Între corectitudine şi incorectitudine politică

Ediţia cu numărul 66 a Festivalului de la Berlin confirmă şi dilată unele dintre trăsăturile cunoscute ale profilului său: amploarea gigantică a evenimentului (măsurată în număr de filme, spectatori şi ecrane), încercarea de a concilia cultul vedetelor cu atenţia acordată talentelor necunoscute şi, nu în ultimul rând, dorinţa de a reflecta problemele politice şi sociale acute ale actualităţii. Poate că cea din urmă însuşire e chiar mai marcantă decât în alţi ani. Nu e întâmplător că George Clooney, distribuit în filmul galei de deschidere, Hail, Caesar de Ethan şi Joel Coen, a devenit un fel de efigie a ediţiei. Nu singur, ci împreună cu soţia sa, Amal, formând imaginea perfectă a cuplului creştino-musulman cu activitate intensă în domeniul luptei pentru drepturile omului. Mult mediatizata întâlnire a familiei Clooney cu cancelarul Angela Merkel a plasat în plan secundar discuţia despre estetica peliculei din gală şi a venit să susţină iniţiativele celebrei politiciene într-un moment dificil, când primirea valului de refugiaţi africani şi asiatici este pe zi ce trece mai contestată.

Doamna Bachus

Război cu toată lumea

Problema migraţiei masive dinspre zone devastate de sărăcie şi războaie înspre ţări mai sigure şi mai prospere din Europa şi America este, de altfel, abordată de multe dintre filmele documentare sau de ficţiune ale Festivalului, în toate secţiunile sale, de la Competiţia principală la Panorama şi Forum. Cel mai reuşit dintre ele a fost, cred, deja prezentat în premieră mondială: docu-drama italiană Fuocoammare de Gianfranco Rosi. Drama refugiaţilor africani care îşi riscă viaţa navigând spre Europa în ambarcaţiuni improvizate este relatată din perspectiva unui băiat de 12 ani din Lampedusa, o mică aşezare de pe o insulă din Marea Mediterană unde sosesc, aproape zilnic, asemenea desperados din Africa. Filmul documentează răbdător viaţa de zi cu zi din acest loc linişit unde locuitorii trăiesc în general din pescuit. Filmate în cadre lungi, scenele de viaţă restituie autentic culorile şi sunetele peisajului şi portretizează câteva personaje ataşante, mai ales DJ-ul de la postul local de radio, care face legătura dintre cei aflaţi pe mare şi cei rămaşi acasă prin dedicaţii muzicale, şi doctorul care are grijă de săteni, dar şi de refugiaţii care ajung într-o stare de sănătate alarmantă. Scena în care medicul face ecografia unei africane însărcinate cu gemeni, încercând să-i explice cum trebuie să se îngrijească, în absenţa traducătorului, are în ea un dramatism excepţional balansat de comicul de situaţie. Foarte atent sunt descrise şi operaţiunile grănicerilor de recuperare a refugiţilor din mare, de control al identităţii şi de stabilire a priorităţilor sanitare. Fără emfază, filmul vorbeşte în primul rînd despre eroismul cotidian şi despre omenia acestor italieni care înţeleg că trebuie să-i ajute pe cei mai nefericiţi decât ei. Pe scurt, un film memorabil şi cred că îl vom regăsi în palmaresul stabilit de juriul condus de Meryl Streep.

Toate deodată regizat de Asli Ozge

Shelley, un horror aşteptat

E foarte dificil să stabileşti agenda zilnică a vizionărilor pentru că atracţiile şi curiozităţile sunt de găsit mai ales în secţiunile paralele ale programului. Din competiţia principală merită desigur văzute noile pelicule ale unor cineaşti consacraţi, precum francezul André Techiné (Când ai 17 ani/ Quand on a 17 ans), iranianul Rafi Pitts (Sunt negru/Soy nero), danezul Tomas Vinterberg (Comunitatea) sau sârbul Denis Tanovic (Moarte la Sarajevo). Dar sunt de neratat şi foarte interesantele titluri din Panorama unde, până acum, s-au impus filmul sud-coreean Doamna Bachus de E J-Yong, despre prostituţie la vârsta a treia şi disperare socială, thrillerul psihologic Toate deodată/ Auf Einmal al turcoaicei naturalizată germană Asli Ozge şi, deocamdată cel mai savurat de public, Război cu toată lumea/ War on Everyone, al irlandezului John Michael McDough, o comedie poliţistă cu delicii de incorectitudine politică şi dialoguri cu trimiteri culturale sophisticate (la Susan Sontag, André Breton, Marcel Proust), în contrast cu ocupaţia şi mediul eroilor. Pelicula lui McDough a demonstrat că vedetele adună hoarde de paparazzi şi la această secţiune, după asaltul asupra interpreţilor principali, Alexander Skarsgard şi Michael Peña. Există mari aşteptări şi în legătură cu horror-ul britanic Shelley, de Ali Abbasi, în care joacă actriţa noastră Cosmina Stratan, descoperirea lui Cristian Mungiu din După dealuri.

Şi secţiunea Forum aliniază la start filme îndrăzneţe, proaspete şi provocatoare. Printre ele se numără şi Ilegitim de Adrian Sitaru, o incandescentă dezbatere morală despre avort şi despre incest. Foarte bine primit de public ieri seară, el va avea azi o a doua proiecţie însoţită de o dezbatere cu publicul la care va lua parte echipa de realizatori. Voi reveni cu detalii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Dana Duma 34 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.