În Africa de Sud, 400 milioane de euro valorează doar 50 de milioane

Pe 29 iunie 1950, amatorii din SUA produceau surpriza care rezistă şi acum pe prima poziţie în topuri: învingeau una dintre marile echipe ale Angliei. Pe 12 iunie 2010, bomba amorsată acum 60 de ani pe Estadio Mineiro din Belo Horizonte a produs din nou ravagii. Nici acum, Anglia nu a reuşit să învingă o echipă a SUA de factură, totuşi, modestă. Mai mult, americanii au trecut milimetric pe lângă victorie.

Exact în ziua în care celebra arteră Whitehall din centrul Londrei era în sărbătoare şi 1.400 de soldaţi participau la Horse Guard Parade, ocazionată de celebrarea oficială a zilei Maiestăţii sale regina Elisabeta a II-a, supuşii ei din echipa naţională de fotbal au marcat evenimentul prin cel de-al doilea rezultat ruşinos în faţa modestei selecţionate a SUA.

Să punem faţă în faţă cele două echipe. Anglia a trimis în teren jucători de la Chelasea (Terry, Lampard şi A. Cole), Manchester United (Rooney), Liverpool (Carragher, Johnson Gerrrad), Tottenham (Lennon, King, Crouch), Philips (Manchester City), Green (West Ham United) şi Aston Vila (Heskey, Milner), echipe care au în palmares 9 titluri de Liga Campionilor, 6 Cupa Cupelor şi 6 trofee UEFA Cup, primele trei dominând categoric fotbalul englez în fiecare an, iar de 20 de ani sunt şi vedete ale cupelor europene.

De cealaltă parte, americanii au venit cu Cherundolo, Bradley şi Clark, care evoluează la Hannover 96, Mönchengladbach, respectiv Eintracht Frankfurt (două Cupe UEFA în anii ’70), clasate modest în Bundesliga 2009/2010, cu Altidore de la retrogradata din prima ligă engleză, Hull, cu DeMerit de la Watford (locul 16 în divizia secundă din Anglia), cu Holden (Bolton – loc 14 Premier League), Bocanegra (Rennes – loc 9 în Ligue 1 din Franţa), Donovan (Los Angeles Galaxy). Doar portarul Tim Howard şi fundaşul Onyewu sunt legitimaţi la cluburi de top, Everton, respectiv AC Milan, cu menţiunea că ultimul nu a jucat sezonul trecut nici un minut în campionat, ci doar 15 minute într-un meci de Champions League.

Preluând şi datele de pe site-ul Transfermarkt.de, mai aflăm – nu este nici o surpriză – că jucătorii britanici deplasaţi în Africa de Sud valorează în total 448.500.000 euro, în timp ce lotul SUA este evaluat la 57.650.000 euro. Adică cu puţin peste valoarea lui Gerrard, cotat la 50.000.000 euro. Orice comentariu este de prisos. Ținând cont de discrepanţa dintre cifrele prezentate, dintre realităţile existente, Anglia nu avea voie să nu câştige acest meci. Eroarea capitală a portarului Green nu constituie un motiv de scuză.

Explicaţia rezultatului este alta: englezii au fost apatici, nu au arătat ca o echipă cotată printre primele patru favorite. Au arătat şi au jucat ca o echipă de pluton, ajunsă la turneul final printr-o conjunctură favorabilă. Practic, se poate spune că nu a existat vreo diferenţă între Anglia şi mult mai modesta Grecie, care a dezamăgit cumplit prin neputinţă.

Un alt unghi de vedere: suprasolicitarea din timpul sezonului regulat

Unii comentatori pun marea surpriză de sâmbătă noapte, dar şi alte posibile rezultate total nescontate pe seama oboselii accumulate de fotbaliştii care evoluează în campionatele puternice (Anglia, Germania, Spania, Italia) şi, în special la echipele de club care de regulă ajung în etapele superioare ale Champions League sau UEFA Europa Cup. Respectivii comentatori reiau o temă mai veche, cea a supralicitării din timpul sezonului a fotbaliştilor de top şi a randamentului mai scăzut la turneele finale ale campionatelor mondiale şi europene. Practic, cei în cauză critică indirect UEFA, considerând că au dilatat la maximum competiţiile europene de club.

Până în 1992, în Cupa Campionilor Europeni, câştigătoarea trofeului disputa doar 9 meciuri. Două (rarerori trei) tururi în sezonul de toamnă, sferturile de finală, semifinala şi finala, primăvara. În sistemul actual, o echipă de top joacă 6 meciuri în grupe – toamna, plus încă maxim 7 – primăvara (optimi de finală, sferturi, semifinale şi finală). Unele echipe mai joacă încă între 2 şi 4 meciuri în tururile preliminare. Situaţia este identică şi în cea de a doua competiţie europeană intercluburi. Adepţii teoriei „oboselii” au venit şi cu exempele lui Messi şi Tevez, arătând că au jucat bine, dar nu şi strălucitor aşa cum au făcut în faţa echipelor de top din Spania, Anglia şi cupele europene.

Din echipa Angliei, începând cu luna august 2009, Terry a jucat 45 de meciuri (campionat plus Liga Campionilor), Lampard – 43, Carragher – 42, Rooney – 39, Gerrard, Crouch, Milner – 38 etc. La aceste meciuri mai trebuie adăugate încă – în medie 5 sau 6 jocuri – şi cele din Cupa Angliei, din Cupa Ligii, trei jocuri oficiale ale naţionalei în toamna lui 2009, precum şi alte şase meciuri amicale. De cealaltă parte, doar Dempsey de la Fulham are 40 de meciuri în liga engleză şi în UEFA EUropa Cup, precum şi alte şase meciuri în Cupă şi Cupa Ligii. În rest, ceilalţi jucători au între 25 şi 28 de meciuri la echipele lor de club, ne referim doar la titulari, pentru că, la Eintracht, Clark a jucat doar 3 meciuri în sezonul trecut, iar Onyewu nici unul la Milan.

Avancronicile cotidianul.ro

Algeria – Slovenia

Un meci despre care nu se pot spune multe lucruri. Ambele echipe sunt considerate ca făcând parte din grupul outsider-ilor. Algeria nu este pe continentul negru o echipă de top, având rezultate bune doar sporadic, iar Slovenia este, ca valoare, a patra echipă din fostul spaţiu iugoslav. Algeria trăieşte cu amintirea uriaşei victorii din 1982, când a învins RFG, iar Slovenia cu cea a unui 3-3 cu Serbia, dar la Europenele din 2000. Ambele echipe – cunoscând şi rezultatul dintre Anglia şi SUA – vor juca cu mare prudenţă, principala gripă fiind aceea de a nu primi gol. Un rezultat de egalitate convine ambelor echipe. Pronosticul nostru: 1 (20%) X (50%) 2 (30%). Cotaţii case de pariuri: 1 (3,10) X (3,20), 2 (2,20).

Palmares la CM

46. Algeria 6 2 1 3 6- 10 7

65. Slovenia 3 0 0 3 2- 7 0

Serbia – Ghana

Teoretic este un meci de 1 solist. Serbia este una dintre echipele puternice ale acestui turneu final, fiind considerată ca având şanse să devină revelaţia competiţiei. Din punct de vedere valoric, între cele două naţionale nu poate exista vreo comparaţie. Sârbii au aproape toţi jucătorii titulari la echipe de top din campionatele Europei, în timp ce africanii, deşi au şi ei numeroşi stranieri, nu pot spune că au rupt gura Europei.

Cel mai cunoscut internaţional ghanez este Muntary, legitimat la campiona Europei, Internazionale, dar el nu a fost titular decât în 16 meciuri de campionat şi 9 de Liga Campionilor, în timp ce adversarul sau, Stankovic, a fost titular în 24 de meciuri de campionat şi 12 de Liga Campionilor. Muntary are şi un „concitadin”, Adiyiah, legitimat la AC Milan, unde nu a jucat nici un meci în această primăvară, după ce timp de doi ani a evoluat doar în 8 meciuri la o medestă echipă norvegiană. Pronosticul nostru: 1 (80%), X (15%) 2 (5%). Cotaţii casă de pariuri: 1 (2,20) X (3,20) 2 (3.10)

Palmares

11. Serbia 40 16 8 16 62- 56 56

49. Ghana 4 2 0 2 4- 6 6

Germania – Australia

Un alt meci de 1 solist. Deşi Germania prezintă în 2010 cea mai tânără garnitură cu care a abordat vreodată un campionat mondial, este greu de crezut că s-ar putea împiedica de mai puţin experimentata echipă a Australiei. Deşi au jucători care evoluează în mai multe ţări din Europa – Tim Cahill de la Everton şi portarul veteran Mark Schwarzer (Fulham) fiind vedetele echipei -, Australia s-a calificat la turneul final doar pentru că s-a „mutat” în preliminarii în Asia şi a scăpat de clasicul baraj cu a cincea clasată din grupa preliminară a Americii de Sud.

Germanii nu au voie să joace decât la victorie, pentru că un pas greşit i-ar pune în situaţia să îşi joace calificarea cu Serbia, un meci care este însă deschis oricărui rezultat. Chiar dacă nu-l au pe Ballack, germanii au suficienţi jucători care să facă diferenţa. În plus, lui Miroslav Klose îi mai lipsesc doar 5 goluri pentru a accede pe primul loc în topul all time al marcatorilor. Pronosticul nostru: 1 (75%) X (20%) 2 (5%) Cotaţii casă de pariuri: 1 (1,45) X (3,85) 2 (7.00)

2. Germania 92 55 19 18 190-112 184

51. Australia 7 1 2 4 5- 11 5

Duminică, 13 iunie

Ora 14.30 – Algeria-Slovenia (Grupa C), TVR 1

Ora 17.00 – Serbia-Ghana (Grupa D), TVR 1

Ora 21.30 – Germania-Australia (Grupa D), TVR 1

Luni, 14 iunie

Ora 14.30 – Olanda – Danemarca (Grupa E), TVR 1

Ora 17.00 – Japonia – Camerun (Grupa E), TVR 1

Ora 21.30 – Italia – Paraguay (Grupa F), TVR

Meciurile vor putea fi urmărite şi în reluare pe TVR 1, TVR 2 şi Telesport.