Institutul condus de Emil Constantinescu: Creștinătatea din Orientul Mijlociu, sub asediu

„Pacea și dialogul, premise pentru protejarea patrimoniului material și imaterial” este tema centrală a evenimentului. La acesta vor fi prezenți în jur de 400 de participanți din 35 de țări și 176 de universități.

Evenimentul, cunoscut și ca Symposium Syriacum, este organizat o dată la patru ani începând cu 1972. Este pentru prima oară în istoria evenimentului când acesta este organizat în estul Europei.

Istoric, conferința reunește specialiști de top în istoria, limba, cultura, teologia și viața bisericească siriacă și arabă creștină. Edițiile anterioare s-au desfășurat la Roma (1972 și 2016), Chantilly (1976), Göttingen (1980), Groningen (1984), Louvain (1988), Cambridge (1992), Uppsala/Lund (1996), Sydney (2000), Beirut (2004), Granada (2008), Valletta (2012), Paris (2022), București (2026). Din 1980 (Göttingen), Conferința Internațională de Studii Arabe Creștine are loc în paralel cu Symposium Syriacum.

„Pacea nu trebuie văzută doar ca o alternativă la război; nu trebuie definită ca o valoare în sine, ci ca un instrument pentru apărarea celei mai importante valori a umanității – viața. Cultura păcii se obține printr-un proces de educație îndelungat, care respinge violența nu numai în soluționarea diferendelor, ci și ca o formă de realizare a unor valori unanim acceptate ca libertatea, adevărul și dreptatea”, a transmis Emil Constantinescu în comunicatul prin care este anunțat evenimentul.

Președintele Congresului Mondial de Studii Siriace și directorul interimar al Institutului Levant, Cătălin-Ștefan Popa, a vorbit de asemenea despre importanța păcii pentru societate și cultură.

„Războiul înseamnă pierderi de vieți omenești, dar și distrugeri ireversibile ale patrimoniului cultural. Congresul reprezintă o oportunitate remarcabilă de consolidare a dialogului intercultural și de intensificare a eforturilor dedicate conservării patrimoniului siriac și arab creștin, care merită o atenție reînnoită într-o perioadă marcată de diviziuni.

Institutul condus de Constantinescu: În Orient, creștinătatea e sub asediu

Institutul condus de Emil Constantinescu a prezentat într-un comunicat de presă contribuții istorice importante ale comunității creștine din Siria la patrimoniul cultural mondial.

„Creștinătatea din Orientul Mijlociu, sub asediu

Comunitățile siriace, care vorbesc Limba lui Iisus, și cele arabe creștine s-au remarcat în istoria universală prin rolul lor determinant în dezvoltarea medicinei și a altor științe în perioada medievală. Traducerea filosofiei, a textelor medicale din greacă în siriacă și arabă a reprezentat una dintre cele mai profunde și durabile punți de legătură între civilizații. Prin acest proces de traducere, adaptare și difuzare, aceste comunități creștine ancestrale au salvat și perpetuat tradiții intelectuale majore care, altfel, ar fi fost pierdute.

Ca parte a memoriei colective universale, pierderea sau degradarea patrimoniului comunităților siriace afectează întreaga umanitate. Relația culturii române cu această zonă nu este una episodică, România devenind, în momente-cheie, un veritabil depozitar al patrimoniului siriac și arab creștin, contribuind la conservarea, protejarea și transmiterea acestuia în forme culturale și instituționale stratificate.

Congresul Mondial de Studii Siriace și Conferința Internațională de Studii Arabe Creștine, organizate la București, valorifică acest capital istoric creștin, dar și vocația țării noastre de punte între Europa și Orientul Apropiat și Mijlociu, contribuind la reafirmarea valorilor universale ale unei culturi a păcii, întemeiate pe cunoaștere, memorie și responsabilitate comună față de patrimoniul spiritual al umanității.”

„Pacea trebuie să nu mai fie o iluzie”

Institutul Levant a transmis că pacea în Orientul Mijlociu este singura soluție prin care creștinătatea din acea zonă să nu mai fie pusă în pericol. Din perspectiva patrimoniului cultural, institutul sugerează că războiul pune în pericol învățături și istorii importante ale unor comunități vulnerabile.

„Comunitatea creștină siriacă cunoaște, poate mai bine decât oricine, realitatea că războiul aduce cu sine distrugerea ireversibilă a patrimoniului cultural. Ea a fost martora unor traume majore încă din Evul Mediu târziu, accelerate odată cu trecerea timpului de conflictele sângeroase ale secolelor XX și XXI. Astăzi, aceste conflicte continuă să amenințe aceste comunități și patrimoniul lor, care include unele dintre cele mai timpurii mănăstiri și biserici creștine, dar și unele dintre cele mai vechi și valoroase manuscrise ale tradiției creștine orientale.

În acest context, vocea acestor comunități trebuie să fie auzită, iar pacea trebuie să devină, dintr-o iluzie, un obiectiv concret. Consolidarea unei culturi a păcii înseamnă salvarea unei moșteniri care aparține nu doar Orientului Mijlociu, ci întregii umanități.”