Insule construite de mâna omului

Deşi ideea insulelor artificiale pare foarte modernă, ea are o istorie lungă, începând cu “crannogs” preistorice din Scoţia şi Irlanda, cu centrele ceremoniale Nan Madol din Micronezia sau insulele Uros al lacului Titicaca. Vechiul oraş aztec Tenochtitlán era situat pe o insulă naturală a lacului Texcoco, înconjurată de insule artificiale, numite chinampas, folosite pentru agricultură. […]

Insule construite de mâna omului

Deşi ideea insulelor artificiale pare foarte modernă, ea are o istorie lungă, începând cu “crannogs” preistorice din Scoţia şi Irlanda, cu centrele ceremoniale Nan Madol din Micronezia sau insulele Uros al lacului Titicaca. Vechiul oraş aztec Tenochtitlán era situat pe o insulă naturală a lacului Texcoco, înconjurată de insule artificiale, numite chinampas, folosite pentru agricultură. […]

Deşi ideea insulelor artificiale pare foarte modernă, ea are o istorie lungă, începând cu “crannogs” preistorice din Scoţia şi Irlanda, cu centrele ceremoniale Nan Madol din Micronezia sau insulele Uros al lacului Titicaca. Vechiul oraş aztec Tenochtitlán era situat pe o insulă naturală a lacului Texcoco, înconjurată de insule artificiale, numite chinampas, folosite pentru agricultură.

Numeroase insule artificiale au fost construite în porturi sau în zone urbane pentru a oferi un loc izolat sau un spaţiu suplimentar oraşelor foarte aglomerate. În prima categorie se înscrie, de exemplu, Dejima, construită în golful Nagasaki în epoca Edo ca un centru pentru mărfuri.

Insula centrală din portul Copenhaga

Altele au fost create pentru a folosi cantităţi mari de pământ, ca în cazul Insulei Notre Dame, aproape de Montreal, concepută pentru Expoziţia Uniersală din 1967, pornind de la pământul excavat pentru metroul din Montreal.

Dubai adăposteşte mai multe proiecte de insule artificiale, dintre care Palm Jumeirah este deja locuită.

Şi exemplele pot continua.

Proiectul Studioului Hassell pentru Lacul Dongqian

Pe lacul Donqian, în China, în inima portului Copenhaga sau în largul mării la Istanbul, insulele artificiale sunt o nouă provocare pentru arhitecţi.

Dacă trecutul industrial al portului Copenhaga a fost unul glorios, proiectul de a construi o insulă artificială este dovada dorinţei de a amplifica dimensiunea turistică, de loisir a acestuia. Ideea este legată de creşterea numărului locuitorilor oraşului de la an şi a numărului croazierelor.

Primăria oraşului a cerut studiourilor de arhitectură şi de design să proiecteze transformarea portului într-un oraş. Botezat “Blue Plan”, proiectul de reabilitare a portului urmând să acorde un spaţiu larg petrecerii timpului liber, ecologiei şi pedagogiei.

“Blue Plan”, al Studiourilor de arhitectură “Tredje Natur”&”PK3” prevede crearea a cinci insule artificiale menite unor scopuri educative şi de recreere. Este programată o insulă cu păsări, plasată chiar în centrul portului, fără niciun edificiu, în întregime plantată cu arbori, ce va servi drept refugiu biodiversităţii locale. Ea va permite prelungirea spaţiilor verzi ale acestui oraş care îşi propune să devină neutru în privinţa emisiilor de bioxid de carbon în 2015, amenajând anual 5.000 de metri pătraţi de acoperişuri plantate cu vegetaţie. Va exista şi o zonă de scăldat cu saune şi bazine încălzite, care folosesc apa de mare, o grădină concepută ca un imens auditorium în faţa Operei Regale, o bază de divertisment pentru sporturi nautice în acest incredibil arhipelag format din insule din beton alb ce formează un peisaj oniric, numit “Casa de apă”.

Insulele construite de mâna omului la Dongqian

A fost subliniată în primul rând curăţenia apelor capitalei daneze, una dintre puţinele care au un port în care te poţi scălda sau pescui fără niciun risc.

În cealaltă parte a lumii, în Extremul Orient, după ani de exploatare turistică, Oraşul Ningbo din China se lansează în crearea de insule artificiale ecologice, pe lacul Dongqian din provincia Zhejiang. Cu o suprafaţă totală de 165.000 de metri pătraţi, noul teritoriu se articulează în jurul unei insule principale, compusă din materiale vegetale dragate din lac. Pe lângă nelipsitele echipamene turistice, sunt prevăzute o fermă şi o livadă. Datorită produselor acestora, transportul mărfurilor pe apele lacului va fi diminuat, ceea ce va duce la o mai mică poluare a lor. Cele trei insule-satelit, care vor fi structuri plutitoare, vor servi mai ales la filtrarea apei şi la creşterea peştilor.

Proiectul aparţine Sudioului “Hassell”.

Cele şase coline ale Insulei HawAda

Lacul constituie baza economiei locale, iar proiectul are în vedere importanţa ei pentru locuitori, recunoscând trei tipuri istorice de relaţie între ei şi apă: importanţa apei pentru nevoile de bază şi pentru supravieţuire, importanţa calităţii ei şi o regândire a folosirii curente pentru un viitor sustenabil. Construirea insulelor a ţinut seamă de contexul natural şi urban existent, ca şi de conservarea resurselor locale.

Hawada, din Turcia, reprezintă un nou model urban, un oraş al viitorului.

Cu ocazia unui studiu privind viitorul “Canal Istanbul”, care va lega Marea Neagră de Marea Marmara, în 2023, s-a născut şi “Proiectul HawAda”. Cei un miliard de metri cubi de pământ excavat pentru faraonicul proiect al Canalului vor fi utilizaţi la construirea unei insule verzi, cu şase coline de mărimi diferite. Fiecare colină se ridică în vârful unei megastructuri sferice, bazate pe studii inginereşti şi principiile structurale ale domului geodezic, implementate în arhitectură în secolul trecut de vizionarul designer, arhitect, poet şi inventator american Buckminster Fuller.

Proiectul HawAda

Fiecare dintre ele va avea zone rezidenţiale în partea superioară şi zone comunitare în centru şi la bază. Omniprezenţa vegetaţiei va ascunde construcţia artificială transformând-o în peisaj natural. Valea centrală a insulei oferă spaţiu pentru parcuri şi centre de odihnă. Clădirile au acoperişuri pline de vegetaţie, integrate tipului natural de mediu înconjurător în mod organic, ceea ce va contribui la reciclarea constantă a energiei Insulei.

Proiectul aparţine Studioului de arhitecţi “Dror”

“Secolul al XX-lea va fi amintit în principal de generaţiile viitoare nu ca o eră a conflictelor politice sau a invenţiilor tehnice, ci ca o epocă în care societatea umană a îndrăznit să se gândească la bunăstarea întregii rase umane ca obiectiv practic”, scria istoricul englez Aarnold J. Toynbee.

Principiile ecologice pe care se bazează toate aceste proiecte par să vină în continuarea afirmaţiei lui Toynbee.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.