Ce este al actorilor și nimeni nu poate să le ia este că, atunci când întrebi 27 de actori ce s-a întâmplat într-o săptămână, ai șanse să pleci acasă cu tot atâtea povești, care mai detaliată, care mai pătrunsă de umor sau emfază, după cum e obișnuit fiecare. Vineri s-a încheiat săptămâna de lucru în atelierul susținut de Yuri Kordonsky la Teatrul Național din București. Cine a vrut să își facă o idee legată de ce face să fie o senzație lucrul pe textele lui Cehov în 2017 a fost chemat pe semicercul rezervat publicului în sala Media de la TNB.
Atât ca regizor cu nume pe scenele din România și din afară, dar și în calitate de profesor de Regie şi Actorie care a predat în şcoli de teatru celebre (prezentarea oficială enumera Columbia University, UC San Diego, George Washington University, Colgate University sau Eugene O’Neill Theater Center), atelierul susținut de Yuri Kordonsky la București avea toate datele să deschidă câteva subiecte de discuție. Un lucru a revenit mereu în ce au găsit de spus tinerii actori implicați în proiect, alături de regizorul rus stabilit din 2001 în Statele Unite: „a fost o experiență ieșită din comun“, în ce fel, însă, nu avem decât două căi prin care putem să aflăm.
„Nu poți să te apropii de ce e scris decât așa cum ești tu. Asta facem foarte rar pentru că asta înseamnă să te implici“. Liviu Romanescu
Repetiția generală
Primul mod prin care am putut să intrăm cât de cât în intimitatea muncii cu textele lui Cehov în cele șapte zile de la TNB ar fi cuvintele participanților. Așezați, la rândul lor, pe un șir de scaune în fața publicului, actorii și-au pasat microfonul, decupând fiecare ce i-a spus mai clar seria de întâlniri. „Ne-am cam îndrăgostit de Yura“ (Aylin Cadîr) sau „O întoarcere la ABC-ul teatrului (Ana Bianca Popescu) ori „o întâlnire cu un om mare“ (Florin Călbăjos) și familia formată din participanți care „s-a întâmplat datorită lui Yura“ să se înțeleagă bine (Lari Georgescu). „Tot ce am auzit despre bucuria de a face teatru am trăit la modul concret“ (Ada Galeș). Așa ar suna entuziasmul termenilor generali (și repetați). Dar nu a durat mult, până când actorii au început să intre în amănuntele descoperirilor prilejuite de lucrul în atelier. Poate cea mai des repetată afirmație a fost: „n-aș vrea să repet ce au spus colegii mei“. Știți cum sunt actorii… ori suntem originali, ori jucăm asta.
„Teatrul are nevoie de curajul actorilor ca să fie așa cum trebuie“. Ionuț Toader
Catalogul detaliilor
De fapt, Kordonsky nici nu a numit atelier săptămâna de la TNB. Gabriel Răuță își amintea că, „ne-a propus să fie o conversație, iar rezultatul a fost șocant și pentru cei care lucrau, și pentru cei care priveam. Am văzut că putem să fim puși în situații la care nu ne-am fi gândit niciodată“, povestea acesta.
„L-am întrebat cum pot să fiu uman“, și-a amintit Andrei Radu, care a insistat asupra felului în care lucrul cu textele cehoviene în compania lui Kordonsky l-a făcut să redescopere „ce înseamnă viață, că putem fi la fel de vii și în viață dacă ne punem toate întrebările“. De fapt, el a avut cel mai simplu exemplu pentru a prezenta modul în care exercițiile din teatru i s-au insinuat în viața de zi cu zi. Pisica despre care îi povestea prietena lui s-a transformat într-un subiect de analiză: „Ce înseamnă pisica asta pentru tine? De cât timp o ai? O iubești?“. Pe moment, am și uitat că prietena lui Andrei vorbea despre o pisică a unui personaj dintr-o piesă de teatru. „Responsabilitatea legată de căutările dinaintea începerii lucrului“, remarca Ioana Predescu.
Alteori, exercițiul s-a dovedit a fi profund personal. Cum i s-a întâmplat Denisei Nicolae: „A însemnat o doză mare de încredere în mine. Pentru mine a fost și o formă de terapie“, dezvăluia actrița, pentru care săptămâna de lucru cu textele cehoviene a coincis cu pierderea bunicii. „Pentru câteva zile am devenit o comunitate care a lucrat fără să ne judecăm unii pe ceilalți“, a rezumat povestea George Albert Costea. Încă și mai radical sună concluzia Silvanei Negruțiu: „Cred că asta am dobândit – să avem răbdare înainte să etichetăm, să avem puterea să săpăm mai mult“. Sau, în termenii lui Dan Rădulescu, „tocmai pentru că avem foarte puțin timp, trebuie să nu ne grăbim.“
„Ne-am uitat unii la alții într-un alt mod și am învățat să ne ascultăm“, explica Radu Iacoban, unul dintre ultimii actori care au povestit prin ce au trecut la microfon.
Laboratorul Cehov/Kordonsky a deschis seria evenimentelor care premerg Festivalul Național de Teatru din această toamnă, a anunțat Marina Constantinescu, director artistic și selecționer al FNT. A doua cale prin care să aflăm ce efect a avut întâlnirea este să urmărim ce se întâmplă diferit în jocul celor 27 de actori care au participat la atelier.
Cei 27 de actori care au participat la „Cehov / Kordonsky. Laborator de teatru” sunt Ada Galeș, Alexandra Sălceanu, Alina Petrică, Ana Bianca Popescu, Andrei Radu, Aylin Cadîr, Ciprian Nicula, Dan Rădulescu, Denisa Nicolae, Emilia Bebu, Emilian Oprea, Florentina Țilea, Florin Călbăjos, Gabriel Răuță, George Albert Costea, Ioana Predescu, Ionuț Toader, Lari Giorgescu, Liviu Romanescu, Maria Bacci Pasello, Paula Niculiță, Radu Iacoban, Rareș Florin Stoica, Silvana Negruțiu, Silviu Debu, Ștefan Lupu și Vlad Logigan.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.