Între pârtiile de schi şi plăcerile termale

Schiul se dovedeşte superstarul sezonului 2011-2012. Spaţiile rezervate noilor pârtii de joc se multiplică şi totul este pus în joc pentru a seduce debutanţii. Încercăm să prezentăm câteva dintre tentaţiile din Franţa în acest sezon, intenţionând să vă invităm să vă lăsaţi seduşi de zborul schiurilor şi al săniilor cu cai, măcar în gând, şi în alte ţări magice.

În Savoia şi în Isère, turiştii au început deja să vină la Tignes şi Deux-Alpes, ca şi la Val-Thorens. Inaugurările pârtiilor se vor ţine lanţ până la vacanţa de după Crăciun. Toate staţiunile adoptă în acest sezon mode lansate în ultima vreme de câţiva pionieri ai domeniului. Spaţiile dedicate distracţiei sau uceniciei sunt extrem de atractive. Ele includ faimoasele „snowparks”, apărute în ultimii 20 de ani, dar oferta este diversificată pentru cei care preferă stilul liber, printr-o serie de parcursuri cu obstacole: viraje înălţate, valuri de zăpadă. Skicross-ul este noua alunecare cu sărituri pe care marele public a descoperit-o uimit, acum aproximativ doi ani, la Jocurile Olimpice de la Vancouver.

Orfevrii aurului alb

De la Pic du Midi la Chamonix

 „Orice puşti care vede un troian de zăpadă simte nevoia să sară”, explică Jean-Yves Rémy, patronul de la „Labellemontagne”, un grup de cinci pârtii de schi de tip familial. Pentru copii, el a inventat „Opoualand”, o pistă teribil de amuzantă, cu un relief lucrat cu grijă şi întâlniri cu mascota Yeti. Brevetată la „La Bresse-Hohneck”, în Vosgi, apoi, în 1850, la Orcières, în Alpii Superiori, formula va fi aplicată din acest an în Savoie, la Creste-Voland şi la Praz-sur-Arly. În timp ce, la Brese, turiştii veniţi cu familia vor fi invitaţi să coboare pe o nouă pârtie de „skicross”.

Deci, tendinţa acestui sezon este stilul liber. Ultimul strigăt al modei cere să trimiţi prietenilor, pe reţeaua de socializare, un video cu isprăvile tale. În zece snowparcuri sunt amplasate camere automate la pasajele strategice. Nu mai este nevoie decât de un smartphone şi coborârea „de infern” a amatorilor poate fi văzută în lumea întreagă. Cadoul, pentru că totul este gratuit, este oferit la La Plagne, Les Arcs, Méribel, Les Menuires, Chamonix, Avoriaz, Megève, Alpe-d’Huez, Saint-Lary şi Font-Romeu.

Panoramă de la Courchevel

La 40 sau 50 de ani, eşti prea bătrân ca să schiezi. Cel puţin aşa susţin majoritatea francezior. Mai mult decât lipsa de curaj, teama de ridicol şi bătaia de cap a organizării (veşminte adecvate, alegerea staţiunii, schiurile…) descurajează neofiţii. Staţiunile au decis să-i ajute să se hotărască. Deja numeroase încă de anul trecut, ispitele se multiplică: spaţii de ucenicie la adăpost de priviri indiscrete, zile de iniţiere gratuite, stagii pentru adulţi… Pentru familiile de patru persoane dornice să se iniţieze, totul este pregătit cu multă grijă. O idee-şoc, lansată lansată la Trois Vallées (Courcheval, Méribel, Val Thorens, Les Menuires, Saint-Martin-de-Bellville, La Tania şi Brides-les-Bains).

Printre cele mai vaste terenuri pentru jocurile zăpezii se numără şi cel francez. Împărţit între cinci masive muntoase şi 325 de staţiuni, acesta se întinde pe 25.000 de hectare. Este servit de 18.000 de persoane, în cea mai mare parte unităţi de întreţinere a pârtiilor, gardieni, conducători ai maşinilor de refacere şi artificieri, desemnate să cureţe pistele înaintea deschiderii lor. Aceste societăţi de pregătire mecanică a pârtiilor propun de puţină vreme turiştilor să privească în culisele operaţiunilor. Vizite ale uzinelor de zăpadă artificială, coborâri în zori împreună cu controlorii de pistă sunt pasionante. Ele ajută la înţelegerea unei munci de precizie, efectuată între apusul şi răsăritul soarelui, indispensabilă pentru securitatea, confortul şi plăcerea schiorilor. „Pentru plăcere” este noul slogan al Şcolii Franceze de Schi, cea mai mare universitate de gen din lume, cu 250 de birouri, 2,2 milioane de elevi şi 17.000 de profesori. La origine, în 1945, această „armată roşie”, numită aşa după culoarea echipamentului, avea numai 200 de monitori. Medalia numărul I a fost atribuită lui Emile Allais, campionul din Megève al anilor ’30, un pionier, inventator al virajelor cu schiurile paralele, primul schior francez care a urcat pe podiumul olimpic în 1936, cel care a conceput staţiunile de schi din Franţa. Inspirându-se din modelul american, a creat primul sistem de pârtii la Courchevel, la sfârşitul anilor ’50. Promoţia 2011 a Şcolii poartă numele acestei legende vii a schiului, care va împlini, la 25 februarie, 100 de ani.

Chalet-urile la care visăm

Seduşi de zborul schiurilor la Megeve

Ele îmbină farmecul construcţiilor montane cu confortul unui hotel şi cu intimitatea. Până acum câţiva ani era preferabil să vorbeşti engleza pentru a te bucura de ele. Acest concept, inventat de britanici, era propus mai ales compatrioţilor lor. Ideea era de a adăuga paturilor tradiţionale şi menajului o serie de servicii ce aveau drept scop eliberarea turiştilor de orice grijă care le-ar fi putut umbri bucuria unei săptămâni de vacanţă pe zăpadă. O combinaţie savantă de locuinţă şi de service. În program: mic dejun pregătit la faţa locului, navete pentru a-i duce pe schiori la capătul pârtiei, masă de seară, o pauză pentru ceai şi prăjituri după-amiaza, un maseur personal sau o baby-sitter. Şi astăzi o seamă de societăţi de acest tip poartă nume englezeşti: Small Wonders, Skiology, Hip Chalet, şi îşi afişează preţurile în lire englezeşti mai curând decât în euro. Dar dificultăţile economice obligă. Clienţii britanici sunt mai puţin numeroşi, dar oferta se rafinează, seducând un public din ce în ce mai larg. Către partea de sus a ierarhiei, formula vizează o clientelă exclusivistă care caută confortul asemănător unui hotel de lux. În clasa de lux, clientela majoritară acum este cea rusească, urmată de cele ucraineană şi britanică, recunoaşte preşedintele AEC Collection, care propune 400 de locaţii în 30 de staţiuni. Dar în chalet-urile care costă între 6.000 şi 20.000 de euro pe săptămână sunt prezenţi din ce în ce mai mulţi francezi. Fiecare proprietar este liber să propună serviciile pe care le doreşte. Pentru o clientelă de lux sunt recomandate patru staţiuni dintre cele mai căutate: Courchevel, Méribel, Megève şi Val d’Isère, unde există o tradiţie a serviciilor.

Agenţia Chalet Prestige, de exemplu, propune 15 chalet-uri numai la Serre-Chevalier şi în imediata apropiere, mizând prioritar pe clientela franţuzească. Pentru responsabilul ei, chalet-urile cu serviciile lor trebuie să fie reprezentative pentru un anume „spirit montan” şi el îşi propune să nu lucreze decât cu produse şi prestatori de servicii locali, testaţi în prealabil. Uneori, staţiuni întregi mizează pe chalet-uri cu servicii, cum ar fi cele de la Saine-Foy-Tarentaise şi Vars.

Aceste chalet-uri nu sunt cu nimic mai prejos decât palace-urile, ca servicii. De altfel, Chalet Ormello, deschis la Courchevel din 1850, poate pretinde oficial la titlul de Palace, pentru că depinde de hotelul Les Airelles, unul dintre cele nouă localuri franţuzeşti care au primit această distincţie. 12 persoane servesc în acest elegant cuib ce poate primi 15 turişti, la poalele pârtiei Bellecôte. Cei 1.000 de metri ai chalet-ului, împărţiţi pe cinci niveluri şi 9 camere, cuprind şi piscină, spa, sală de jocuri şi de cinema.

În inima Alpilor

Pentru noutăţile anului 2011 concurează, aşa cum era de aşteptat, Courchevel şi Méribel, fiecare în stilul său. La Courchevel, Chalet Art mizează pe tablourile şi sculpturile semnate de Picasso, Dali, Hartung, dar şi pe cei 2.200 de metri pătraţi de care dispune, pe discotecă şi sala de jocuri. La Megève, Brickell, conceput de echipa Pure Concept, etalează materiale rare şi un design special, în cei 1.300 de metri păraţi împărţiţi între un chalet şi o casă de oaspeţi.

„Alpage”, hotelul de cinci stele de la Megève, are cinci chalet-uri. Printre ele, „Annapurna”, la mai puţin de 300 de metri de telecabina de la Prarion, construit după modelul unei vechi ferme din lemn, este prevăzut cu piscină, saună şi oferă, în plus, vedere către Mont Blanc.

Cuibărit în Val d’Isère, chalet-ul „Le Rocher” are o arhitectură îndrăzneaţă. Volumele sale excepţionale, spa-ul şi sala de gimnastică ultraechipată fac din el unul dintre cele mai frumoase ale staţiunii.

Ţinând tot de Alpage, „Neptunite” este un vechi chalet, remodelat în întregime pentru a asigura un confort optim. Nu pot fi omise, la Serre-Chevalier, chalet-urile cu acces direct la pârtie, din ce în ce mai rare în ultimul timp. Este cazul celui denumit „Maj”, o frumoasă construcţie în lemn de pin cu vedere către fortificaţiile de la Vauban, dar şi cu saună, piscină, jacuzzi, maşină cu şofer, menaj şi aprinderea focului în fiecare zi.

Pentru a beneficia de zilele însorite din Vars este suficient să alegi chalet-ul „Le Grand Queyras”, care poate primi până la 10 adulţi şi 12 copii. O panoramă de 180 de grade şi o terasă spre sud completează plăcerea vacanţei.

Există chalet-uri cu format atipic. Dovadă, „Petite Marmotte” la Courchevel, un vechi pavilion devenit un cuib pentru 2 persoane. Numai 30 de metri pătraţi, dar luxos, cu servicii şi bucătărie de clasă. Sau, pentru grupurile mari, „Tyrosolios”, la Méribel, cu un vast spa, cinematograf şi sală de relaxare.

Piste de patinaj la poalele munţilor şi alte iniţiative pentru copii

Doriţi un chalet în Pirinei? Noul „Lodge des Sens”, deschis de curând, este la numai 5 minute de pârtiile Pont-Romeu şi Pyrenees 2000. O clădire impresionantă cu un spa exterior şi saună. Desigur, domeniul de schi este restrâns şi nu este garantată zăpada optimă, dar „Gerardmer”, perla Vosgilor, cu lacurile, potecile şi pârtia de schi fond, prezintă un atu. Se adaugă „Chalet&Spa” de la Grand Hotel. Chalet-ul are două apartamente şi 2 camere ce pot fi închiriate separat. În program: balneoterapie, room service provenind de la unul din cele trei restaurante ale firmei.

Şi dacă nu există bucătar? Dacă locaţia nu prevede nicio rezolvare pentru masa de seară, există mai multe soluţii pentru a renunţa la gătit. Cea mai confortabilă este apelarea la un „chef” la domiciliu. În regiunea La Clusaz şi Grand-Bornand se poate conta pe serviciile lui Jean-Cristophe Pergod, care a activat între restaurantele montane şi bucătăria de bord a iahturilor private. În valea Tarentaise sau între Tignes şi Les Arcs se află „Table de Magali”, care prepară la domiciliu o bucătărie cu specific local. În ceea ce-l priveşte pe Basile Goy, el „oficiază” în jurul Chamonix-ului. O a doua posibilitate ese livrarea la domiciliu propusă de numeroase restaurante în majoritatea staţiunilor.

În sfârşit, dacă preferinţele gastronomice sunt mai puţin elevate, mai există o formulă simplă şi ieftină: „Food Pack Service”, prin care se primesc la domiciliu coşuri cu provizii pentru toată săptămâna cu care se pot pregăti mic dejunuri, picnicuri pe pistele din sud şi, eventual, masa de seară.

Spa-uri de marcă 

Spa-ul de la Megeve

Pentru a intra în curtea elitelor, în afara stilului, a serviciilor şi a unei bucătării remarcabile, un hotel montan trebuie să aibă acum un spa de mare rafinament. Grija pentru apă la altitudine nu este desigur ceva nou. Dar nevoia – mai ales moda – de a crea în interiorul hotelului un spaţiu chic şi glamour, dedicat exclusiv frumuseţii, relaxării şi stării de bine a devenit obligatorie. În regiunea Savoie Mont Blanc, 93% dintre hotelurile de la cele de 4 stele la Palace-uri sunt echipate cu un spa. Cu cât se urcă în ierarhie, cu atât designul locului, lista de îngrijiri oferite şi infrastructura rivalizează în lux. Fiecare se distinge prin asocierea cu marile firme cosmetice, cum ar fi Carita, Valmont, Decléor, Keraskin Estetics, La Prairie, Anne Semonin, Nuxe, Sothys… Culmea chic-ului este să deschizi singurul spa de marcă la munte, ca „Aromatherapy Associates”, la noul Chalet „Yannier” şi „Sisley” la „K2” sau, cel mai formidabil, să semnezi un contract de exclusivitate internaţională. Ca acela între „Cheval Blanc” şi „Guerlain”, la Courchevel. Înainte ca firmele cele mai mari de cosmetică să năvălească la munte, precursorul conceptului modern de „spa de munte chic” a fost desigur localul din Megève „Les Ferme de Marie”. Când cuplul Sibuet s-a lansat, cu 20 de ani în urmă, în industria hotelieră alpină, Jocelyne, esteticiană ca formaţie, a fost convinsă că este nevoie nu numai de oxigenarea trupului, de activitate fizică, dar şi de îngrijiri complementare: modelaj, băi, ritualuri de frumuseţe din diverse părţi ale lumii, oferte estetice cu întreaga gamă: strălucire, anti-age, hidratare… Ea a creat un spaţiu elegant care a făcut fericiţi oaspeţii dornici să se răsfeţe. Pentru hoteluri, spa-ul a devenit, la egalitate cu bucătăria, un element de distincţie, o demonstraţie de savoir-faire şi un argument în vânzări. Grupul Sibuet a fost primul care a creat spa-uri, apoi o marcă de cosmetice, „Pure Altitude”, specializată în produse pe bază de plante de munte, exclusiv pentru hotelurile şi parfumeriile de nişă. După spa-urile de la Hotel „Mont-Blanc” şi „Lodge Park”, următorul va fi inaugurat luna aceasta la Altapura, la Val-Thorens. Un spaţiu de 1.000 de metri pătraţi, cu cabine, un iglu, cascade, o spirală nordică… într-un cadru sobru şi chic. „Este un spa din noua generaţie, dedicat relaxării musculare, pregătirii fizice şi recuperării. Îngrijirile specifice de la Altapura au fost dezvoltate în sinergie cu nevoile sportivilor şi se inspiră din tradiţiile ţărilor nordice şi baltice, cu un ulei special extras din trei conifere”.

La o plimbare cu sania cu cai

Spa-ul de marcă nu este apanajul hotelurilor de lux. În iarna aceasta, la „Arc”, fondat în 1950, există „Grand Spa Deep Nature”, o marcă aflată în dezvoltare. Cererea de spa-uri şi îngrijiri complementare a crescut şi pentru că un număr tot mai mare de persoane care nu schiază frecventează staţiunile. Spa-urile marilor hoteluri se adresează unei clientele de clasă ce frecventează hotelurile de 4 sau 5 stele, indiferent de deosebirile de vârstă sau de sex. Strategia câştigătoare este oferirea unei game cu trei tipuri de servicii; destindere, estetică şi pre-post schi. Carita semnează iarna aceasta alte două noi spa-uri de anvergură: la Club „Med Valmorel” şi „Cha’Banya” la hotelul „Le Chabichou” de la Courchevel, în parteneriat cu Decléor. Familia Rochedy doreşte „să pună accentul pe o abordare ecologică a frumuseţii: hammam, baie polară, fântână de gheaţă, gomaj şi masaje, băi, fitness, cascadă cobra, staţiuni de masaj cu gheizer, hidromasaje şi grotă de sare”. Reşedinţele MMV se asociază pentru a crea patru „Ô Pure Spa”.

„Guerlain” la „Cheval Blanc”, excelenţă la pătrat. După „Givanchy”, „Guerlain”, o altă floare a grupului LVMH, s-a implicat în spa-ul palace-ului lui Bernard Arnault. Pentru a celebra această uniune la vârf, sanctuarul frumuseţii a primit un nou chip. Volumele au fost regândite şi s-au creat noi spaţii: o mare cabină dublă, un prestigious salon „Orchidée”, o sală de odihnă, una de fitness şi o „vitrină” pentru parfumurile mărcii, care vor fi oferite acum în camere. S-au creat trei îngrijiri exclusive Guerlain pentru Cheval Blanc: „Albul imperial” (îngrijiri şi masaj reconfortant la întoarcerea de pe pârtie), „Mountain chic” (ritual care stimulează circulaţia) şi „Haute altitude” (pentru a îngriji mâinile şi picioarele îngheţate).

Un lux reinventat pentru hotelurile de munte

Decoraţii de Crăciun şi pe pistele de schi

Patru case, foarte aşteptate, îşi deschid porţile în Alpi în acest sezon. Patru viziuni moderne şi singulare ale artei de a trăi la munte.

La Megève va fi inaugurat Chalet-ul „Zannier”, în care frumuseţea rimează cu simplitatea. Cum să surprinzi şi să te detaşezi când creezi un hotel de lux în Alpi unde totul a fost deja făcut? Arnaud Zannier, fiul lui Roger Zannier, fondatorul grupului de prêt-a-porter cu acelaşi nume, s-a hotărât cu patru ani în urmă să se lanseze în domeniul hotelurilor de lux. Prima adresă este Megève, unde familia merge în fiecare iarnă. La intrarea în sat a cumpărat de la Marc Veyrat faimoasa „Ferme de Mon Pere”. Din vechea proprietate a păstrat numai clădirile exterioare, cărora le-a adăugat un nou chalet. Domeniul cuprinde acum un chalet privat cu 8 camere, un hotel cu 12 apartamente, un spa cu piscină, un restaurant, un salon-bibliotecă, un club de schi, unul pentru copii şi vechea capelă.

În ceea ce prieşte chalet-ul privat, noua reşedinţă în zonă a familiei, care este închiriată în unele perioade, acesta joacă pe codul localurilor tradiţionale: lemn, piatră, fier, lână… cărora li se adaugă câteva opere ale unor maeştri, printre care o minunată pânză de Soulages din colecţia Zannier. Chiar sala de cinema privată, situată în vechiul grajd, este elegantă. Hotelul foloseşte materiale brute în care cele savoyarde convieţuiesc cu obiecte rustice descoperite în diferite brocante din Franţa, Belgia şi în Asia de Sud-Est… Puţină punere în scenă, culori pale în nuanţe de brun, bej, mov… Ţesăturile nu au imprimeuri. Nimic care să bată la ochi. Inspirat de Axel Vervoordt, Arnaud Zannier şi soţia lui au decorat ei înşişi, împreună cu un arhitect belgian până atunci necunoscut în domeniu…

Miracolul apelor termale într-un spa cu lemn şi lumini discrete

Cum anii de criză nu au trecut, este urmat curentul botezat de Karl Lagerfeld „noua modestie”. La fel şi pentru restaurant. Bucătăria a fost încredinţată unui „chef” aflat şi el în Belgia, un prieten din copilărie al lui Arnaud. Se folosesc produsele locale, preparate în modul cel mai natural posibil, dar cu mare ştiinţă. Spa-ul monocrom, într-o culoare ce evocă deşertul, propune o gamă semnată de firma britanică „Aromatherapy Associates”. Cât despre veselă, ea este unică, fiind realizată de un olar din Luberon, în gresie emailată, culoare verde-mastic. Rodul unui concept estetizant (frumoasele cărţi editate de Taschen şi Assouline, de exemplu) ar fi cochetarea cu plictiseala. Pentru a insufla mai multă viaţă hotelului, familia a mizat pe o echipă tânără şi entuziastă. „Culmea simplităţii şi a sofisticării”, deviză pe care familia a preluat-o de la Leonardo da Vinci, dar într-o companie selectă.

Restaurantele de la Megeve au cucerit stele Michelin

Aşteptat de peste un an, „K2”, fratele mai mic al lui „Kilimandjaro”, un hotel de 5 stele de la Courchevel, se deschide în sfârşit la jumătatea lunii decembrie. Situat între Croisette şi pârtia de la Cospillot, hotelul a obţinut privilegiul de a modifica traiectoria teleschiului pentru a-şi satisface clienţii „nebuni după schi”. Un „drum de schi” a fost de altfel conceput în inima proprietăţii pentru a experimenta total „schiul la picioare”. Supraveghetori, recrutaţi exclusiv pentru serviciul clienţilor chalet-ului, care se bucură de o privelişte superbă a văii, un spa de 600 de metri pătraţi cu piscină. Sală de fitness „cu ultimele noutăţi ale tehnologiei”, sală de cinema, night-club privat, bar lounge şi două restaurante conduse de Nicolas Sale, chef etoile de la Kili. K2 este, de fapt, un sat în sat. În afara chalet-urilor prestigioase propuse spre vânzare şi a celor trei chalet-uri private, complexul numără şi patru chalet-uri-hotel, cu 29 de camere. Ambianţa contemporană epurată, în tonuri de gri şi roşu, este apropiată de spiritual cosy şi blănurile false de la Kili. Cu câteva fotografii şi bibelouri venite din Himalaya, cadrul de al doilea cel mai înalt vârf din lume este asigurat.

High-tech şi chic nordic pe piste

Tehnologia pe pistă

La Val-Thorens, staţiune tânără şi festivă a domeniului Trois Valées, grupul Sibuet a plasat noul său hotel, „Altapura”, la 2.300 de metri altitudine, care se anunţă deja drept „cel mai înalt palace al Europei”. Un palace de un gen nou, botezat „skipalace”, cotat oficial cu 4 stele. Imaginat de copiii Sibuet, Nicolas desenând şi mobilierul, inspirat de stilul scandinav şi arhitecturile anilor ’50 – Charlotte Perriand, Henry-Jacques Le Meme… luxul de la Altapura se doreşte sportiv, sobru, călduros şi convivial. Decorul natural este regal: culmea Caron pare să traverseze marile ferestre ale hotelului. Un spa Pure Altitude, trei restaurante şi trei baruri animate şi un skishop semnat Goitschel. Un hotel al viitorului, dar ascultând de adevăratele legende ale schiului.

Un interior cald într-un chalet de munte la Val-d’Isere

La Valmorel, Club Med. Un cătun „noua generaţie”. Între pârtii şi brazi, noul Club „Med” este plasat în inima „Marelui Domeniu”, în faţa masivului Lauzière. Arhitectul Pierre Diener a reluat spiritul chalet-urilor, în timp ce designerii Marc Heinrich şi Nicolas Adnet au reînviat vechile coduri savoiarde, cu culori vii (roşu, albastru, oranj) şi ţesături imprimate cu carouri pentru a da eleganţă fără elitism sau preţiozitate acestui compelx modern. Pentru că această nouă corabie a zăpezilor, adevărat „flagship” al mărcii la munte, anunţă o concepţie mai clară de club cu mai multe categorii de găzduire, mai multe servicii à la carte, dar şi activităţi şi distracţii ca acasă. Ideal pentru familii, cu mini cluburi dedicate fiecărei secvenţe de vârstă: bebeluşi, copii şi adolescenţi, o grădină alpină, cursuri colective de schi, snowboard, patinoar, plimbări… şi un spaţiu acvatic, cu piscină, hammam şi un spa Carita.

Dar şi… În inima domeniului „Voie Lactée”, în Alpii Superiori, noul „Hotel&Spa Anova” inaugurează primul său sezon de iarnă. 40 de camere şi apartamente la poalele pistei. „Le Savoie”, celebrul hotel familial construit în 1937, dotat cu 25 de camere şi apartamente spaţioase, renaşte după un lifting complet, condus de Alexandre Giraud, nepotul fondatorului, ceea ce îl ridică la rangul de 5 stele.

Culmea chic-ului

Un mic orăşel de munte în Haute Savoie

Reîntoarcerea la surse. După ani de „spectacol”, culmea chic-ului în acest an este regăsirea „spiritului montan vintage”. Este epoca schiului slow, cu influenţă retro-vintage în toate domeniile. Se caută adevăratul spirit al muntelui, ca reacţie la invazia de bling-bling, de logosuri, de fluo pe pârtii, care sunt complet depăşite. Snobii vor un munte ecologic, rustic. Este o întoarcere la anii ’60, perioadă în care comerţul de masă a început să năruie totul. S-ar dori chiar o revenire la spiritul Chamonix-ului de la începuturile schiului. Culmea snobismului ar fi să mergi la schi undeva departe, în Patagonia de exemplu, dar tendinţa momentului este Coreea de Sud, pentru a putea spune că ai fost acolo înaintea Jocurilor Olimpice, înaintea tuturor. Ultimul loc la modă trebuie să nu fie la modă. Culmea chic-ului este să porţi o haină de jacquard făcută de mână, un pulover „Golden Hook” tricotat de bunicuţe. Sunt abandonate canadienele „Montcler” în favoarea unor mărci mai mici, cum ar fi „Pyrenex”, care a conceput o colecţie mică cu Alexis Mabille. Nu se mai poartă marii ochelari de soare decoraţi, de stil italienesc, ci mărci ca „Ray-Ban” şi „Persol”, mai potrivite pe zăpadă. Pe scurt, se poartă discreţia, evitarea pârtiilor transformate în podiumuri de modă. Revine schiul de fond. Ai timp astfel să admiri peisajul pentru a aprecia cultura locală. Clientela este mai selectivă. Vrea să mănânce sănătos şi conform cu tradiţiile locului, căutând memoria zonei, sufletul muntelui, cultura, estetismul… ceea ce privilegiază chalet-urile din lemn decorate cu obiecte descoperite la brocantele de la colţul străzii, micile hoteluri cu puţine camere, barurile cu răcoritoare, mai curând decât cele cu cocktailuri. Pe scurt, un curent moral, care înfloreşte de altfel cam peste tot.

Văi şi piste de superschi

La 2.877 de metri, „Pic du Midi” este o etapă obligatorie în Hautes Pyrenées. Deschis în fiecare seară, este şi un punct de plecare pentru coborârile pe schiuri. La poalele lui, staţiunea Grand Tourmalet este una dintre cele mai mari din Pirinei. Să dormi la Pic este o aventură pentru oamenii câmpiei. Cu 70 de piste balizate şi 100 de kilometri de coborâre, staţiunea Grand Tourmalet este una dintre cele mai importante din Pirinei. În ceea ce priveşte Pic du Midi, lucrurile se schimbă. Cu cei 2.877 de metri, el domină întregul peisaj cu crestele sale imaculate şi cu antena de televiziune a staţiei astronomice. Acest post avansat al muntelui este, din 1873, locul aventurii ştiinţifice. Istoria lui eroică este perpetuată graţie turismului, care permite menţinerea activităţii. Anul acesta, Pic du Midi sărbătoreşte a zecea aniversarea a dechiderii lui pentru public şi este accesibil în fiecare seară începând din 3 decembrie. Să dormi la Pic du Midi este o mică aventură. La această înălţime, oxigenul se rarefiază, mişcările sunt mai lente, îţi pierzi suflul urcând câteva trepte, dormi prost, e frig. Dar aceste mici neplăceri sunt compensate de panorama excepţională oferită de cerul minunat de limpede. Datorită acestei remarcabile calităţi a atmosferei, vârful a devenit un centru de studii astronomice de peste un secol. Prima cupolă a fost construită în 1908, adusă bucată cu bucată pe spatele măgarilor sau al oamenilor. S-au făcut aici importante descoperiri ştiinţifice, cum ar fi inventarea cronografului, un instrument de observat Soarele, care a permis cunoaşterea acestei stele. Şi tot aici oamenii de ştiinţă au cartografiat Luna în colaborare cu NASA pentru misiunea Apollo. În 1980 a fost montat un telescop a cărui oglindă avea doi metri în diametru, cel mai mare din Franţa.

La venirea serii, după coborârea ultimului teleferic, câţiva privilegiaţi rămân singuri pe terasele Observatorului, în compania oamenilor de ştiinţă care continuă observarea stelelor.

Sunteţi gata pentru prima zăpadă

Astronomii de o noapte sunt luaţi atunci în grijă de un specialist al cerului, membru al Asociaţiei „Ferma Stelelor”. În program, o introducere în astronomie, un apus fără seamăn, umbra vârfului Midi alungindu-se către est ca o piramidă întinsă pe câmpie. Apoi, la venirea nopţii, observarea stelelor prin telescopul uneia dintre cupolele lăsate la dispoziţia astronomilor improvizaţi. Spectacol magnific şi demonstraţie la faţa locului.

Pic du Midi face parte din evantaiul de posibilităţi oferite schiorilor de staţiunea Grand Tourmalet. Cu condiţia să semnezi o declaraţie sau, şi mai bine, să fii însoţit de un ghid al înălţimilor, îţi poţi permite o coborâre extraordinară. Manu Bonniot este unul dintre schiorii pentru care Pic du Midi este un loc de joacă obişnuit. Face parte dintre puţinii capabili să coboare pe versantul nordic, un perete vertiginos. El conduce grupuri pentru coborârile care ocolesc pârtiile sau ajung în văile învecinate. Dar nu toată lumea este pasionată de coborâri spectaculoase. Acestora, Pic du Midi le propune să vină la sfârşitul zilei de schi, să bea un pahar de vin fiert înaintea apusului. Instalaţi confortabil într-un şezlong, se pot gândi la curajosul Sylvain Latreille, care, în timpul Primului Război Mondial, a trăit singur pe acest vârf vreme de 18 luni.