveste pt ca nu faceau baieti? Stii ca se omorai fratii care puteau fi pretendenti la tron? Stii ca Mahomed al 2 lea l-a pus pe Radu cel Frumos in locul lui Vlad Tepes si a facut exact pe dos ca frati-sau? Boule!
Abel si Cain, Remus si Remulus, Caracala si fratele sau, toata Europa e plina de sangele celor sacrificati pt putere chiar daca si-au dat fiicele de 13 ani ca sa scape necotropiti, iar printesele au devenit victimele nasterilor timpurii, murind la nastere…
pe UE pt ca una e ca un om sa fie traficant, etc. si alta sa iei instapanire un stat si toti sa ramana pasivi…azi venezuela maine europa…
Ieri Europa, azi Venezuela
Daca prietenul tau din Nord si Est va spune ca R Moldova este a lui intr-o noapte o ia pe maia sandu. Sigur teoria se va demonstra: ca nu va puteti baza pe rusi pt ca nu vor veni…
Shi care-i solutzia ? Aliatziva cu Trump care a spus clar shi raspicat ca vrea sa extermine poporul Roman numit de el „inferior” de „rasa Latina”. De altfel la Hollywood s-a facut shi un film numit „Sfarshitul Lumii” ( Latine ) in care Scwartzeneger exterminator shef numit in film Iisus Hristos ucide Romanii cu armamentul modern din dotarea armatei SUA atat conventzional cat shi nuclear. Potrivit doctrinei Monroe Romanii „inferiori” de „rasa Latina” ar trebui ucishi primii urmatzi de Venezueleni, Haitieni, Francezi, Italieni, Spanioli, Portughezi, Mexicani, etc.
Foarte bun acest articol bine documentat. Felicitari autorului. Merita pus pe contributors.ro si pe republica.ro. Sa fie citit de cat mai multi. Sanatate si La multi ani !!! autorului. Sa mai scrie si pe viitor asemenea eseuri.
Iluzia propagandiștilor slugarnici față de “Stalin și poporul rus libertate ne-a adus” din anii 50 ai
Secolului XX, nici 10 ani și propagandiștii și mai slugarnici față de “Vin Americanii” care O să ne dea o Atomícă să ne că…m pe noi de frică” de peste 30 de ani. Povestiți și de austriaca Maria Antoaneta, fata Împărătesei Maria Tereza a Austriei, căsătorită cu Regele Franței Ludovic al XVI-lea. Acesta avea o prietenă de 20 de ani căreia revoluționarii civilizației franceze i-au tăiat sânii și capul și i-au dus reginei la închisoare să vadă ce o așteaptă. Ca să nu amintim de cum l-au omorât agenții francezii pe Gaddafi anii trecuți, la câteva luni după ce i-au întins covorul roșu să aducă valizele cu bani.
Pe vremea lui Ivan al III-lea, Moscova era un tinut (MoscaUlus). Nu există o natiune rusă. Există o adunatura de popoare și triburi pe care ii unește limba rusă, despotismu și ambițiile imperiale teritoriale. Natiunea rusa – o fictiune. Rusia, ca atare, s-a născut acum 450 de ani. Ivan, a reusit să lătescă provincia in paguba oraselor rusesti ale Kievului. Zoe Palelogos, „un munte de grăsime… de unt și osanza” a contribuit esențial la asasinarea Elenei Volosanca și a fiului. In fond, toata istoria FakeRusia este un arsenal de minciuni flagrante și trădări oripilante. Să ne amintim și de Dimitrie Cantemir. Petru I l-a asigurat că „… nicio ahtiere de putere și nicio largire a tinuturilor sale… nu dorește, deoarece… din mila Domnului are destule de la inamici cucerite”. Ce a urmat? Or, mongolismul din firea crudului popor muscal nu a fost starpit. Asadar, bolnavul n-a murit din Rusia imperialista, dar nici nu s-a inzdrevenit niciodată. Abilitatea statului artificial in arta trădări este ancestrala. RusiA este falsul falsului. Rusia autoritarista, un crescendo de ipocrizii și răutăți, produce minciuni pe bandă rulantă.. Atotputernicia vicleniei este forma acestei puteti tiranice.
pe ideea nationala si noi doar de la 1859, dar daca mergi pe tot ce a dat pamantul asta de la Cucuteni la Tartaria, Cascioarele Turdas, Cunia Turcului ajungi acum 9.000 de ani …si se pare ca-i un mizilic pt ca mai avem paleolitic, mezolitic adica o continuitate imensa…tot asa si alte popoare au urmele lor, scitii, slavi si varegii care s-au intalnit si au generat un popor, o limba, o cultura…memoria pamantului/pietrele nu-i tot una cu spoiala sec. XXI…
BINE SPUS ! Un nou an bun Î-ti doresc ! …
Chear credeați ca Putin se repezea cu sufletul la gură să ajute acest clovn? SUA numai asta și aștepta..de unde se crede că rușii sunt cum comuniștii sovietici..?
De unde aceste așteptări nihiliste că în ruși nu poți avea încredere..??!.Să ne amintim cum SUA au trădat Afganistanul și pe curzi din Siria..
Totul ce vedem în ultimile ore s-a hotărât în Alaska între Putin și Trump..
Afacerile rușilor din Venezuela vor rămâne întregi cum au rămas și bazele militare din Siria..
Este din R Moldova si spera ca daca ii critica pe rusi va primi mai multa energie si gaz la ”preturi convenabile” de la romani care platesc diferenta…
Corect, Mosule. Nici nu a fost vorba de vreo protectie ruseasca, totul e aranjament, cum a fost mereu de-a lungul timpului. De ce pierde vremea mihai isac (nu e numele lui) sa scrie prostii numai el stie.
Deci ce trebuia sa faca putin in urma acestui act de agresiune si terorism? Nenea Isac ne spune cu subinteles Putinosul sa dea cu nucleara in fratele lui trumpache????? DA! Cat despre actul de talharie ca sa ii jefuiasca pe venezueleni de petrol,ciocu mic!
Istoria este o insiruire de evenimente unice, urmari ale comportamentelor intamplatoare, irepetabile si accidentale ale unor personaje fara legaturi intre ele. Dupa sute sau mii de ani apar niste ciudati, fara ocupatie si fara numar pe casa, sa gaseasca prin mocirla vremurilor vreo ordine mondiala. A asocia cazul unui sofer de autobuz cu orice din lumea prezenta sau trecuta este o pierdere de vreme platita dupa numarul de cuvinte scrise din banii unui hungur-e vreu horthist, criminal impotriva umanitatii, un amiral de Balaton dintr-o tara fara iesire la vreo mare. Nu-i de mirare ca istoria se preda la scoala din aceeasi catedra cu filosofereala, inchipuirea unor inchipuiti turnatori la sukukupopo cea.usista. Continuati, noi suntem 8 miliarde si El este singur, nici o sansa sa faca-ceva !
Încep să se vadă efectele întânirii din Alaska.Voi luaţi Venezuela iar noi Ucraina.Chinezii vor lua Taiwanul şi băiţii vor lătra fără să muşte.
Malta vara lui 1989: „Voi intrati in Panama, noi intram in Romania” ! Vrei alt.fel, nu te mai alia cu perdantii !