În iulie, Grecia și Suedia au fost lovite de incendii devastatoare. În Suedia nu s-a înregistrat nicio victimă, în timp ce în Grecia sunt 87 de morți și 20 de dispăruți. Explicația acestor bilanțuri nu ține doar de densitatea populației sau de forța și direcția vântului.
”Ce s-a întâlmpat în Attica, în apropiere de Atena este fără precedent. Un incendiu obișnuit, așa cum se întâmplă aproape în fiecare vară în această zonă, s-a întâlnit cu un vânt puternic care l-a transformat într-un infern. Rezultatul tragic a fost 87 de cetățeni greci morți și 20 care încă sunt dați dispăruți. La orizont apar uriașe întrebări și nu se întrevăd decât răspunsuri foarte limitate. Oare există o legătură între lecțiile acestei tregedii și contextul mai larg geopolitic și politico-economic?”, scrie fostul ministru grec Andreas Andrianopoulos într-un articol de opinie publicat de Strategic Culture.
Clientelismul din sectorul public duce la ineficiență dezastruoasă
”De ce se întâmplă asemenea tragedii în medii sociale cu un clientelism politic înrădăcinat și în entități politice care se află la periferia marilor imperii birocratice moderne? Suedia a avut parte de incendii necontrolate în această vară. Însă nu au avut pierderi de vieți omenești sau dezastre cu care să se confrunte centrele urbane. Anul trecut, în Portugalia – și foarte recent în Grecia – au murit mulți oameni, în special din cauza incapacității mașinăriei statului și a modului ineficient de gestionare a problemei. Diferența majoră dintre aceste exemple este calitatea serviciilor publice. În Grecia și Portugalia nu există etică în administrația publică, care deseori nu reușește să treacă testul eficienței.
În birocrațiile publice, care genereaza favoritismul precum dă un copac ramuri, este foarte greu să concepi un plan pe termen lung pentru a gestiona situațiile care pun viața oamenilor în pericol. Totodată, sistemul politic nu are capacitatea de a învăța din experiența societăților informate și care sunt educate să coopereze și să fie disciplinate când e nevoie de coordonare. Când clientelismul dictează forma și fondul culturii politice, aceasta duce la societăți fracturate care sunt infectate cu insule de ilegalitate și au posibilități reduse pentru coerență administrativă.
În special in Grecia, mentalitatea favoritismului de stat duce la urbanizare necontrolată, fără respect față de mediul înconjurător, la formarea haotică a unor localități, la o coastă care a fost violată de schemele dezvoltatorilor imobiliari. Într-un asemenea context social, planificarea este aproape imposibilă și ideea aplicării unor principii administrative pentru a gestiona o criză este mai mult o glumă. Sistemul politic însuși este cel care invită la dezastre, nu condițiile fizice.
Este nevoie de soluții de piață
Clientelismul și intervenția puternică a statului în economie și societate sunt cauzele fundamentale ale ineficienței. Se pare că procesul alegerii raționale este dușmanul fatal al mentalității dominante în asemenea sisteme de guvernare. Acesta este orice model care se bazează pe piață pentru a gestiona problemele de politică economică și de organizare seocietală. Problema majoră este sectorul public umflat, care este încurajat de autoritățile politice să se extindă în mod constant, indiferent de abilitatea sa de a-și duce promisiunile la îndeplinire. În loc să fie soluția problemelor, statul devine cauza celor mai multe probleme și dificultăți.
Mai departe, fără obiective limpezi sau fără soluții cost-beneficiu, statul nu poate oferi rezultate bune sau nu poate face față crizelor, în special în situații de urgență. În cazul Greciei, serviciul de pompieri a fost ruinat financiar, în timp ce noul personal a fost recrutat potrivit unor anumite criterii sociale! Cu alte cuvinte, pompierii care ar trebui să salveze oameni au fost angajați pe baza inabilității fizice de a face față chiar și unor situații din viața obișnuită (handicapați fizic, nepotriviți din punct de vedere psihic, în general cu probleme de sănătate) sau au fost recrutați din medii sociale defavorizate.
Când ne bazăm pe mentalitatea de piață, alegerile sunt făcute în funcție de rezultate cuantificabile, după planuri concrete pentru criză. Când nu se aplică aceste principii, realizările vor fi aproape neglijabile, iar consecințele vor fi dezastruoase. De aceea trebuie să spunem că societățile care nu se bazează pe alegeri raționale ci pe intervenția masivă a statului și pe clientelismul partron-client nu vor da rezultate de succes. Pe de altă parte, societățile construite pe principii capitaliste urmăresc rezultate cunatificabile care sporesc mai departe bunăstarea cetatenilor.
Repercusiuni geopolitice
Este și un unghi geopolitic pentru abordarea acestor observații. Dacă o țară nu poate să țină pasul cu tendințele administrative și financiare globale, ea va ajunge în fundătură și se va trezi marginalizată. Cu excepția faptului că se bazeaza pe taxarea puernica din partea statelor, UE a promovat politici care deschid frontierele sociale și economia de piață. Țările care deviază de la această logică se trezesc pierdute într-un pustiu politic. De regulă, aceste țări se târăsc pe la periferia evenimentelor și sunt absente din procesele contemporane. Fiind mai degrabă excepția decât regula, aceste state se trezesc marginalizate. Vor deveni o anomalie contrastantă și vor fi excluse din orice mișcare înainte. Vor deveni paria în sistemul internațional. Evenimentele gepoloitice vor trece pe lângă ele și nu vor fi considerate decât ”găuri negre” ale ordinii internaționale.
Evenimentele interne și marile alegeri financiare și/sau economice nu mai pot fi limitate la fenomenele naționale sau regionale. În ciuda importanței evenimentelor ce au loc într-o țară, a opta pentru intervenția masivă a statului poate duce acea țară într-un pustiu din punct de vedere extern. Mai mult, statutul ei internațional poate fi și el subminat, contribuind la marginalizare.
În Grecia am fost martorii unei tragedii de sorginte internă care s-a manifestat plenar, cu toata urâciunea ei. Din nefericire, în curând am putea observa și mai multe consecințe.”
Notă. Grecia se află deja în precampanie electorală pentru alegerile din 2009, cu doi actori majori: Noua Democrație (partid conservator condus de Kyriakos Mitsotakis) și Syriza, (stânga radicală, condus de premierul Alexis Tsipras), care respinge în bună măsură viziunea exprimată de autorul citat. În perioada 1976-1992, Andreas Andrianopoulos a fost secretar de stat pentru servicii sociale, secretar de stat pentru afaceri externe, ministru al Culturii, ministru al Comerțului, ministru al Industriei, Energiei și Comerțului (această din urmă funcție în guvernul Konstantinos Mitsotakis). Andrianopoulos a făcut parte din guvernele conservatoare formate de partidul Noua Democrație. La începutul anilor 2000, fostul ministru conservator a trecut în tabăra socialiștilor (PASOK) și apoi a devenit deputat independent.
una peste alta, trebuie SISTEME generalizate de implementare si control in planificare urbana pentru toata administratia din Romania… in afara de de sistemul romanesc „hais si cea”, noi inca nu avem nimic
Corect de data aceasta,Machiavelli,nu este vorba nu numai de Grecia sau Portugalia,acelasi sistem tampit birocratic se aplica si in USA cu rezultate dezastruoase.Trecut printr-un incendiu in anii 70 prin California in apropierea unei baze militare la care oficialitatile californiene tineau sedinte si se rugau sa nu bata vantul,ii dureau undeva ca oamenii mor arsi sau proprietatile distruse valorand miliarde $,a intervenit armata cu tot ce aveau disponibil si in 24 ore totul a fost stins.Dupa cateva zile toti politicienii se bateau pe umar ca ce eficienti sunt si au salvat nu stiu eu ce rahat fara valoare.In realitate,aveam armament nuclear la nici 10 km de foc care ar fi insemnat daca ajungea focul acolo,nimeni si nimic nu mai exista ptr. cateva generatii. Nimic nu sa schimbat nici in ziua de astazi,aceleasi sabloane,aceeasi gandire arhaica,birocratie si ineficienta,nimic nou.
Mai întâi trebuie să ne stabilim clar prioritățile. În SUA americanii vor o armată puternică, în România ne dorim o Securitate mai bine finanțată decât CIA, în Grecia și Portugalia statul are de plătit datorii mari, deci le rămâne bugete pentru 2 pompieri.
Se pare că Suedia s-a nimerit să finanțeze și pompieri.
Rahat cu apa rece. E mare nevoie de bani. Asta au suedezii si nu au grecii. Dar e la moda sa invinotatim saracii, nu? Avem impresia ca primim o bulina alba de la bogati daca ii lingusim.
Inteleg ce spui, dar nu asta a fost factorul determinant. Diferenta care conteaza este ca incendiile din Suedia au izbucnit natural, in zone nelocuite.
Sunt placut impresionat ca articolul scris de dl. Calin Marchievici a aparut in publicatia Cotidianul, care sustine PSD , asa-zisul partid social-democrat , cu cei mai bogati oameni politici. Am mai scris despre superioritatea sistemului capitalist concurential , competitional,fata de sistemul socialist de stat , prezentand comparatia verificabila intre zona de est a Germaniei , in care a fost regim comunist si zona de vest a Germaniei cu regim capitalist Pana in prezent ,nu s-a reusit cu toate investitiile de miliarde de marci sa fie apropiate economic si mai ales civic-social cele doua zone.Iar piedica cea mai mare o reprezinta mentalitatile, rezidurile comuniste ale oamenilor din fosta RDG, chiar daca a cazut comunismul de 29 ani, ca si la noi de fapt.Poate ca , daca unii sustinatori ai PSD vor citi si vor intelege esenta articolului, fara sa jignesc pe cineva, acestia isi vor schimba mentalitatile, spre binele lor si al nostru.Desigur ca forumistii PSD ma vor jigni, ma vor insulta , ca de fiecare data , in cel mai bun caz considerand ca trebuie sa-mi iau medicamentele.Precizez ca am 71 ani , ca am cunoscut bine sistemul comunist , ca am citit multe carti pentru a compara informatiile la care s-au adougat date directe de la persoane din Germania si Polonia fosta comunista.
Nimeni nu poate contesta cele prezentate de tine. România are o Securitate competitivă și securiști înalt calificați datorită concurenței celor 8 servicii secrete și miliardelor alocate de-a-n pleașca.
Comunismul a căzut acum 30 de ani, dar Securitatea n-a căzut niciodată.