Interesele naționale, mai tari ca solidaritatea UE

”Berlinul nu va abandona Kievul”, a spus ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, pe 13 ianuarie. Lângă el se afla șefa diplomației UE, estoniana Kaja Kallas, aflată în vizită în Germania. ”Nu pare să avem o încetare a focului în Ucraina. Și asta dintr-un singur motiv: pentru că Vladimir Putin nu vrea pacea”, a spus Pistorius. Președintele Rusiei a repetat că nu este de acord cu încetarea focului în Ucraina, ci doar cu un acord de pace pentru care a pus condiții încă de la începutul invaziei. Acum, așa cum au hotărât la Paris, pe 6 ianuarie, Germania și ”coaliția de voință” se pregătesc să ofere garanții ”permanente” Ucrainei pentru un moment care este puțin probabil să vină – încetarea focului.

Boris Pistorius și Kaja Kallas au subliniat că Ucraina are nevoie de cel puțin 60 de miliarde de euro pentru a face față efortului de război în anul 2026. Ei au salutat decizia Consiliului European de a oferi Ucrainei 90 de miliarde de euro în următorii doi ani. Cât de sinceră a fost însă declarația? Banii pentru Ucraina vor fi bani împrumutați împreună de statele membre. Electoratul din aceste state va avea de plătit. Decontul va veni si la urne. Varianta susținută de Kaja Kallas și multe state central și est-europene a fost confiscarea activelor ruse din Belgia. În cele din urmă, Franța și Italia au înclinat balanța în favoarea îndatorării UE. Credibilitatea marilor economii europene pe piețele financiare a primat în fața dorinței de a confisca banii băncii centrale a Rusiei.

Proiectul avionului franco-german, amânat sine die

Dar cât de solidare sunt marile economii europene? Oficialii germani și francezi vorbesc despre ambițiile imperiale ale Rusiei lui Putin și posibila atacare a statelor din flancul estic al NATO. Parisul a oferit acestor state umbrela nucleară a Franței, pe fondul impredictibilității Americii lui Donald Trump. Ministrul Pistorius a spus, pe 13 ianuarie: ”Suntem conștienți că aspirațiile hegemonice ale Rusiei nu se limitează la Ucraina și flancul estic al NATO”, ci merg până în Arctica. În aceste condiții, cum se pregătesc Franța și Germania?

Printr-o mare cearta pentru bani, piețe de desfacere și locuri de munca bine plătite în industria militară. Anul 2026 a început cu informația că proiectul franco-german pentru un avion multirol de generația a șasea a fost amânat pe termen nedefinit. În proiect este implicată și Spania. Airbus Defence, din Germania, și Dassault, din Franța, și-au exprimat public divergențele în privința acestui proiect de 100 de miliarde de euro. ”Banii contribuabililor germani nu vor fi folosiți pentru a consolida industria aviatică europeană unilateral în Franța”, a spus asociația industriașilor din apărare din Germania.

Dispută în UE pe achizițiile de arme pentru Ucraina

Disputa franco-germana se extinde și la achiziția de arme pentru Ucraina. Politico.eu scrie că Germana și Olanda nu sunt de acord cu modul în care Franța dorește să fie investite cele 90 de miliarde din banii cetățenilor UE pentru a cumpăra arme pentru Ucraina. Parisul dorește să achiziționeze în principal arme europene. Berlinul dorește satisfacerea dorinței americane de a cumpăra arme ”made in US”. Criticii Franței spun că înarmarea Ucrainei cu arme europene i-ar limita capacitatea de apărare în fața Rusiei. Guvernul Olandei arată că industria militară europeană nu este suficient de dezvoltată în acest moment. Două treimi din suma de 90 de miliarde va fi folosită pentru achiziția de arme.

Se anunță o nouă luptă pentru negociatorul UE cu Rusia

Stând lângă ministrul german, pe 13 ianuarie, nici estoniana Kaja Kallas nu avea o perspectivă optimistă asupra solidarității europene. Kallas, șefa diplomației UE, este în pericol de a rămâne fără obiectul muncii. Președintele Emmanuel Macron și premierul Italiei, Giorgia Meloni, au semnalat că Europa trebuie să numească un negociator cu Rusia. Este o recunoaștere implicită a greșelii de a închide comunicarea cu Rusia în 2022, când UE s-a autoexclus din orice negociere cu Moscova. Doar pentru ca apoi să protesteze că președintele Trump își nesocotește aliații negociind peste capul lor cu Vladimir Putin.

”Macron a susținut în ultimele zile că este important ca Europa să joace cel puțin un rol în discuțiile dintre americani și ruși. Meloni a susținut ideea. Nu sunt naivi în ce privește rezultatele, însă este mai bine ca UE să fie implicată în aceste discuții decât neimplicată”, spune un oficial francez de rang înalt. Dar cine va reprezenta UE? Kaja Kallas a fost numită în fruntea diplomației europene pentru a ataca continuu Rusia. În Italia este vehiculat numele lui Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene. Ar fi o umilință pentru Kallas, care s-a poziționat mereu ca singurul candidat pentru orice negociere ce privește viitorul Ucrainei.

Frustrare în Polonia pe tema războiului din Ucraina

Solidaritatea europeană nu arată mai bine nici privind mai la est. Polonia a fost în prim-planul dezbaterilor europene privind Ucraina. Dar nu a fost invitată la o reuniune informală de la finalul lunii decembrie, la Londra. Au participat Marea Britanie, Franța, Germania și Ucraina. Acest lucru a devenit public cu întârziere și a pus guvernul într-o poziție dificilă în fața electoratului. Premierul liberal Donald Tusk a fost acuzat de ”incompetență”. Polonia investește cel mai mult în apărare, raportat la PIB, dintre țările flancului estic al NATO. Dar ”americanii nu ne vor, liderii europeni nu ne vor, ucrainenii nu ne vor – cine ne vrea?”, a spus fostul premier Leszek Miller. Sprijinul polonezilor pentru imigranții ucraineni a scăzut în 2025 la 48%, de la 94% în primul an al războiului.

Ungaria devine rivalul energetic din UE al Germaniei

Apoi, în Germania începe să apară o frustrare legată de schimbarea poziției centrale a țării în arhitectura energetică a UE. Înainte de sancțiunile impuse Rusiei, Germania era un nod de tranzit unde intra gazul ieftin din Rusia. Acum, Germania a devenit consumatorul final într-un sistem de tranzit foarte costisitor. Asta pentru că nu mai primește gaze ieftine direct din Rusia, ci gaze din Norvegia și GNL din SUA. În plus, se bazează pe energie regenerabilă și a închis centralele nucleare. Rolul Germaniei pare să fi fost preluat de Ungaria, care are fluxuri stabile prin conducta TurkStream (din Rusia, prin Turcia, Bulgaria, Serbia). Asta cel puțin până în noiembrie 2027, termenul pentru renunțarea la importurile din Rusia, dar Ungaria poate primi derogări. Efectul: Bosch și Mercedes-Benz își mută treptat producția în Ungaria. Aici, potrivit Berliner Zeitung, energia este de aproape patru ori mai ieftină.

Deseori numită ”blocul comunitar”, înainte de invazia rusă în Ucraina, acum Uniunea Europeană a devenit ”Europa” în relatările presei internaționale. UE nu este însă Europa și nici nu are soliditatea unui bloc. Slăbirea liantului american, chiar pe fondul războiului din Ucraina, care ar fi trebuit sa coalizeze statele membre, arată că UE este formată din state care își urmăresc interesul național, în limitele competenței guvernelor lor.