Încă din anii ’80 ai secolului trecut, m-am obişnuit să mă mişc mai ales prin cercurile literare. Atunci, aşa putea fi descris acest mediu: cercuri de scriitori. Azi, cuvântul adecvat ar fi bulă. El are calitatea de a atrage atenţia asupra îngustării drastice a orizontului sub care se petrece acum viaţa „socială” a scriitorului. Desigur, viaţa virtuală, în reţelele de socializare, are, azi, orizonturi nelimitate.
Nu cunosc pe nimeni mulţumit de socializarea din lumea acestor reţele. Dependent de ea, da. Dar mulţumit, nu.
Este o caracteristică rezidual-comunistă faptul că, după un prim succes semnificativ, scriitorii noştri trăiesc mai ales printre scriitori. Marin Preda a constatat cel dintâi această anomalie menită să îngusteze orizontul cunoaşterii sociale a celor cărora le este presupusă a fi de căpătâi tocmai o asemenea cunoaştere.
Avem aici una din explicaţiile faptului că, la noi, sunt mai rare fructele realismului decât cele ale fantazării. Desigur, scriitorul autentic poartă realitatea cu el într-un fel misterios şi nu are nevoie să experimenteze toate mediile sociale, cum ar fi dator să facă un jurnalist care şi-ar propune să le descrie.
Ce mă preocupă, de fapt, este înţelegerea fascinaţiei de a trăi într-o bulă. Care fascinaţie a înflorit uluitor odată cu apariţia reţelelor electronice de comunicare. Întrezăresc o linie de înaintare către o descifrare: impulsurile fugii de complexitatea socială sunt mai puternice în noi decât cele ale abordării frontale a acestei complexităţi. Fuga noastră de complexitate ia chipul capacităţii intelectului de a lucra cu abstracţiuni ce nu sunt abstrase din concretul real.
Acest abstracţionism al prizei noastre la realitate a condus la apariţia ideologiilor, iar acum a făcut să apară monştrii unui progresism ce nici măcar propria sa consistenţă logică nu mai e capabil să susţină. Avem, iată, un antirasism nou, întemeiat pe execrarea rasei albe.
Bulele acestei inconsistenţe logice nu mai simt nicio nevoie să se confrunte cu realitatea cea reală. Izvorul original al anomaliei curge din larga acceptare a paradigmei materialismului în condiţiile în care încă nu putem spune că am şti ce este materia. Ba, dimpotrivă: fizica avansată demonstrează că ştim din ce în ce mai vag ce ar putea fi material în fundamentele lumii.
Ideologiile apar, de aceea, ca un fel de nou obscurantism, ca nişte superstiţii ale materialismului.
Şi mai clar: avem sub ochii intelectului, chiar acum, această pandemie şi o abordare superstiţioasă a efectelor ei. Prejudecata de tip optimist a intelectului abstractizant ne împiedică să înţelegem că şi peste sute de ani va circula printre noi SARS-CoV 2. Speranţa că ar fi o entitate muritoare este una de tip superstiţios-ideologic.
Imediat ce ai putea scăpa de superstiţiile intelectului abstractizant, ai înţelege că, iată, concreteţe reală nu au decât anticorpii tăi naturali. Şi atunci, imediat, paradigma actuală a bătăliei cu această pandemie ţi s-ar arăta a fi cu susul în jos şi cu josul în sus. Nu punem în prim-plan aceşti anticorpi, ci aşteptăm să ne pice cândva din Cerul artificial al unui vaccin.
Dar până acolo nu avem alt aliat decât autoimunizarea. De ce am ridiculiza discuţiile despre importanţa ei?
Şansa de a fi avut aceste discuţii s-a pierdut în clipa în care Boris Johnson a fost copleşit de o demonstraţie sofistică şi ultrapanicardă a unui virusolog de mare prestigiu. A pus întrebarea-cheie: „Cum putem avea autoimunizare largă fără să avem o mortalitate mare?”. A fost minţit că doar prin izolări se poate aşa ceva. I s-a ascuns faptul că prin exces de izolări vei avea deficit de autoimunizări.
Iar prin deficit de izolări, vei avea un val doi mai mare decât primul.
Da, acest reglaj fin între exces şi deficit avea a fi o complexitate concretă. Le-a fost mai comod virusologilor să propună o schemă abstractă. O superstiţie. Dar Marea Britanie nu ştie nici azi ce grad de imunizare are populaţia sa. Iar noi am luat de bun acest model. Aplicându-l şmechereşte: n-am testat pe scară suficient de largă, crezând că vor fi suficient de eficiente izolările din starea de urgenţă.
Nu cred ca Marin Preda a fost asa de mare. a „cooperat”ca sa i se mai dea drumul la lant cu cativa centimetri. De Paunescu, nu mai spun. Dar, nu vad unde e geniul älintatului”Nichita? El nu stia nicio limba straina, dar stia ca „dor”e intraductibil!
Fratilor: l-am avut pe Blaga!Totusi! Rejudecati!
Ajuns în Europa, bulă
Se văicăreşte dezolat:
Aicea muncă e destulă,
Că nu ai timp nici de furat!
Când spăl, soţia-i bucuroasă
Şi peste poate de fudulă,
Că are, în sfârşit, în casă
Maşină de spălat cu… bulă!
Pe „plaiul mioritic”, plin de hulă
Ce-au mai rămas, articole cu… bulă.
Ideologie inseamna certitudine. Deci, o idiotenie. A idiotilor ce isi imagineza ca ideile lor se suprapun realului. Ca a avea idei egal a trai…
Traim in epoca pandemiei virusului idioteniei global generalizat…
D-le B. nici nu bănui mata ce diamant de multe carate ai ținut în mâini! Chiar faptul de a te fi oprit un moment asupra-i și l-ai contemplat este mare lucru, dar și mare distanță în a-i aprecia valențele! În Teoria lirerară se vorbește demult despre Turnul de fildeș, dar glo-bula matale este mult mai bogată în semnificații, căci fiecare dintre noi locuim Patria care ne locuiește, dar fiecare-și cucerește pământul adeveririi și cerul confirmării, după talanți, prin lansarea antenelor cunoașterii, decupând fiecare după calități, după lungimea undelor cognitive, toate structurate în globule antropocosmice, autentice sau NU! Există în afara lor un „no man-s land”, un teritoriu de cucerit, real sau fictiv, problema e că azi digitalul fascinează precum sirenele, dezrădăcinând omul din real și plantându-l în aluviunile prejudecăților, în fictio sau virtual! Aici e uriașul pericol: hipnoza șarpelui ce te scoate din sine și te înstrăinează, ștergându-ți memorie și identitate! În momentul în care ești „prins” într-un sistem ideologic, meduză vorace (precum neomarxismul progresist, zis și… covidism!), cu foarte mulți parametri falși, prejudecăți gata ambalate de… alții, „la pachet” dăltuit „correct” cu compasul și echerul, globula fie se adaptează, căutând un loc și un rost, altele se deschid, fiind periculos atacate, altele, închise ermetic în ele însele, ulcerate, încearcă să-și impună valorile; globule reactive și globule proactive! Cele reactive sfârșesc îndeosebi prin a se stinge, a ceda, a fi desfigurate, celelalte, expansive, reușesc de multe ori să destabilizeze sistemele! Din nefericire,
„globula românească” este anemică, lipsită de vigoare, serios marcată de 45 de ani de comunism, este reactivă, precum magneziul în apă, n-are tăriile diamantului și energiile uraniului! Globula mare, ca orice egregor, înghite globula mică!
Contorsionata analiza! Un fel de a te apuca cu mana dreapta de urechea stanga! Pornind si asa de la o premiza falsa, ca
inainte de 1989 lumea literara nu se afla intr-o uriasa bula!!! Auzi la el, „cercuri literare”!? Cand literatura si arta erau componente de baza ale spalarii creierelor. Daca cineva nu a descifrat ratiunea acestei plimbari prin bula comunista,
va explic eu: justificarea noilor masuri de paralizare…”literara” si sociala.Nu e apoteotic?Tocmai „deficitul de izolari
care de fapt a fost un exces monstruos” care trebuia condamnat in aceasta forma de exces, nu ca…”deficit”, serveste cu atata insidiozitate justificarii REPETARII EXCESULUI… Opera de…arta…literara!
De la Turnul de fildeș la… Bulă „e-o cale-atât de lungă, că mii de ani i-au trebuit Luminii să ajungă”! Da, Bulă-românul a rămas prizonier în bula lui, cu tot familionul: Păcală, Tândalâ, Mitică, și frate-su, mezinul, Dorel! Azi, de Ziua Imnului, le doresc tuturor bulangiilor: Deșteptarea!!! Și mai răsfirați printre covidaci!…
Foarte curios articolul. Analiza traiului în bulă pentru scriitor și pentru alții se incheie cu promovarea ideii de autoimunizarea pe principiul scapă cine nu moare. Tot de la Bulă este finalul?
In ce hal au reusit sa intoarca invers toata organizarea in medicina si cam in orice domeniu, incat nici nu stii sau te intrebi la modul serios:
– Pentru si de ce mai exista institutii in Romania daca nu isi fac treaba conform realitatii zilelor umane?
Exeplu clar: fata de 13 ani din oradea care a cerut internarea sa nu o imbolnaveasca pe maica-sa deja bolnava de cancer, si inca un caz: fetita care a castigat in instanta dreptul de a se interna tot pentru a o proteja de coro pe maica-sa, nu stiu daca e acelasi caz sau sunt doua cazuri! Vedeti ca inversarea e clara: bolnavii grav sunt mentinuti in casa in loc tratat in spital si banuitii de coro..internare! Asta este dezinteres total fata de bolnavii reali si interesul clar pentru afacerea coro(masti, teste, internari obligatoriu)! Si pot da exemple cam din orice domeniu! Cum mama dracului sa mai ai incredere in urlatorii de lux care scuipa doar ura viscerala, dezbinare si control prin santaj? Cum naiba sa mai crezi in urlatorii de lux cand politia sta de paza sau nu au ochi cand fac chermeze uriase cocalarii, sau vand tigari de contrabanda prin piete nespalatii care au in spatele lor iri politisi, ori cativa mari capi complice?!