În WC-ul Guvernului s-a ascuns un balaur foarte șmecher

Primul Ministru îl privi mirat dar și distrat pe viitorul prim ministru, un fel de adjunct al lui, un subsecretar de stat, băiatul-fac-de-toate-de-la-partidul-de-guvernământ, ce vrei să spui tu acolo, mă întreb dacă mă crezi complet tâmpit, cum să fie un balaur în WC-ul nostru?! Băiatul-fac-de-toate-de-la-partidul-de-guvernământ face ochii mari, e complet fâstâcit în tip ce Primul Ministru e complet tâmpit. Hai la WC-eu, să văd și eu! La WC-eu cu voi! Și amândoi bagă capul pe ușă, bau, face balaurul, să-mi aduceți o pipiță s-o halesc, de nu, e vai și amar de voi, doi! Păi nu te pui cu balaurul venit din spațiul cosmic fără știrea astronauților americani și ruși și chinezi, că ai noștri nu-s. Pe cine să-i dăm? Avem pipițe, o droaie. Multe. Una alegem, nu e mare scofală. Vezi tu, politica are astfel de volute, vrute și nevrute. A te adăposti de furtună, de balauri și de extratereștri nu pare a fi demersul către reflecţie. A strânge recoltele sau a juca la ruletă pare la fel de fad, de neimportant. Interpretarea văluririi, iluzorie. Numai gândul de a putea interpreta în întregul ei Vălurirea i-ar face pe unii să râdă iar pe alţii să ridice eşafodul în grabă. Cătuşele ar zornăi iar forţele de ordine s-ar grăbi să aducă bineînţeles calmul pe străzi. Căci mulţimile, pe deplin înfiorate, aşteaptă miracolul descoperirii, aşteaptă un semn al Văluririi. Ea se încăpăţânează, se lasă greu, se vrea curtată. Ca şi cum ar fi o persoană. Dar nu e persoană. După unii ar fi concept. După alţii un puseu filozofic, o himeră. Nici n-ar avea trup. Unii se căznesc s-o înregimenteze, alţii o pun în operă în vremelnice grupări cenacliere sau grupuscule literar-mafiote. Alţii valsează cu ea. Alţii o terfelesc. Alţii se împăunează cu ea. Fac rabat de la normă, nu se joacă. Încalcă diverse convenţii. Aflarea ultimului, aflarea Văluririi trece arareori drept virtute. Pare mai degrabă nebunie, rătăcire, vinovatul sau cel fără de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor. În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea Văluririi e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează Vălurirea, părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor. Aș fi de acord cu dumneata, zice Primul Ministru. Dar noi, românii, nu ne vălurim decât sub presiunea Istoriei. Iar eu sunt un exemplu foarte bun. Așa că este adusă o pipiță din Ferentari, că acolo sunt tot felul de pipițe, pe alese. Pipița veni de bună voie, nu a fost nevoie să fie săltată cu mascații și cu cagulații. Chiar i-a plăcut ideea. Balaurul, de cum a văzut-o, i-a căzut cu tronc, s-a îndrăgostit de ea, ea l-a pupat pe bot și a rupt vraja nu știu cărei vrăjitoare de pe planeta Saturn, balaurul s-a preschimbat într-un oligarh american sau rus sau izraelian sau egiptean sau japonez sau indian, nu mai știu cu exactitate. Și acela, oligarhul foarte șmecher, a cumpărat toată țara noastră, ca pe nimic, s-a declarat împăratul țării noastre, s-a însurat cu pipița din Ferentari, l-a aruncat la închisoare pe Primul Ministru și s-a luat la harță cu împărații Rusiei, Chinei, Americii și Braziliei. Asta e balaureala de azi. Să fiți iubiți.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.