Dar ce crezi tu, oare, dragă comentatorule digital, virtualizat până-n vârful urechilor, că noi n-am avea, vezi bine un Balkangate? Avem, de ce să nu avem?! Balkangate este o povestire în care Preşedintele României tremură de frică tocmai în clipa în care Marile Naţiuni ale anului se înghesuie să se sumeţească milităreşte unele la altele vociferând pe mapamond în timp ce în Balcani se ridică un tsunami barosan, vai de capul nostru. Adică e un Balkangate cam ramolit cu posturi de televiziune de cartier suspendate, cu mazete și gazete feisbuciste și alte alea din Mileniul Trei Vălurit. Femeia de serviciu, ofiţer acoperit, culege un chiştoc de pe preşul prezidenţial, șparlește o linguriță de zahăr pentru un matinal caffee şi oftează cu ochii duşi hăt departe și vorbește pe șestache, la mobil, cu Dragnea, vezi bine, să-i dea raportul complet, c-o fi, c-o păți. Politichia Internaţionalistă ne lasă gura apa da’ noi nu şi nu, domnule preşedinte. Preşedintele îşi mângâie barba tricoloră şi izbucneşte în lacrimi tricolore, apoi îi cere femeii de serviciu un pahar cu apă de gură ca să facă o gargară. Momentul următor este în această povestire cum că preşedintele continuă această gargară prezidenţială românească tremurând nasol de frică, ce să-i faci. Intrigile de la Cotroceni se potrivesc de minune cu intrigile de la Palatul Victoria și de la Casa Poporului. Morala acestei povestiri este că politichia din Biroul Oval și cu politichia de la Kremlin dau stări de depresie preşedinţilor României. Astfel că_coloana vertebrală prezidențială se înmoaie iremediabil după cum bubuie tunurile de la Navarone. Pardon, tunurile din Libia. Pardonez moi, Siria. În sfârşit, cheia acestei povestiri e că femeia de serviciu e de sex masculin. De fapt adevărata cheie a acestei povestiri este că un înger poposeşte pe geamul Președinției României şi stă la taclale cu femeia de serviciu. Îngerul e albastru sau violet sau galben sau portocaliu sau roşu-oţel așa după cum s-a călit oţelul, în lunga vară fierbinte. Îngerul e puţin cam cherchelit şi crede că femeia de serviciu e Marilyn Monroe. În acest fel vedem că şi Cerurile Paradisiace o iau razna la mişto aşa cum şi preşedinţii României o iau şi ei razna la mişto. Îngerul sughite. Trage un fum de trabuc cuban, dinspre Varna se aud motoarele avioanelor care vin să ne ciuruiască, metaforic vorbind, și așa, în general, nu uitaţi că fumatul poate ucide iar zahărul îngrașă. Dar, ce să vezi după această mică pauză de publicitate? Chiar Sfântul Petru ar vrea ca Iohannis să iasă președinte ca să-i joace un renghi lui Sfântul Pavel care ține cu Dragnea. Au și sfinții rătăcirile lor. Unde mai pui că Sfânta Filofteia îi ține partea lui Tăriceanu. Băsescu a rămas fără de sfânt, la fel și Videanu, și Vanghelie și Nastase, și Copos, și Coposu, și Ticu Dumitrescu, Voiculescu, SOV, CTP, Petre Roman, Iliescu și alți vreo doi, trei. Lumea se dăde-a dura și intrigile de la Cotroceni se potrivesc de minune cu intrigile de la Palatul Victoria și de la Casa Poporului. Taxa pe lăcomie nu e încă funcțională pentru că, Banca Mondială, fiind înșfăcată de marțieni, e mult mai puternică decât bietul Dragnea iar pe Iohannis nici nu-l bagă în seamă.
Fac un apel catre sfinti…