Scriu asta în semn de protest. De ce? Pentru că Liviu Dragnea ne-a băgat în ceață. Cică lipsesc 10 miliarde de la buget. Pas și demonstrează adevărul sau minciuna! Ce să scriu despre asta? Mai bine, sictir! Să cerceteze, să calculeze și să arate dovada! Iese și Kovesi. Două comisii s-au pronunțat despre amărîta ei de teză de doctorat, copiată în mai mare sau în mai mică parte. Pentru ea, cazul este închis. Sictir, dacă mai întrebați de asta! Doctoratul ei, așa, șchiop, îi este suficient. Și eu ce să scriu despre plagiat și despre combinațiile semnalate de Ghiță? Că avem de-a face tot cu tupeul? Că este vorba despre obraz gros? Orice aș pune pe hîrtie, tot aia este. La vorbe goale, la tupeu, la putere, la dezamăgire, ce să mai adaugi? Un sictir. Nimeni n-o schimbă pe Elena Udrea sau pe Laura Codruța Kovesi, nici pe Ponta, nici pe Ghiță. Ca să nu mai zic despre Iohannis. Rămîn cum au fost. Sau mai mult decît atît!
Și atunci, despre ce să scriu? M-am săturat pînă în gît de declarații politice declamate dogit de politicieni care ascund în adîncul sufletului vise și ambiții de actori ratați. În semn de protest, mai bine scriu despre Gabi. Nu despre Gabi Firea, cu conferințele sale de presă ca un automat de vorbe. Nici despre Gabi Oprea, umflatul și dezumflatul cel mai spectaculos din ultimii 26 de ani. Și nici despre Gabi Leș, noul ministru al Apărării. Scriu despre un Gabi mai mic, aproape anonim, care lucrează într-un fost grajd dintr-un sat, în care și-a făcut fabrica lui de bani. Gabi, despre care scriu în semn de protest față de toată nebunia politică de la București, trăiește într-un oraș cuminte din Transilvania, la Orăștie, și lucrează la 10 kilometri, la Beriu, un sat cu case ridicate după model săsesc și de unde, pe la 1900, mulți români plecau spre Cleveland și Ohio.
Gabi este și economist, și creator, și croitor, și om de afaceri, și moderator de radio. A încercat să facă politică, e meseriaș și șofer de cursă lungă. Cînd are chef, încarcă microbuzul cu haine scumpe și face o cursă pînă la o casă de modă din Italia.
Prietenul meu se numește Gabi Popa și a ajuns în Orăștie aproape întîmplător, datorită celebrelor cojoace de la Favior. La 15 ani, Gabi era cel mai rapid croitor din Drăgășani. Cosea 50 de perechi de pantaloni într-o singură zi. Ca să-și întrețină familia, avea nevoie de 70 de perechi. Și atunci recurgea la un truc. Îl ruga pe tatăl lui Mugur Isărescu să ia pe numele lui alte cîteva zeci de perechi și să i le aducă lui. A terminat Facultatea de Cibernetică la București și a ajuns inginer, cel mai șocant inginer la Favior. Cosea o haină de blană în jumătate din timpul în care reușea o croitoreasă considerată cea mai bună din fabrică.
Gabi Popa, oricît ar fi de performant și de discret, are și el dușmanii lui. Chiar dacă face gloria Orăștiei pînă în Italia, Franța și Germania, tot se găsește cineva care să-l acuze de ceva. Că face prea mulți bani, că nu vinde haine de blană la tot prostul, că a vrut să devină primarul orașului, că a ales cele mai bune lucrătoare ale defunctei fabrici de cojoace din Orăștie. Cam tot ce-i poate trece prin minte oricărui clevetitor s-a spus și despre acest personaj care produce într-un fost grajd al agriculturii socialiste haine de top pentru marile case de modă europene. În grajdul său de la marginea Beriului – altfel luminos, zugrăvit, curat, plin cu plante tropicale aduse la iernat de prin satele învecinate –, Gabi Popa produce pentru Dolce&Gabana, Armani, Roberto Cavalli, Paul&Shark, Mabrun, Dsquared, Marlboro Classic, Red Valentino, Versace etc.
Gabi Popa nu este actor și nici panglicar. Nu se plînge, nu înjură, nu ține post, nu se scaldă în promisiuni. Și-a făcut un rost și un nume, un business și o familie. Nu caută admiratori și nu este foarte iubit. În schimb, este un om respectat. În piața confecțiilor de piele din România, are locul lui. Și este o adresă în toate agendele producătorilor care lucrează cu casele de modă.
A treia zi de Crăciun, România se bucura de sărbători. Pe Valea Orăștioarei, călușerii încă mai treceau din casă în casă însoțiți de lăutari, iar gazdele, cu platouri încărcate de prăjituri, își întîmpinau oaspeții și trecătorii. Numai în grajdul de la Beriu, devenit fabrică a firmei New Fashion Group, se lucra de zor. Imediat după Anul Nou trebuia predat un alt lot de haine pentru Milano.
Existența lui Gabi Popa din Orăștie este o formă de protest a României eterne. Ea există în liniște, în ciuda tărăboiului de la București și din toate emisiunile de seară.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.