Între Turcescu și Nicușor Dan. Pentru al cui folos candidează primul

Momentul de apogeu al carierei lui Robert Turcescu a fost moderarea dezbaterii finale dintre Traian Băsescu și Mircea Geoană, cea care a influențat, până la urmă, în mod decisiv rezultatele alegerilor pentru funcția de președinte al României din 2009. Geoană a căzut lamentabil la testul întrebării legate de vizita ”de la miezul nopții”, acasă la Sorin Ovidiu Vântu, în timp ce Băsescu a scăpat cât se poate de ieftin, jurând cu mâna pe Biblie că ”nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul în faţă” pe copilul de la mitingul electoral de la Ploiești. Puțini au sesizat atunci eschivarea lui Traian Băsescu, care a fusese provocat să jure pe Biblie dacă ”l-a lovit” pe copil, nu dacă ”l-a lovit în plex” ori dacă ”l-a lovit cu pumnul în față”, lucruri care, în ciuda aparențelor, sunt cât se poate de diferite. Dacă pentru marea majoritate a spectatorilor diferența nu era sesizabilă, pentru un jurnalist ca Robert Turcescu, cu antrenament îndelungat în luarea interviurilor și, până la urmă, în detectarea răspunsurilor disimulate, nu ar fi trebuit să fie o problemă să-și dea seama că Băsescu jurase altceva decât i se ceruse. Că din două, una: ori Turcescu nu avea acele competențe (de jurnalist) necesare pentru a modera o asemenea dezbatere, ori le avea, dar s-a făcut că nu observă diferența.

Episodul cu carnetul de ofițer, urmat imediat de episodul de delir miticoid, sunt mai recente, dar la fel de tulburi. M-am hazardat atunci să anticipez că aceste momente nu doar că nu-i vor pune punct carierei lui Turcescu, ci o vor relansa și resuscita. Și iată că în această primăvară a primit un nou rol – acela de candidat la Primăria Capitalei. Desigur, nu e un rol principal, dar nici de figurație nu e. Undeva către un 5% tot va aduna din rămășițele de simpatizanți ai lui Traian Băsescu, cumulate cu puriciștii daco-ortodocși împărțiți cu unii ca Diaconu. Mai mult, omul are suficientă notorietate și prieteni prin presă astfel încât să ocupe din spațiul mediatic și din timpul pe care cetățenii îl au pentru campania electorală cu mult peste cât ar fi normal ținând cont de cota lui de piață reală. Că nu pentru a câștiga candidează Robert Turcescu și nici măcar pentru săltarea partidului Băsescu peste linia care l-ar face să spere că la toamnă ar depăși procentele necesare să prindă Parlamentul. Nu, scopul unui candidat ca Turcescu e tulburarea apelor și dacă astfel rupe o bucățică (cât ar fi ea de mică) din scorul lui Nicușor Dan, misiunea ar fi îndeplinită.

Citiţi articolul integral pe www.romaniacurata.ro