Începutul sfârșitului pentru zborurile low cost?

Miercuri a început greva de două zile a echipajelor de cabină Ryanair din Spania, Portugalia și Belgia, dupa ce, marți, au fost în grevă piloții din Irlanda ai companiei aeriene low-cost. În marea Britanie, autoritățile i-au informat pe pasagerii afectați să ceară despăgubiri între 250 și 400 de euro, în baza regulamentului UE 261/2004.

Angajații Ryanair au o listă cu 34 de revendicari, în primul rând ”un salariu corect, care să reflecte valoarea muncii noastre”. Alte solicitări sunt pentru reflectarea vechimii în salariu și compensații materiale pentru depășirea programului de muncă. Ryanair, cea mai mare companie low-cost din Europa, care în 2016 a transportat cel mai mare număr de pasageri din lume,  a anulat 600 de zboruri (a opta parte din total) pentru zilele de miercuri și joi. Sunt afectați peste 100.000 de pasageri.

Ryanair: solicitările angajaților nu sunt realiste

Compania a replicat la aceste acțiuni prin publicarea salariilor angajaților: 25.000 de euro pe an pentru o stewardesă aflată la început de carieră, cu baza în Belgia, și circa 250.000 de euro anual pentru un căpitan cu baza în Marea Britanie. Compania sugerează că nu va ceda unui adevărat șantaj, căci grevele vin în plin sezon estival. ”Nu vom ceda la solicitările nerealiste, care ne compromit atât prețurile reduse, cât și modelul nostru foarte eficient”. Ziarul britanic The Independent consideră că Ryanair a pornit un razboi al propagandei împotriva angajaților. Organizată sub legislația irlandeză foarte liberala, Ryanair nu a recunoscut sindicatul din companie decât la finalul anului 2017, pentru a evita o grevă în preajma sărbătorilor de iarnă. Acum, sindicaliștii proaspăt recunoscuți au organizat cea mai mare grevă din istoria Ryanair.

Acuzații de dumping social

Nu este pentru prima dată. S-a mai întâmplat cu piloții și echipajul de cabină din Portugalia, în preajma Paștelui din 2017. A urmat un proces la Curtea Europeană de Justiție, unde echipajele cu baza a în Belgia au obținut dreptul, indiferent de naționalitate, de a se judeca cu Ryanair în baza legislației belgiene, a țării în care își desfășurau activitatea, nu în baza celei irlandeze. Conducerea companiei i-a acuzat pe reprezentanții sindicatelor că acționează în intereseul companiilor low-cost concurente și a precizat că salariile, programul și condițiile de muncă pentru piloți și personalul de cabină sunt aceleași ca și la celelalte companii low-cost. Criticii arată că Ryanair angajează piloți prin agenții terțe și că nu le ofera beneficii precum concedii medicale, pensii și asigurări sociale. Legislația foarte laxa din Irlanda a permis nu numai reducerea costurilor pentru Ryanair, ci și pentru prima companie low cost ce efectuează zboruri de lung curier – Norwegian Long Haul. Guvernul de la Oslo nu i-a permis companiei să angajeze personal străin fără permis norvegian de muncă pentru operațiunile din Asia, însă Norwegian s-a înregistrat în Irlanda pentru zborurile intercontinentale, ca o companie distinctă, și a angajat personal thailandez fără permis de muncă. În țara, Norwegian a fost acuzată de dumping social.

Viitorul poate fi middle cost

Acum, odată cu greva de la Ryanair, multe publicații sugerează că avem semnal despre limitele inovației în domeniul afacerilor:  pe de-o parte, li se oferă clienților cel mai ieftin și mai rapid acces la servicii, iar pe de altă parte, se distrug sectoare economice întregi, se speculează portițele din legislație sau chiar vidul legislativ, se plătește foarte puțin pentru munca prestată de angajați.

Însă concurența acerbă dintre companiile aeriene low-cost poate indica contrariul. Anul trecut, Ryanair, Easy Jet și Lufhansa (prin compania low cost Germanwings) s-au luptat crunt pentru flota și pilotii companiei falimentare Air Berlin, iar Ryanair a fost nevoită să se retragă. În plus, marile companii și-au creat divizii low-cost: Air France a creat Transavia și Joon, Lufthansa are nu mai puțin de trei asemenea companii, iar British Airways și Iberia dețin mai micile companii Level și Vueling). Lupta pentru asigurarea unei cote importante de piață arată că afacerea este una de viitor, inclusiv pentru angajații nemulțumiți, câtă vreme majoritatea văd perioada petrecută la o companie low-cost ca pe o trambulină spre marile companii. Acest viitor, după cum o arată ultimele inovații ale companiei EasyJet, ar putea fi însă unul ”middle cost”, cu oferte business class și combinarea stilului spartan de până acum cu o serie de servicii specifice companiilor tradiționale, cu o creștere a prețului calatoriei. În acest context trebuie acordată atenție acuzelor conducerii Ryanair despre un ”complot” al concurenței.

Lupta giganților pentru buzunarul celor mici

Situația de pe piata zborurilor low-cost poate fi comparată într-o oarecare măsură cu cea de pe piața giganților IT. Companiile aeriene low-cost concurează pentru clienți cu venituri modeste însă foarte mulți, în timp ce companiile IT concurează în primul rând pentru informații despre cei mulți, ”big data”, date despre preferințele și stilul de viață al utilizatorului, esențiale în lupta pentru banii sau chiar votul său. În cazul din urmă, cu cât o companie IT își extinde mai mult capacitatea de colectare a datelor, cu atât este mai puțin probabil să poată fi concurată de alte companii importante, pentru a nu mai vorbi despre startup-uri. Încercarea de a opri ascensiunea unei companii spre o poziție dominantă este motiv chiar de lupta fratricidă – recent, Comisia Europeană a amendat Google cu 4,5 miliarde de euro într-un caz deschis nu de Bruxelles, ci chiar de companiile americane Microsoft și Oracle. Pe piața zborurilor low-cost, marile companii (Lufthansa, Air France-KLM, British Airways) încearcă să reducă din avântul Ryanair prin crearea unei concurențe și, sugerează compania irlandeza, incită discret la greve care să afecteze imaginea concurentului dominant.

Zborurile low cost, facilitate de o decizie decisivă a UE

Așa cum perioada postbelică, cu dezvoltarea economică și demografică, a transformat turismul, până atunci rezervat categoriilor avute, în fenomen de masă în Europa și a permis multor categorii sociale să-și descopere propria țară, tot astfel liberalizarea pieței aviatice a permis la finalul anilor 1980 ca cerul să se deschidă și pentru pentru categoriile sociale mai puțin prospere. Primele companii low-cost au apărut în Statele Unite, în anii 1970. În Europa, istoria zborurilor low-cost începe în anii 1980, cu Ryanair. Zborurile low-cost în Europa sunt rodul undei decizii a UE – din 1992 companiile aeriene au dreptul să zboare in interiorul UE fără acceptul guvernelor țărilor de plecare și de destinație. Astfel a început Ryanair, cu doar două mici avioane, sa realizeze curse din Iralnda în Marea Britanie și apoi între destinații britanice. La scurt timp se lansează și concurenta britanică EasyJet. Acum, cele două companii sunt cele mai mari din Europa pe segmentul low-cost. Inovația low-cost în aviație a fost atât de profitabilă încât, după numărul de pasageri, Rynair este aproape să depășească colosul Lufthansa (cu toate companiile pe care le deține – Eurowings, Germanwings, SwissAir, Austrian Airlines, Brussels Airlines) și a depășit Air France-KLM și British Airways.

Acum, pe fondul înmulțirii grevelor și al anunțurilor succesive din 2017 și din 2018 privind anularea a sute de curse aeriene, o serie de publicații vorbesc despre începutul sfârșitului ”erei low cost”. Se adaugă și revenirea treptată a prețului petrolului la nivelurile mari de dinainte de 2014. Conducerea Ryanair a anunțat că prețul mai mare al barilului de petrol a adăugat 430 de milioane de euro la cheltuieli în acest an. Analiștii economici arată că, la 80 de dolari barilul, companiile aeriene mai fragile se îndreaptă spre faliment.

Indiferent de evoluția pietei zborurilor low-cost, se anunță vremuri grele pentru Margrethe Vestager, comisarul european pentru Concurență, care ar putea să intervină (la fel ca în disputa de pe teren european a multinaționalelor americane) în lupta pentru pe o piață creată chiar de măsurile de liberalizare luate în anii 1990 de Comisia Europeana, măsuri care au deschis cerul Europei pentru zeci de milioane de cetateni.